Steaua 1985-86: titlul fără înfrângere acasă, Sevilla și finala de Cupă pierdută cu Dinamo

Sâmbătă, 21 iunie 1986, Petroșani. Steaua joacă semifinala Cupei României cu Jiul, o echipă care în acel sezon nu evolua în Divizia A. Ziarul „Sportul” scria luni despre un stadion „arhiplin”, cu peste 15.000 de spectatori, care au avut „marea satisfacție” de a vedea „pe viu” trofeul adus de Steaua în mai, de la Sevilla: Cupa Campionilor Europeni.

Pe teren, gazdele n-au fost la fel de primitoare. Jiul a condus cu 1-0 la pauză, iar Steaua a întors scorul abia în repriza a doua: 2-1. „Sportul” și-a titrat cronica „La zece minute de o mare surpriză”. Patru zile mai târziu, la București, sezonul Stelei s-a încheiat cu o finală pierdută, în fața lui Dinamo.

Jenei, Iordănescu și echipa campioană

Steaua începea ediția 1985-86 cu titlul și Cupa României câștigate în sezonul precedent, povestit în Steaua 1984-85. Pe bancă a rămas Emerich Jenei. În fotografia echipei campioane publicată de „Sportul” pe 19 iunie 1986, Jenei apare ca „antrenor principal”, iar Anghel Iordănescu ca „antrenor secund”. „L-am pus antrenor secund, dar i-am cerut să se antreneze, cot la cot, cu băieții”, a povestit Jenei, potrivit Adevărul. Iordănescu însuși și-a descris rolul tot ca „antrenor secund”, într-un interviu pentru ProSport.

În finala Cupei României, pe 25 iunie, Steaua a început cu Helmuth Duckadam în poartă, cu Ștefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici și Ilie Bărbulescu în apărare, cu Gavril Balint, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni și Mihail Majaru la mijloc și cu Marius Lăcătuș și Victor Pițurcă în atac. Lucian Bălan și Marin Radu au jucat și ei în finala de la Sevilla.

Toamna: 17 etape fără înfrângere

Campionatul a început pe 4 august 1985, cu 1-0 cu Corvinul Hunedoara. Au urmat 2-0 la Pitești și 1-0 la Scornicești, iar pe 18 august, pe terenul Stelei, derby-ul cu Dinamo s-a terminat tot 1-0. După 2-1 la Târgu Mureș, 6-1 cu Petrolul și 2-1 pe terenul Rapidului, Steaua a cedat primul punct pe 6 octombrie: 1-1 acasă cu Sportul Studențesc, echipa care avea să termine pe locul al doilea.

Toamna a mai adus două egaluri fără goluri, la Victoria București și la Oradea, cu FC Bihor, dar și victorii clare: 4-2 cu Politehnica Timișoara, 6-0 cu FC Brașov. Turul s-a încheiat pe 8 decembrie, cu 2-0 cu Universitatea Craiova. După 17 etape, Steaua avea 14 victorii, trei egaluri, nicio înfrângere și un golaveraj de 34-6. Cu 31 de puncte, era cu opt înaintea Sportului Studențesc, care avea un meci mai puțin jucat.

Drumul european, pe scurt

În paralel, Steaua a jucat în Cupa Campionilor Europeni. În primul tur a trecut de Vejle: 1-1 în Danemarca, pe 18 septembrie, și 4-1 la București, pe 2 octombrie. În turul al doilea a pierdut cu 0-1 la Budapesta, cu Honvéd, pe 23 octombrie, apoi a câștigat returul cu 4-1, pe 6 noiembrie.

În primăvară au urmat 0-0 acasă cu Kuusysi Lahti, pe 5 martie, și 1-0 în retur, pe 19 martie, la Helsinki, cu golul lui Pițurcă. În semifinale, Steaua a pierdut cu 0-1 la Bruxelles, cu Anderlecht, pe 2 aprilie, și a câștigat cu 3-0 la București, pe 16 aprilie, cu două goluri ale lui Pițurcă și unul al lui Balint. Pe 7 mai, finala cu FC Barcelona s-a terminat 0-0 după prelungiri, iar Steaua a câștigat cu 2-0 la loviturile de departajare. Duckadam a apărat toate cele patru lovituri ale catalanilor. Seara aceea e povestită pe larg în Sevilla, 7 mai 1986.

Primăvara: Hunedoara, apoi 2-1 cu Sportul

Returul a început pe 9 martie, la Hunedoara, cu prima înfrângere a sezonului în campionat: 1-3 cu Corvinul. Au urmat nouă victorii la rând în campionat. Primele trei, 1-0 cu FC Argeș, 3-0 cu FC Olt și 2-0 la Ploiești, au venit în martie. Alte două, 4-1 cu ASA Târgu Mureș și 3-1 cu Rapid, s-au jucat între cele două manșe cu Anderlecht.

Pe 27 aprilie, Steaua a câștigat cu 2-1 pe terenul Sportului Studențesc, a doua clasată. Trei zile mai târziu, cu o săptămână înaintea finalei de la Sevilla, a învins cu 4-0 la Râmnicu Vâlcea. După 25 de etape avea 45 de puncte, cu opt mai multe decât Sportul.

