Ion Geolgău, 50 de ani în fotbal: debutul la 15 ani, botezul dat de Păunescu și rana lui Euro 1984

Pentru Ion Geolgău, 7 noiembrie nu e o zi oarecare. În 1976, la 15 ani și 9 luni, a debutat în Divizia A pentru Universitatea Craiova. În 1979, în aceeași zi, a jucat la Leeds, într-un 2-0 rămas în istoria clubului. Iar în 2025, tot pe 7 noiembrie, și-a încheiat activitatea la Federația Română de Fotbal. Azi se împlinesc 50 de ani de la debut, iar fostul mijlocaș al Craiovei Maxima, acum în vârstă de 65 de ani, a vorbit despre tot drumul într-un interviu pentru ProSport.

Un copil în vestiarul lui Oblemenco

Totul a început la școala din Pielești, unde profesorul Silviu Stănescu l-a recomandat la Universitatea. Geolgău a stat doar câteva luni la tineret, alături de Victor Pițurcă și de frații Boldici, apoi antrenorul echipei mari, Constantin Teașcă, l-a chemat la antrenamentele seniorilor. Prima reacție a fost să nu se ducă, „de rușine”. Avea mai puțin de 15 ani și ar fi trebuit să intre într-un vestiar cu Ion Oblemenco, Ilie Balaci și Silviu Lung. A fost certat, Constantin Oțet a calmat spiritele, iar puștiul a rămas.

Testul decisiv, povestește el, a venit în vara lui 1976, la un turneu amical la Severin, unde Teașcă l-a pus să-l marcheze pe Emerich Dembrovschi, unul dintre oamenii de bază ai României la Mondialul din Mexic. Debutul oficial a urmat la un meci cu UTA, câștigat cu 3-1, când a intrat în locul lui Rodion Cămătaru, accidentat.

De unde vine „Gheorghiță”

Cea mai savuroasă poveste din interviu ține de numele lui. În buletin e Ion, dar tot fotbalul îl știe drept Gheorghiță. După debut, Adrian Păunescu a vrut să scrie despre el, dar nu-i știa prenumele, iar nici cei pe care i-a întrebat nu l-au știut. Poetul a hotărât, spune Geolgău, că un copil de la țară se poate numi Gheorghiță. „Mie mi-a plăcut și așa mi-a rămas”, a povestit el, adăugând că și azi se prezintă tot așa.

Bratislava și lotul din care a lipsit

În afara țării, Geolgău e „eroul de la Bratislava”, omul care a marcat golul calificării României la Euro 1984. Tocmai de aici vine cel mai mare regret al lui: Mircea Lucescu nu l-a dus la turneul final din Franța. „Meritam să fiu în lotul României la EURO 1984”, a spus el, recunoscând că după acea decizie elanul pentru echipa națională i-a scăzut, deși a mai jucat pentru tricolori până în 1988.

Despre Craiova Maxima vorbește cu mândrie, dar și cu o urmă de amărăciune. Cel mai aproape de un trofeu european echipa a fost în 1983, în semifinala Cupei UEFA cu Benfica: 0-0 la Lisabona, 1-1 în Bănie. Geolgău spune că portughezii nu au fost mai buni și că adversarul cel mai puternic din acea campanie a fost, de fapt, Bordeaux-ul lui Alain Giresse și Jean Tigana. Îl deranjează și acum că unii au încercat să-i pună în cârcă golul egalizator al lui Filipović, într-un meci în care a aflat abia în vestiar că va juca fundaș dreapta.

Crede că generația putea domina fotbalul românesc până în 1990, dacă clubul ar fi completat lotul după plecările lui Balaci și Țicleanu, cu jucători ca László Bölöni sau Ștefan Iovan, și dacă Gheorghe Hagi ar fi rămas la Craiova. Despre Hagi spune că transferul la Sportul Studențesc, în 1983, a fost primul moment în care a simțit că „sistemul” lucrează împotriva Craiovei. Presiunile mai mari, susține el, au venit după 1986, de la Dinamo, nu de la Steaua.

Bancu, Popescu și o pensie din fotbal

După retragere, Geolgău a antrenat în Insulele Feroe și în Islanda, între 1997 și 2004. Înapoi în România, a renunțat la banca tehnică după ce un patron i-a dictat primul 11 înaintea unui meci. A ales munca de conducător la Craiova, sub Adrian Mititelu și apoi sub Mihai Rotaru, și revendică două transferuri din lotul actual al campioanei: Nicușor Bancu și Laurențiu Popescu. „Doar eu știu cât m-am luptat pentru Bancu”, a spus el.

Între 2016 și 2025 a lucrat la FRF, la selecția tinerilor pentru loturile naționale. Tatăl lui îi reproșa, când era copil, că din fotbal nu se iese la pensie. Geolgău a demonstrat contrariul, dar n-a rezistat mult departe de teren: acum e observator LPF și coordonează secția de fotbal de la Atlas Craiova. Cea mai mare satisfacție, spune el, e când după meciuri vin la el câte cinci-șase jucători să-l salute, copii pe care i-a urmărit cândva prin țară.

Surse: ProSport

Fotografie pe copertă: joncandy, Flickr, CC BY-SA 2.0 (sursa).

Fotografii în buline: Mircea Lucescu: Давиденко Валерий, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0; Gheorghe Hagi: Gheorghe_Hagi3.jpg: User:Dan avraham2000 derivative work: Ionutzmovie (talk), Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.