Rudolf Wetzer, atacantul din Timișoara: cinci goluri cu Grecia, căpitan cu Uruguay la Mondialul din 1930 și campion cu Ripensia de pe bancă

Duminică, 25 mai 1930, stadionul ONEF din București. România joacă cu Grecia, cu șapte săptămâni înainte de primul ei meci de la Montevideo, iar în linia de atac revine un om pe care naționala nu-l mai folosise de doi ani. Rudolf Wetzer, atacant timișorean legitimat atunci la Juventus București, deschide scorul în minutul 8. Grecia egalează, iar în minutul 34 tot el aduce din nou avantajul. După pauză urmează un sfert de oră în care meciul se termină de tot: Wetzer marchează în minutele 75, 76 și 80. Scorul final: 8-1.

Fișele de meci ale RSSSF și ale RomanianSoccer.ro dau aceleași cinci minute în dreptul numelui său. Celelalte goluri au fost ale lui Emerich Vogl, Ladislau Raffinsky și Ștefan Dobay. Cu trei săptămâni înainte, la Belgrad, România pierduse cu 1-2 în fața Iugoslaviei fără Wetzer în echipă. După 8-1, numele lui avea să fie pe lista celor 15 jucători care au plecat spre Montevideo.

Din Timișoara, la Chinezul

Rudolf Wetzer s-a născut pe 17 martie 1901, la Timișoara. Frații lui mai mici, Ștefan și Ioan, au jucat și ei fotbal în campionatul României.

A început la Chinezul Timișoara, iar National Football Teams și revista Independența Română îi mai trec în primii ani de carieră clubul budapestan Törekvés, pe Unirea Timișoara și pe BSK Belgrad. La națională, primele cinci meciuri le-a jucat ca om al Uniriei Timișoara, clubul trecut în dreptul lui atât în fișele RSSSF, cât și în catalogul internaționalilor de pe RomanianSoccer.ro.

Întors la Chinezul, a prins doi ani de titlu. În 1925-26, echipa a câștigat finala cu Juventus București, 3-0, la Timișoara, pe 1 august 1926. În 1926-27, finala cu Colțea Brașov, jucată la Arad, s-a terminat 2-2 după prelungiri și a fost rejucată a doua zi, pe 8 august 1927: 4-3 pentru Chinezul, tot după prelungiri. RomanianSoccer.ro îl trece pe Wetzer în lotul campioanei în ambele sezoane, cu 10 meciuri și 10 goluri în primul și cu 17 meciuri și 16 goluri în al doilea, aceleași cifre ca la National Football Teams.

Debutul din 1923 și Olimpiada de la Paris

La națională a debutat pe 10 iunie 1923, la București, într-un 1-2 cu Iugoslavia, în Cupa Regelui Alexandru. Trei săptămâni mai târziu a jucat și la Cluj, unde Cehoslovacia a câștigat cu 6-0.

În primăvara lui 1924, Wetzer a fost la Jocurile Olimpice de la Paris. Olympedia îl trece în lotul României, ca jucător al Uniriei Timișoara, iar fișele RSSSF și RomanianSoccer.ro îl au titular pe 27 mai 1924, la 0-6 cu Olanda, meciul în care s-a încheiat turneul olimpic pentru România.

Primele goluri au venit pe 31 mai 1925, la Sofia: două, în victoria cu 4-2 împotriva Bulgariei. Au urmat, ca jucător al Chinezului, meciuri cu Turcia, Iugoslavia și Polonia, iar pe 15 aprilie 1928, la Arad, a deschis scorul pentru România în 4-2 cu Turcia. După 3-1 pentru Iugoslavia, la Belgrad, pe 6 mai 1928, numele lui a lipsit doi ani din echipa națională.

Cazul Wetzer

În acei doi ani, Wetzer a jucat în Ungaria, iar plecarea lui a devenit un scandal. Revista 100% Sport, într-un articol semnat de Răzvan Toma, și Independența Română au reconstituit povestea din paginile Gazetei Sporturilor. Pe 18 octombrie 1928, ziarul anunța că Újpest îl vrea pe centrul atacant al Chinezului, iar clubul timișorean era de acord cu transferul pentru 150.000 de lei. Forurile fotbalului românesc au refuzat însă să-i dea dezlegarea.

