Steaua 1969-70: Rangers în Cupa Cupelor, locul trei în campionat și o nouă finală de Cupă câștigată cu Dinamo

Miercuri, 17 septembrie 1969, Ibrox Park, Glasgow. Steaua, câștigătoarea Cupei României, își începe drumul în Cupa Cupelor pe terenul lui Rangers. Pe banca bucureștenilor stă Ștefan Kovács, pe cea a scoțienilor David White. Arbitrează spaniolul José María Ortiz de Mendíbil. Potrivit arhivei clubului Rangers, în tribune sunt 43.346 de spectatori.

Steaua intră pe teren cu Vasile Suciu în poartă și cu Gheorghe Cristache, Lajos Sătmăreanu, Bujor Hălmăgeanu, Iosif Vigu, Dumitru Dumitriu, Vasile Negrea, Nicolae Pantea, Gheorghe Tătaru, Florea Voinea și Carol Creiniceanu. Pe parcurs, Dumitru Manea intră în locul lui Creiniceanu. Rezistă aproape o repriză. Cu câteva minute înainte de pauză, Willie Johnston marchează de două ori, iar 2-0 rămâne scorul final. Pentru Steaua, a fost începutul unui sezon în care avea să urce pe podiumul campionatului și să câștige din nou Cupa României, tot în finala cu Dinamo.

Biletul european venit din Cupă

Locul în Cupa Cupelor fusese câștigat în iunie 1969, când Steaua învinsese Dinamo cu 2-1 în finala Cupei, prin dubla lui Florea Voinea. Sezonul acela, încheiat pe locul al patrulea în campionat, este povestit în Steaua 1968-69.

Antrenorul a rămas Ștefan Kovács, trecut în presa vremii drept Ștefan Covaci. Lotul se sprijinea pe aceiași oameni: Suciu în poartă, Sătmăreanu, Vigu, Hălmăgeanu și Dumitru Nicolae în apărare, Dumitriu și Negrea la mijloc, Tătaru, Voinea și Creiniceanu în atac. Pe lângă ei și-au făcut loc în echipă Costică Ștefănescu, Gheorghe Cristache, Ioan Naom, Marius Ciugarin și Anghel Iordănescu, pe care revista Fotbal avea să-i numească, la finalul sezonului, „grupul mezinilor”, jucători formați „ca pitici și juniori” la centrul de copii al clubului.

0-0 la București și adio Cupa Cupelor

Returul cu Rangers s-a jucat miercuri, 1 octombrie 1969, la București, cu grecul Vamvakopoulos la centru. Arhiva clubului scoțian notează 70.000 de spectatori. Steaua trebuia să recupereze două goluri și nu a marcat niciunul: 0-0. Kovács a schimbat pe parcurs, cu Dumitru Nicolae și Costică Ștefănescu intrați în locul lui Dumitriu și Manea, dar Rangers a trecut mai departe cu 2-0 la general.

Scoțienii nu au ajuns însă prea departe. În turul al doilea au pierdut de două ori cu 1-3 cu Górnik Zabrze și au fost eliminați cu 2-6 la general.

O toamnă cu 10-1 și 8-0

Campionatul nu începuse bine. Meciul din prima etapă, la Ploiești, cu Petrolul, s-a terminat 0-0. Duminică, 24 august 1969, Steaua a primit vizita lui UTA și a pierdut cu 2-4 în fața echipei care avea să fie din nou campioană. O săptămână mai târziu a câștigat cu 3-1 la Cluj, cu CFR.

Duminică, 7 septembrie, a venit primul derby cu Dinamo, cu Steaua gazdă. Oaspeții au câștigat cu 3-2, iar meciul este povestit din partea dinamovistă în Dinamo 1969-70. Răspunsul Stelei a venit după șase zile: sâmbătă, 13 septembrie, a învins ASA Târgu Mureș cu 10-1. Mureșenii aveau să termine sezonul pe ultimul loc, cu 17 puncte, și să retrogradeze.

Între cele două manșe cu Rangers, Steaua a pierdut cu 0-1 la Petroșani, cu Jiul, și a învins Politehnica Iași cu 2-1. Toamna a continuat în același ritm inegal: 3-3 cu Rapid, pe 18 octombrie, 2-4 la Brașov, cu Steagul roșu, 2-1 cu Universitatea Cluj și 0-0 cu FC Argeș.

