Ștefan Barbu: titular la Mondialul din 1930, golul decisiv în finala Cupei din 1935 și titlul de golgheter

Joi, 6 iunie 1935, stadionul ONEF din București. Finala Cupei României îi aduce față în față pe feroviarii de la CFR București și pe Ripensia Timișoara. După 90 de minute, tabela arată un scor rar: 5-5, iar unul dintre golurile timișorenilor fusese chiar un autogol al lui Ladislau Ujlaky, jucătorul bucureștenilor. Se joacă prelungiri. În minutul 97, mingea intră pentru a unsprezecea oară într-o poartă, iar marcatorul e un atacant de 27 de ani, născut la Arad: Ștefan Barbu. Cu golul lui, CFR București câștigă finala cu 6-5 și ridică Cupa României.

Barbu ajunsese la București după ce, cu cinci ani înainte, fusese titular în ambele meciuri ale României la primul Campionat Mondial, în Uruguay. Între aceste două momente, și după ele, cariera lui se poate reconstitui din foile de joc și din bazele de date ale fotbalului românesc.

Arădeanul de la Gloria și Olimpia

Ștefan Barbu s-a născut pe 2 martie 1908, la Arad, dată trecută la fel de RomanianSoccer.ro, de baza de date National Football Teams și de RSSSF. A jucat ca atacant, iar ziarul arădean Independența Română îl descrie ca extremă stângă. Primii ani de fotbal i-a petrecut în orașul natal, la Gloria CFR și la Olimpia, două cluburi ale Aradului. Ordinea exactă a acestor ani diferă de la o sursă la alta, dar toate îl țin, până în 1932, în fotbalul arădean.

În vara lui 1930, când a plecat spre Uruguay, era jucătorul Olimpiei Arad. Clubul apare în dreptul lui în lista jucătorilor români de la Mondialele dinainte de război publicată de RSSSF și în fișele de meci ale aceleiași arhive, iar RomanianSoccer.ro îl ține la Olympia Arad în sezoanele 1930-31 și 1931-32.

Debut la 19 ani

Prima selecție a venit pe 19 iunie 1927, pe stadionul ONEF din București, într-un amical cu Polonia. Barbu avea 19 ani și a fost titular într-o echipă în care mai jucau Emerich Vogl, Adalbert Steiner și Rudolf Wetzer, viitori colegi de lot la Mondial. Meciul s-a terminat 3-3: tricolorii au condus cu 2-0 la pauză, prin golurile lui Ștefan Auer și Mihai Tänzer, Auer a mai marcat o dată, dar Polonia a egalat în ultimul sfert de oră. Fișele de pe RSSSF și de pe RomanianSoccer.ro dau aceleași goluri.

A doua selecție a avut-o acasă, la Arad. Pe 15 aprilie 1928, pe terenul Gloriei CFR, România a învins Turcia cu 4-2, într-un amical. Barbu a jucat o repriză în acel meci. Apoi a urmat o pauză de doi ani, până în primăvara lui 1930, când a revenit în echipă pentru două meciuri înaintea Mondialului: 1-2 cu Iugoslavia, la Belgrad, pe 4 mai, și 8-1 cu Grecia, la București, pe 25 mai, în Cupa Balcanică, meci în care Rudolf Wetzer a marcat de cinci ori.

Două meciuri în Uruguay

La Campionatul Mondial din 1930, Barbu a fost unul dintre cei 15 jucători ai lotului și a jucat tot ce era de jucat. Pe 14 iulie, pe Estadio Pocitos din Montevideo, a fost titular în victoria cu 3-1 împotriva Peruului, cu golurile lui Adalbert Deșu, Constantin Stanciu și Nicolae Kovacs. Pe 21 iulie, pe Centenario, a fost din nou titular, în înfrângerea cu 0-4 în fața Uruguayului, gazda și viitoarea campioană a lumii. RSSSF îi numără la acel turneu două meciuri și 180 de minute, fără gol, iar RomanianSoccer.ro și National Football Teams îl trec în formula de start în ambele partide.

Între cele două meciuri, echipa a fost refăcută după accidentarea lui Adalbert Steiner, dar linia de atac în care juca Barbu a rămas aproape aceeași. Cele două meciuri sunt povestite pe larg în portretul portarului Jean Lăpușneanu, iar schimbările din echipă dintre ele, în portretul lui Iosif Czako și în cel al lui Corneliu Robe.

