Vasile Deheleanu, mijlocașul Ripensiei: patru titluri, cinci selecții și 90 de minute la Trieste, în 1934

Duminică, 29 aprilie 1934, stadionul ONEF din București. În tribune sunt 20.000 de oameni, iar România joacă cu Iugoslavia meciul care decide calificarea la Campionatul Mondial din Italia. Alexandru Schwartz deschide scorul în minutul 38, Vladimir Kragić egalează în minutul 71, iar trei minute mai târziu Ștefan Dobay aduce victoria, 2-1. În linia de mijlocași a tricolorilor, lângă colegul de club Rudolf Kotormany și lângă Iosif Morawetz, joacă un debutant de la Ripensia Timișoara: Vasile Deheleanu.

Pentru el, după-amiaza n-a însemnat doar prima selecție. Potrivit Pressalert și site-ului clubului Ripensia, ziarul „Gazeta” l-a desemnat, în urma unei anchete, cel mai bun jucător român al meciului. „Părerea noastră este că Deheleanu a fost într-adevăr cel mai merituos român în jocul de duminică”, scria atunci „Gazeta”, citată de Pressalert.

De la Timișoara la Cluj și Reșița

Vasile Deheleanu s-a născut la Timișoara, în 1910. RomanianSoccer.ro și National Football Teams îl trec mijlocaș, iar Pressalert și site-ul Ripensiei îl descriu ca „half”, cum se spunea mijlocașilor în sistemul de joc al vremii. A început la juniorii Unirii Timișoara, în 1924, și a trecut apoi la Politehnica Timișoara, unde a jucat până în 1928.

A plecat apoi la Cluj, unde a studiat la Academia Comercială, după cum notează atât Pressalert, cât și site-ul Ripensiei. În anii de la Cluj a jucat la România Cluj. A urmat un scurt popas la UD Reșița, în sezonul 1931-32, înainte de întoarcerea acasă.

Ripensia și patru titluri

În 1932, Deheleanu a ajuns la Ripensia. Din acel moment n-a mai schimbat clubul. Cifrele sunt identice pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams: 8 meciuri și un gol în 1932-33, 8 meciuri în 1933-34, 21 de meciuri și trei goluri în 1934-35, 9 meciuri în 1935-36, 18 meciuri și un gol în 1936-37, 2 în 1937-38 și 7 în 1938-39. În total, 73 de meciuri și cinci goluri în prima divizie.

Primul sezon a adus și primul titlu. În finala din 1932-33, Ripensia a învins Universitatea Cluj cu 5-3 la Timișoara și a remizat 0-0 la Cluj. La Universitatea juca atunci Lazăr Sfera, al cărui drum e spus în portretul lui Lazăr Sfera. Un an mai târziu, Ripensia a pierdut finala cu Venus București, 2-3 la Timișoara și 3-5 la București, poveste spusă din partea câștigătorilor în portretul lui Gheorghe Albu.

Au urmat încă trei titluri, în 1934-35, 1935-36 și 1937-38. Deheleanu apare în loturile Ripensiei din toate cele patru sezoane de campion pe lista campioanelor de pe RomanianSoccer.ro, iar National Football Teams îi socotește meciuri în fiecare dintre ele. În 1934, Ripensia a câștigat și Cupa României: 3-2 cu Universitatea Cluj în finala de la Timișoara, din 8 iulie, apoi 5-0 în rejucarea de la București, din 30 septembrie. Finala e povestită în portretul lui William Zombory, portarul Ripensiei din acei ani.

Trieste, 1934: 90 de minute

După calificarea de pe ONEF, Deheleanu a intrat în lotul pentru turneul final. Pe 27 mai 1934, pe stadionul Littorio din Trieste, România a jucat cu Cehoslovacia. Echipa a fost aceasta: William Zombory – Emerich Vogl, Gheorghe Albu – Vasile Deheleanu, Rudolf Kotormany, Iosif Morawetz – Silviu Bindea, Nicolae Kovács, Grațian Sepi, Iuliu Bodola, Ștefan Dobay. Cinci dintre ei, Zombory, Deheleanu, Kotormany, Bindea și Dobay, erau jucători ai Ripensiei.