Treisprezece meciuri în șapte săptămâni

Între 7 mai și 25 iunie, Steaua a jucat 13 meciuri oficiale, cu cele două finale cu tot. La opt zile după Sevilla, pe 15 mai, a trecut cu 5-1 de Progresul Vulcan București în sferturile Cupei României. În campionat, seria de victorii a continuat cu 4-0 cu Victoria și 1-0 la Timișoara și s-a oprit pe 25 mai, la 2-2 cu Universitatea Cluj, pe terenul acesteia.

Pe 28 mai, derby-ul de pe terenul lui Dinamo s-a terminat 2-1 pentru gazde, după golurile lui Marian Damaschin și Iulian Mihăescu. Majaru a redus diferența din penalty. Steaua a răspuns cu 5-0 cu FC Bihor, apoi 2-2 la Brașov, 4-1 cu Gloria Buzău și 2-1 cu SC Bacău.

Ultima etapă, pe 18 iunie, s-a jucat la Craiova, iar Universitatea a câștigat cu 5-4. A fost ultima înfrângere a Stelei în campionat până pe 9 septembrie 1989, când a pierdut cu 0-3 în fața lui Dinamo, după o serie de 104 meciuri. Seara de la Craiova e povestită și în Craiova 1985-86.

57 de puncte

Clasamentul final: Steaua 57 de puncte, Sportul Studențesc 48, Universitatea Craiova și Dinamo câte 46. Bilanțul Stelei: 34 de meciuri, 26 de victorii, cinci egaluri, trei înfrângeri, golaveraj 79-25. Pe teren propriu, echipa a avut 16 victorii și un singur egal, 1-1 cu Sportul, cu 50 de goluri marcate și opt primite. În deplasare a avut zece victorii, patru egaluri și trei înfrângeri.

Victor Pițurcă a marcat 29 de goluri în campionat și a terminat al doilea în clasamentul golgheterilor, după Gheorghe Hagi, de la Sportul Studențesc, cu 31. Disputa dintre ei s-a decis tot în ultima etapă, povestită în Sportul 1985-86.

Cupa României: de la 8-1 la 0-1

Parcursul în Cupă începuse pe 4 decembrie 1985, cu 8-1 pe terenul echipei Minerul Băiuș. În optimi, pe 26 februarie 1986, Steaua a trecut de Rapid cu 4-2. Au urmat 5-1 cu Progresul Vulcan, în sferturi, și 2-1 cu Jiul, la Petroșani, în semifinale.

Finala s-a jucat miercuri, 25 iunie 1986, pe stadionul „23 August”, în fața a circa 40.000 de spectatori. A arbitrat Radu Petrescu, din Brașov. La 0-0, Steaua a primit un penalty, iar Majaru a trimis mingea în stâlpul din dreapta porții lui Dumitru Moraru, potrivit „Sportul”. În minutul 71, Damaschin a marcat singurul gol. În minutul 75, Bălan l-a înlocuit pe Majaru, dar scorul a rămas 1-0 pentru Dinamo. „Sportul” a notat ploaie puternică în a doua repriză.

La vestiare, Jenei a vorbit despre oboseală: „Am pierdut, zic eu, nemeritat această finală. […] Cred că pe plan psihic am cedat, efortul sfârșitului de sezon ne-a marcat.” Iovan a comparat meciul cu un meci de box: „S-a jucat la așteptare și ca la box, primul care a punctat a câștigat.” Duckadam a rezumat finala într-o frază: „Meciul s-a jucat la acel 11 m.” Toate declarațiile au apărut în „Sportul” din 26 iunie 1986. Sezonul câștigătorilor e povestit în Dinamo 1985-86.

Ce a urmat

Steaua a încheiat ediția 1985-86 cu titlul de campioană a României, fără nicio înfrângere acasă în campionat, cu Cupa Campionilor Europeni câștigată la Sevilla și cu finala Cupei României pierdută cu Dinamo. Ca deținătoare a trofeului european, a jucat apoi Supercupa Europei, ediția 1986, cu Dinamo Kiev, și a câștigat-o.

Surse: RSSSF – Divizia A 1985-86, labtof.ro – Steaua București, 1985-1986, labtof.ro – Cupa României 1985-1986, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1985-86, RSSSF – cupele europene 1985-86, RSSSF – Cupa Campionilor 1985-86, detalii, RomanianSoccer.ro – Kuusysi Lahti – Steaua, RomanianSoccer.ro – Steaua – Anderlecht, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – seria de 104 meciuri a Stelei, Fanatik – sfârșitul seriei din 1989, RSSSF – Supercupa Europei, UEFA – Supercupa Europei 1986, Adevărul – Emeric Ienei, ProSport – Anghel Iordănescu, Sportul, 19 iunie 1986, Sportul, 23 iunie 1986, Sportul, 26 iunie 1986.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0; Gheorghe Hagi: Gheorghe_Hagi3.jpg: User:Dan avraham2000 derivative work: Ionutzmovie (talk), Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.