Ultimul meci, la Sofia

După întoarcerea din America de Sud, Barbu a mai jucat o singură dată pentru națională. Pe 12 octombrie 1930, la Sofia, România a pierdut cu 3-5 în fața Bulgariei, într-un meci din Cupa Balcanică. A fost a șaptea și ultima lui selecție.

Totalul de șapte meciuri și niciun gol, între 1927 și 1930, apare la RSSSF, unde Barbu figurează în șapte formule ale naționalei, la RomanianSoccer.ro și la National Football Teams. Două dintre aceste meciuri, 8-1 cu Grecia și 3-5 cu Bulgaria, au făcut parte din prima ediție a Cupei Balcanice, 1929-31, încheiată de România pe primul loc.

Golgheterul feroviarilor

Divizia A a pornit în toamna lui 1932. Barbu a jucat primul sezon pentru Gloria CFR Arad: 7 meciuri și 5 goluri, cifre identice la RomanianSoccer.ro și National Football Teams. În 1933 s-a mutat la București, la CFR, clubul feroviarilor, care din 1936 avea să poarte numele Rapid.

Primele două sezoane au adus 13 meciuri și 8 goluri, apoi 19 meciuri și 7 goluri. În campionatul 1934-35, CFR a terminat doar pe locul al zecelea din 12, dar în Cupă a ajuns până în finala de pe ONEF, cea din 6 iunie 1935. În finală, Gheorghe Georgescu a marcat de trei ori, iar golul decisiv l-a dat Barbu, în prelungiri. Finala de 6-5 a rămas cea mai bogată în goluri din istoria Cupei României, cu 11 goluri, după cum notează ProSport.

Sezonul următor a fost cel mai bun al lui. În campionatul 1935-36, Barbu a marcat 23 de goluri în 20 de meciuri și a terminat pe primul loc în clasamentul golgheterilor Diviziei A, cifră și titlu trecute la fel de RSSSF și RomanianSoccer.ro. CFR București a încheiat sezonul pe locul al șaptelea, cu 55 de goluri marcate, ceea ce înseamnă că aproape fiecare al doilea gol al echipei a fost al lui. Independența Română îl consideră primul fotbalist arădean care a devenit golgheterul campionatului României.

Ultimii ani la Rapid și întoarcerea la Arad

După 1936, clubul a jucat sub numele Rapid, iar Barbu a apărut tot mai rar: 13 meciuri și 4 goluri în 1936-37, apoi doar 3 meciuri, fără gol, în 1937-38. În 1938 s-a întors la Arad. A mai jucat două meciuri în Divizia A pentru Gloria, în sezonul 1938-39, a trecut și pe la Olimpia, iar ultimul club trecut în dreptul lui este Crișana Arad, în sezonul 1940-41, în eșalonul secund.

Bilanțul lui în Divizia A, adunat sezon cu sezon din cele două baze de date, se oprește la 47 de goluri. Ștefan Barbu a murit pe 30 iunie 1970, la 62 de ani, dată trecută la fel de RomanianSoccer.ro, National Football Teams și RSSSF.

Ce rămâne

Ștefan Barbu a jucat de șapte ori pentru România, iar două dintre aceste meciuri au fost la primul Campionat Mondial din istorie, unde a fost titular de fiecare dată. La club a avut un sezon de golgheter al campionatului și un gol care a decis cea mai spectaculoasă finală a Cupei României. Ceilalți oameni din lotul de la Montevideo își au și ei poveștile: Samuel Zauber, Rudolf Bürger, Adalbert Steiner, Emerich Vogl, Alfred Eisenbeisser și Ladislau Raffinsky.

Surse: RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – naționala României 1922–1929, fișele meciurilor; RSSSF – naționala României 1930–1939, fișele meciurilor; RSSSF – Cupa Balcanică; RSSSF – Cupa României, toate edițiile; RSSSF – campionatul României 1934-35; RSSSF – campionatul României 1935-36; RSSSF – golgheterii campionatului României; RomanianSoccer.ro – Ștefan Barbu; RomanianSoccer.ro – naționala în 1927, 1928, 1930; National Football Teams – Ștefan Barbu; Independența Română – „Ștefan Barbu, primul fotbalist arădean golgheter al României”; ProSport – istoria finalelor Cupei României.