Dobay a deschis scorul, iar România a condus la pauză. Antonín Puč a egalat în minutul 50, iar Oldřich Nejedlý a marcat în minutul 67 golul de 2-1 pentru Cehoslovacia. RSSSF îl trece pe Deheleanu cu un meci și 90 de minute la Mondial, iar RomanianSoccer.ro nu notează nicio schimbare la tricolori. Înfrângerea a însemnat eliminarea din primul tur.

Pe bancă au rămas Adalbert Püllöck, Alexandru Cuedan, Gheorghe Ciolac și Lazăr Sfera. Drumurile lor sunt spuse în portretul lui Adalbert Püllöck și în portretul lui Alexandru Cuedan, iar după-amiaza de la Trieste e povestită și în portretul lui Emerich Vogl și în portretul lui Nicolae Kovács.

Lwów, Erfurt și ultimul meci, cu Polonia

Deheleanu a mai jucat de trei ori pentru națională. Pe 14 octombrie 1934, la Lwów, România a remizat 3-3 cu Polonia, cu două goluri ale lui Dobay, în minutele 17 și 86, și unul al lui Ciolac, în minutul 52. La pauză, Deheleanu a fost înlocuit de Lazăr Sfera, schimbare notată la fel de RSSSF și de RomanianSoccer.ro.

Pe 25 august 1935, la Erfurt, în fața a 35.000 de spectatori, tricolorii au pierdut cu 2-4 în fața Germaniei. Ultima selecție a venit pe 3 noiembrie 1935, pe ONEF, într-un 4-1 cu Polonia. Bilanțul e același la RSSSF, pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams: cinci meciuri pentru România, trei în 1934 și două în 1935, fără gol.

Contabilul de la Ripensia

Fotbalul nu i-a fost singura meserie. Pressalert scrie că, după 1935, Deheleanu a devenit contabil-șef la Uzina Electrica din Timișoara, iar site-ul Ripensiei notează că a lucrat ca economist și contabil. A rămas totuși în echipa Ripensiei. Pe 26 iunie 1938, la București, Ripensia a învins AC Milan cu 3-0, în primul tur al Cupei Mitropa, iar Pressalert și site-ul clubului îl trec pe Deheleanu în echipa din acea zi. Returul s-a încheiat 1-3, iar Ripensia a mers mai departe, scorurile fiind confirmate și de RSSSF.

Fostul lui coleg Balázs Hoksary își amintea, potrivit site-ului Ripensiei, că Deheleanu „depunea foarte mult suflet în fiecare joc”. Pressalert îl descrie ca pe un specialist în jocul aerian și în deposedare, care știa să intre în alunecare pe gazon.

Antrenor la Timișoara

Din 1945, Deheleanu a trecut pe bancă. Pressalert și site-ul Ripensiei descriu același drum: între 1945 și 1947 a pregătit Electrica Timișoara, pe care a dus-o din campionatul orășenesc până în Divizia B, iar în 1948 a câștigat campionatul național de juniori cu Ripensia.

A antrenat apoi, în mai multe rânduri, Politehnica Timișoara. Cel mai bun rezultat a venit în 1950, când echipa studenților, numită atunci Știința Timișoara, a terminat pe locul trei în Divizia A. Vasile Deheleanu a murit pe 30 aprilie 2003.

Ce rămâne

Din cariera lui Vasile Deheleanu au rămas în arhive patru titluri cu Ripensia, o Cupă a României, cinci selecții, debutul din meciul calificării și 90 de minute la Trieste, în primul tur al Mondialului din 1934. Colegii lui de la Ripensia, de la Rudolf Bürger la William Zombory, au și ei portretele lor, iar seria noastră despre tricolorii de la Mondialele din anii ’30 continuă.

Surse: RomanianSoccer.ro – Vasile Deheleanu; National Football Teams – Vasile Deheleanu; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – naționala României 1930–1939, fișele meciurilor; RomanianSoccer.ro – naționala în 1934, 1935; RSSSF – campioanele României; RomanianSoccer.ro – campioanele și loturile lor; RSSSF – finalele Cupei României; RomanianSoccer.ro – Cupa României 1933-34; RSSSF – Cupa Mitropa 1938; RomanianSoccer.ro – Divizia A 1950; Pressalert – „Legendele fotbalului timișorean: povestea lui «Vasi» Deheleanu”; Ripensia Timișoara – Vasile Deheleanu.