Peste mai puțin de zece zile s-a aflat că Wetzer jucase deja pentru Újpest, cu Hungária. Clubul maghiar susținea că primise dezlegarea de la București, iar Octav Luchide, secretarul Comisiei Centrale de Football-Asociație, răspundea: „Comisia nu l-a extrădat pe Wetzer, fapt comunicat la Federația Maghiară.”

Ancheta a durat un an. În noiembrie 1929 s-a aflat că dezlegarea prezentată la Budapesta fusese falsă: un fost secretar al forului, Georgescu, o redactase pe o hârtie cu antetul Comisiei, contra a 100.000 de lei. Georgescu a fost suspendat pe viață, iar fratele lui Rudolf, Ștefan Wetzer, implicat și el în tranzacție, a primit doi ani de suspendare. Ambele surse notează că, după scandal, federația maghiară i-a dat lui Rudolf dezlegarea pentru Juventus București. Înainte de întoarcere a mai trecut, în primăvara lui 1930, pe la Pécs-Baranya.

Campion cu Juventus

A ajuns la Juventus la timp pentru turneul final al campionatului 1929-30. Echipa bucureșteană a câștigat finala cu Gloria CFR Arad, scor 3-0, iar în lotul campioanei RomanianSoccer.ro și National Football Teams îi trec lui Wetzer patru meciuri și patru goluri. Era al treilea lui titlu de campion al României. În același lot se aflau Vogl, Raffinsky și fratele lui, Ștefan.

Când lotul pentru Mondial a fost anunțat, trei dintre cei 15 jucători veneau de la Juventus: Vogl, Raffinsky și Wetzer.

Jurnalul de drum

Wetzer a ținut un jurnal în lunile acelea, publicat mai târziu de gazetarul Ioan Chirilă. Publicația timișoreană Druckeria a reprodus pasaje din el. Pe 18 martie 1930 nota: „Se zvonește că echipa noastră națională va pleca în vară la Montevideo, în Uruguay, pentru prima ediție a campionatului mondial de fotbal. E oare cu putință? Bănuiesc că sunt vorbe.” Pe 26 martie a măsurat drumul pe hartă: „Am întins planiglobul pe masă și am pus rigla între București și Montevideo.”

Pe vaporul Conte Verde, potrivit aceluiași jurnal citat de Druckeria, jucătorii s-au antrenat și cu mingea. „Raffinski a scăpat una peste bord. S-a făcut roșu de ciudă. A vrut să se arunce – fără glumă! – după ea. Încă mai crede că e pe Bega”, scria Wetzer despre colegul și concitadinul lui.

Două meciuri la Montevideo

Wetzer a jucat ambele meciuri ale României la Mondialul din 1930, de la primul la ultimul minut, în formulele trecute de RSSSF și de RomanianSoccer.ro. Pe 14 iulie, cu Peru, pe Estadio Pocitos, a fost în linia de atac alături de Adalbert Deșu, Nicolae Kovacs, Constantin Stanciu și Ștefan Barbu. România a câștigat cu 3-1, prin golurile lui Deșu, Stanciu și Kovacs. Despre egalarea peruanilor, Wetzer a scris în jurnal, potrivit Druckeria, că a venit prin „blestematul acela de Souza”. Faza golului lui Stanciu, așa cum a notat-o el, e redată în portretul lui Constantin Stanciu, iar meciul întreg în portretul lui Jean Lăpușneanu.

Pe 21 iulie, pe Centenario, cu Uruguay, Wetzer a purtat banderola de căpitan. Gazdele au câștigat cu 4-0, cu toate golurile marcate în prima jumătate de oră. România a încheiat grupa pe locul al doilea.