Finalul de noiembrie a fost cel mai bun moment al turului. Steaua a câștigat cu 2-0 la Constanța, cu Farul, iar duminică, 30 noiembrie, a învins Dinamo Bacău cu 8-0. Au urmat două înfrângeri în deplasare: 0-1 la Craiova, într-un meci restant jucat pe 3 decembrie, și 1-2 la Oradea, cu Crișul, pe 7 decembrie.

Bilanțul toamnei: șase victorii, trei egaluri, șase înfrângeri, golaveraj 37-22 și 15 puncte. Echipa marca mult, dar pierdea la fel de des cum câștiga.

Primăvara: Tătaru și 1-0 cu Dinamo

Returul a început cu o serie aproape perfectă. Pe 8 martie 1970, Steaua a învins Petrolul cu 1-0. Pe 15 martie a pierdut cu 1-2 la Arad, cu UTA, dar apoi a câștigat cinci meciuri la rând: 1-0 cu CFR Cluj, 1-0 cu Dinamo, 2-0 la Târgu Mureș, 2-1 cu Jiul și 2-1 la Iași.

Derby-ul retur s-a jucat duminică, 29 martie, cu Dinamo gazdă, pe stadionul „23 August”. Singurul gol l-a marcat Gheorghe Tătaru, în minutul 8. Cronica revistei Fotbal, citată pe larg în povestea lui Dinamo, nota că a venit dintr-o lovitură liberă.

După meciul de la Iași, din 18 aprilie, campionatul s-a oprit până pe 28 iunie. În acest interval, naționala a jucat la Campionatul Mondial din Mexic. Steaua strânsese 12 puncte din 14 posibile în primele șapte etape ale returului.

Doi „stegari” în Mexic

În lotul lui Angelo Niculescu pentru Mondialul din 1970 au fost doi jucători ai Stelei: fundașul Lajos Sătmăreanu și atacantul Gheorghe Tătaru. Sătmăreanu a jucat integral toate cele trei meciuri din grupă, la Guadalajara: 0-1 cu Anglia, 2-1 cu Cehoslovacia și 2-3 cu Brazilia. Tătaru a fost titular cu Anglia, înlocuit în repriza a doua de Alexandru Neagu, și a intrat de pe bancă în celelalte două meciuri, în locul lui Mircea Lucescu cu Cehoslovacia și al lui Florea Dumitrache cu Brazilia. România a terminat grupa pe locul al treilea și nu a mers mai departe.

Opt etape în plină vară

Campionatul a reluat pe 28 iunie, iar Steaua nu a mai regăsit ritmul din primăvară. A început cu 1-1 cu Rapid și 0-0 cu Steagul roșu, a pierdut cu 0-2 la Cluj, cu Universitatea, apoi a revenit cu 4-1 cu Universitatea Craiova și 2-1 la Pitești. Ultimele trei etape au adus un singur punct: 1-3 acasă cu Farul, 0-2 la Bacău și 1-1 cu Crișul, miercuri, 22 iulie.

Returul s-a încheiat cu opt victorii, trei egaluri și patru înfrângeri, golaveraj 19-15 și 19 puncte. În clasamentul final, Steaua a fost a treia, cu 34 de puncte: 14 victorii, 6 egaluri, 10 înfrângeri, golaveraj 56-37. UTA a fost campioană cu 39 de puncte, Rapid a doua cu 37, iar în spatele Stelei au terminat Universitatea Craiova, cu 33, și Dinamo, cu 32. Acasă, Steaua a avut 8 victorii, 4 egaluri și 3 înfrângeri, cu 37 de goluri marcate. În deplasare, 6 victorii, 2 egaluri și 7 înfrângeri.

Analiza de final de sezon din revista Fotbal, publicată pe 29 iulie 1970, nu a fost blândă. Steaua, scria revista, „deși dispune de un lot valoros, nu a reușit nici în acest an să aibă o comportare la nivelul valorii de bază pe care o reprezintă”. Iar seria de rezultate, „cu treceri de la partide valoroase și spectaculoase la altele de slabă calitate”, i se părea cronicarului „inexplicabilă”.

Tătaru, 16 goluri

Golgheterul echipei a fost Gheorghe Tătaru, trecut în presa vremii drept Tătaru II, cu 16 goluri în campionat. A încheiat sezonul la egalitate cu Alexandru Neagu, de la Rapid, în clasamentul marcatorilor Diviziei A, după Ion Oblemenco (Universitatea Craiova, 19) și Nicolae Dobrin (FC Argeș, 18). Dintre ceilalți, Costică Ștefănescu a marcat șase goluri, iar Dumitru Dumitriu cinci.

