CSCA 1948-49: locul 6, primele derby-uri cu Dinamo și Cupa, primul trofeu al clubului armatei

Duminică, 18 decembrie 1949, stadionul ICAS din București. Douăsprezece mii de oameni au venit să vadă finala Cupei, jucată la câteva luni după încheierea campionatului. Pe teren sunt CSCA, echipa armatei, și CSU Cluj. În minutul 39, Petre Moldoveanu deschide scorul pentru bucureșteni. Clujenii egalează în minutul 68. Șase minute mai târziu, Anton Fernbach-Ferenczi marchează golul de 2-1. Clubul care avea să se numească Steaua câștigă astfel primul trofeu din istoria sa.

Era al doilea sezon al clubului și primul sub un nume nou. Cu un an înainte, ca ASA, echipa se salvase de la retrogradare abia la masa verde. Acum termina ediția pe jumătatea de sus a clasamentului și închidea anul cu o cupă.

Din ASA în CSCA

Pe 5 iunie 1948, la aproape un an de la înființare, ASA București a devenit CSCA, Clubul Sportiv Central al Armatei. Schimbarea de nume nu a fost singura din acea vară. Coloman Braun-Bogdan, primul antrenor din istoria clubului, plecase la Dinamo, noul club al Ministerului de Interne, înființat pe 14 mai 1948. Pe banca armatei a rămas secundul lui, Colea Vâlcov.

Despre această trecere de ștafetă a scris Marius Mitran, în cronica „Eternul derby. Începuturile”, publicată de LPF: Braun-Bogdan îl lăsase pe Colea, „cel mai talentat dintre frații Vâlcov”, pe banca CSCA, iar acesta „în ’49, a luat Cupa României, dedicându-i-o!”. Primele două sezoane din istoria Stelei au fost, așadar, legate de același om: unul l-a început, celălalt l-a încheiat cu un trofeu închinat lui.

Un campionat strâns, locul 6

Divizia A 1948-49 a revenit la 14 echipe și s-a jucat în 26 de etape, din august 1948 până în vara lui 1949. CSCA a terminat pe locul 6, cu 10 victorii, 9 egaluri și 7 înfrângeri, golaveraj 58-53 și 29 de puncte, într-o vreme în care victoria aducea două.

Cifrele spun două lucruri. Primul: echipa a marcat mult, 58 de goluri, mai mult decât oricine altcineva în afară de campioana ICO Oradea (60) și de CFR București (61). Al doilea: a și primit mult, 53 de goluri, mai mult decât oricare dintre echipele clasate deasupra ei.

Titlul a mers la ICO Oradea, cu 37 de puncte, înaintea lui CFR București, cu 32. Sub ele, clasamentul a fost o îmbulzeală: Jiul Petroșani, RATA Târgu Mureș și CFR Timișoara au strâns câte 30 de puncte, CSCA și Petrolul București câte 29, Dinamo 28. Armata a terminat la un singur punct de locul 3. Față de locul 14 din sezonul precedent, saltul a fost totuși mare: de la turneul de baraj la prima jumătate a clasamentului, în doar un an.

Primele derby-uri cu Dinamo

Ediția 1948-49 a adus și primele meciuri oficiale cu Dinamo, rivalul care avea să-i definească istoria. Primul s-a jucat pe 21 noiembrie 1948, în etapa a 11-a, și s-a terminat cu victoria lui Dinamo, 1-0, prin golul lui Marin Apostol. Pe banca adversă era chiar Braun-Bogdan, primul antrenor al clubului armatei. Povestea acelui meci, văzută din tabăra cealaltă, e spusă pe larg în sezonul de debut al lui Dinamo.

Returul s-a jucat miercuri, 29 iunie 1949, în etapa a 24-a, și s-a terminat 3-3, prima remiză din istoria derby-ului. Bilanțul direct al primului an a rămas de partea lui Dinamo, dar clasamentul final a fost de partea armatei: CSCA a terminat cu un punct deasupra rivalului.

Cupa: trei victorii în opt zile

Cupa României a sezonului 1948-49 s-a jucat în mare parte după încheierea campionatului, în a doua jumătate a lui 1949. Pentru CSCA, drumul a început cu o victorie categorică: 7-1 la Piatra Neamț, cu Hârtia. În optimi, pe 3 noiembrie 1949, armata a câștigat cu 3-0 la Sibiu.

Partea decisivă a competiției s-a jucat într-un ritm care azi ar părea imposibil. Duminică, 11 decembrie, în sferturi, CSCA a trecut cu 2-1 de CFR București, a doua clasată a campionatului. Joi, 15 decembrie, a câștigat semifinala cu 5-0. Duminică, 18 decembrie, a jucat finala. Trei meciuri în opt zile, toate câștigate.

Adversara din finală, CSU Cluj, venea dintr-un campionat slab, încheiat pe locul 12, cu 19 puncte. În finală a fost totuși un adversar incomod: condusă la pauză, echipa studenților a egalat în minutul 68 și a cedat abia după golul lui Fernbach-Ferenczi din minutul 74.

Oamenii finalei

Petre Moldoveanu a deschis scorul înainte de pauză, iar Anton Fernbach-Ferenczi a dat golul victoriei. Pe banca armatei stătea Colea Vâlcov, omul care preluase echipa în vara lui 1948 și care, după mărturia adunată de Marius Mitran, i-a dedicat trofeul lui Braun-Bogdan, fostul lui șef, ajuns între timp pe banca rivalei.

Echipa de atunci era încă una în formare, departe de continuitatea care avea să vină în anii ’50. Avea însă deja ceea ce îi lipsise în primul sezon: puterea de a câștiga meciurile care contau.

Cupele europene: încă nu existau

În 1948-49 nu exista nicio competiție europeană intercluburi oficială: UEFA s-a înființat în 1954, iar prima ediție a Cupei Campionilor Europeni s-a jucat în 1955-56.

Ce a urmat

Sezonul 1948-49 a fost ultimul jucat după sistemul toamnă-primăvară înainte de trecerea la campionatul pe an calendaristic, care a început în 1950. Tot în 1950, clubul și-a schimbat din nou numele, din CSCA în CCA, Casa Centrală a Armatei, numele sub care avea să câștige, în anii ’50, primele titluri de campioană.

Privit de departe, sezonul pare unul de mijloc: locul 6, două derby-uri fără victorie cu Dinamo. Privit din istoria clubului, e sezonul în care echipa salvată la masa verde în primul ei an, ca ASA a devenit o echipă care câștigă trofee. Șirul care avea să ajungă, peste aproape patru decenii, până la finala de la Sevilla a început într-o duminică de decembrie, pe stadionul ICAS, cu golul lui Fernbach-Ferenczi.

Surse: labtof.ro (Divizia A 1948-1949), labtof.ro (Cupa României 1948-1949), RSSSF (Cupa României 1933/34–1995/96), RomanianSoccer.ro (clasament 1948-49), Asociația Steliștilor 1947 (istoria clubului), LPF (Eternul derby: începuturile), Sport.ro, Mediafax (istoricul derby-ului), Adevărul, Digi Sport, Wikipedia (sezonul 1948-49), Wikipedia (finala Cupei 1949).