Ultimele selecții

După întoarcere, Wetzer a mai jucat de trei ori la națională. Pe 12 octombrie 1930, la Sofia, a marcat de două ori, în minutele 23 și 43, într-o înfrângere cu 3-5 cu Bulgaria. În 1932 a revenit, de data aceasta ca jucător al Ripensiei Timișoara: pe 12 iunie, pe ONEF, a înscris de două ori la 6-3 cu Franța, iar pe 26 iunie, la Belgrad, a jucat ultimul meci, 0-2 cu Bulgaria, în Cupa Balcanică. În toate aceste trei meciuri a fost căpitanul echipei.

Bilanțul, în fișele RSSSF și în catalogul internaționalilor de pe RomanianSoccer.ro: 17 selecții și 12 goluri, între 10 iunie 1923 și 26 iunie 1932. RomanianSoccer.ro le împarte pe cluburi: cinci meciuri și două goluri pentru Unirea Timișoara, șase meciuri și un gol pentru Chinezul, patru meciuri și șapte goluri pentru Juventus, două meciuri și două goluri pentru Ripensia. Cinci dintre cele 12 goluri au venit în după-amiaza cu Grecia.

Hyères și ultimii ani pe teren

În 1932, Wetzer a plecat în Franța, la Hyères, unde l-au găsit și National Football Teams, și Independența Română, și The Playmaker. S-a întors apoi la Timișoara, iar National Football Teams și Independența Română îl mai trec, până în 1937, la ILSA Timișoara, la Rovine Grivița Craiova și la Electrica Timișoara.

Pe bancă: Ripensia și Dinamo

A rămas în fotbal ca antrenor. În sezonul 1934-35, Ripensia Timișoara a câștigat campionatul, iar RomanianSoccer.ro, în lista loturilor campioanelor, trece ca antrenor numele lui Rudolf Wetzer. Titlul ca antrenor, în aceeași ediție, îl menționează și Independența Română. În lotul acelei echipe se afla și Rudolf Bürger, fundașul alături de care jucase la Montevideo.

După război l-a pregătit pe Dinamo București, în sezonul 1948-49. RomanianSoccer.ro îl trece pe lista antrenorilor dinamoviști în acel sezon, după Coloman Braun-Bogdan, iar Independența Română îl numără și ea printre echipele pregătite de el. Povestea acelui sezon e spusă în articolul despre Dinamo 1948-49.

Ce rămâne

Rudolf Wetzer a murit pe 13 aprilie 1993, la Haifa, în Israel, potrivit Olympedia și Independența Română. În urma lui au rămas trei titluri de campion ca jucător, unul ca antrenor, 17 meciuri la națională și jurnalul de drum spre Montevideo.

Independența Română citează din același jurnal un alt pasaj: „Cred că fotbalul cucerește globul pentru că e copilăria însăși. A mea, a lui Barbu, a lui Vogl, a ta, a tuturor.” Ceilalți oameni din lotul de la Montevideo își au și ei poveștile, de la Samuel Zauber și Adalbert Steiner la Alfred Eisenbeisser, Iosif Czako, Corneliu Robe și Ilie Subășeanu.

Surse: RSSSF – naționala României 1922–1929, fișele meciurilor; RSSSF – naționala României 1930–1939, fișele meciurilor; RSSSF – Rudolf Wetzer, golurile la națională; RSSSF – selecțiile jucătorilor României; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – campionatul României 1925-26; RSSSF – campionatul României 1926-27; RSSSF – campioanele României; RomanianSoccer.ro – naționala în 1923, 1924, 1925, 1928, 1930, 1932; RomanianSoccer.ro – catalogul internaționalilor; RomanianSoccer.ro – campioanele și loturile lor; RomanianSoccer.ro – Divizia A 1925-26, 1926-27, 1929-30; RomanianSoccer.ro – antrenorii echipei Dinamo; National Football Teams – Rudolf Wetzer; Olympedia – Rudolf Wetzer; 100% Sport – „Povestea Rudolf Wetzer”, Răzvan Toma; Independența Română – „Rudy Wetzer și recordul nedoborât”; The Playmaker – românii din campionatul Franței; Druckeria – „Drumul spre Mondial trecea prin Timișoara”; HotNews – Rudy Wetzer, căpitanul naționalei de la CM 1930.