Cupa, de la Bârlad la „23 August”

Drumul în Cupa României a început duminică, 17 mai 1970, la Bârlad, cu 4-0 cu Rulmentul, în șaisprezecimi. Pe 30 mai, în optimi, Steaua a învins Sportul Studențesc cu 4-1, la București. Sferturile și semifinalele s-au jucat pe teren neutru, în plină pauză de campionat: pe 20 iunie, la Sibiu, 1-0 cu UTA, campioana, iar pe 24 iunie, la Ploiești, 3-1 cu FC Argeș. În cealaltă semifinală, Dinamo trecuse de Steagul roșu Brașov, tot cu 3-1.

Finala: din nou 2-1, din nou Voinea

Finala s-a jucat duminică, 26 iulie 1970, la patru zile după ultima etapă, pe stadionul „23 August”, pe ploaie, în fața a aproximativ 30.000 de spectatori. A arbitrat Gheorghe Limona. Kovács a trimis pe teren această echipă: Vasile Suciu – Gheorghe Cristache, Lajos Sătmăreanu, Marius Ciugarin, Iosif Vigu – Dumitru Dumitriu, Ioan Naom – Costică Ștefănescu, Florea Voinea, Anghel Iordănescu, Carol Creiniceanu. În repriza a doua au intrat Vasile Negrea și Mihai Mirăuță. Tătaru și Pantea nu au jucat. Din echipa care câștigase finala din 1969 au mai fost pe teren șapte oameni: Suciu, Sătmăreanu, Vigu, Dumitriu, Negrea, Voinea și Creiniceanu.

Voinea a deschis scorul în prima repriză și a marcat din nou după pauză. Florea Dumitrache a redus diferența pentru Dinamo în ultimul sfert de oră, dar scorul a rămas 2-1. Revista Fotbal a observat că rezultatul și marcatorii erau aceiași ca în finala din 1969, doar ordinea golurilor fusese alta.

Cronicarul Stelian Trandafirescu a lăudat la învingători „spiritul de echipă” și pe „admirabilul Voinea”. Tot el scria că jocul Stelei din finală fusese „superior din toate punctele de vedere celui demonstrat în campionat”. Partea dinamovistă a meciului, cu „garnitura mexicană” recuperată de Dinamo și cu Suciu „imbatabil”, este povestită în Dinamo 1969-70.

Ce a rămas

Steaua a terminat ediția 1969-70 pe locul al treilea, cu un loc mai sus decât în sezonul precedent, dar tot la cinci puncte de UTA. A ieșit din Cupa Cupelor fără să marcheze în cele două meciuri cu Rangers și a avut un campionat cu un 10-1 și un 8-0, dar și cu zece înfrângeri. A păstrat însă Cupa României, din nou după o finală cu Dinamo decisă de Florea Voinea, iar trofeul i-a dat un loc și în Cupa Cupelor 1970-71, unde avea să o întâlnească pe Karpaty Lvov. Doi dintre jucătorii ei, Sătmăreanu și Tătaru, jucaseră între timp la un Campionat Mondial, iar în finala Cupei au fost titulari Iordănescu, Naom, Ciugarin, Cristache și Ștefănescu.

Surse: RSSSF – Divizia A 1969-70, RSSSF – cupele europene 1969-70, RSSSF – Campionatul Mondial 1970, RSSSF – jucătorii României la Campionatele Mondiale, labtof.ro – Steaua București, 1969-1970, labtof.ro – Rangers – Steaua, labtof.ro – Steaua – Rangers, labtof.ro – Cupa României 1969-70, labtof.ro – Steaua București, 1970-1971, RSSSF – cupele europene 1970-71, The Rangers Archives – Rangers – Steaua, 17 septembrie 1969, The Rangers Archives – Steaua – Rangers, 1 octombrie 1969, The Rangers Archives – Rangers – Górnik Zabrze, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1969-70, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1969-70, RomanianSoccer.ro – golgheteri, National Football Teams – Steaua București 1969-70, FootballSquads – România, Campionatul Mondial 1970, DFB Datencenter – Anglia – România 1970, DFB Datencenter – România – Cehoslovacia 1970, DFB Datencenter – Brazilia – România 1970, Fotbal, 29 iulie 1970.

Fotografii în buline: Mircea Lucescu: Давиденко Валерий, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.