Dinamo 1969-70: locul cinci, 6-0 cu UTA și a doua finală de Cupă pierdută la rând cu Steaua

Duminică, 26 iulie 1970, stadionul „23 August” din București. Dinamo și Steaua joacă finala Cupei României pe un timp ploios, în fața a aproximativ 30.000 de spectatori, cu Gheorghe Limona la centru. Pentru dinamoviști, meciul are gust de reluare: cu 13 luni înainte, aceleași două echipe se întâlniseră în finală, pe același stadion, iar Steaua câștigase cu 2-1.

Revista Fotbal scria, trei zile mai târziu, că înaintea meciului „cota dinamoviștilor crescuse brusc prin anunțarea întregii «garnituri mexicane», cu Dumitrache și Dinu, marii absenți ai ultimelor etape de campionat”. Dinu și Dumitrache, care fuseseră cu naționala la Campionatul Mondial din Mexic, erau din nou în echipă. Pe banca lui Dinamo stătea Dumitru Nicolae, „Nicușor”, pe cea a Stelei, Ștefan Kovacs.

Scorul final a fost iar 2-1 pentru Steaua. Finala a încheiat un sezon în care Dinamo a terminat campionatul pe locul al cincilea și nu a jucat în cupele europene.

Un sezon fără Europa

Spre deosebire de sezonul 1968-69, când a jucat în Cupa Cupelor cu West Bromwich Albion, Dinamo nu a avut meciuri europene în 1969-70. Echipa și-a împărțit sezonul între Divizia A și Cupa României.

Antrenorul echipei a fost Dumitru Nicolae. Revista Fotbal îl trecea la Dinamo în bilanțul de final de sezon, iar fișa finalei de Cupă de pe RomanianSoccer.ro îl trece pe banca bucureștenilor.

Printre jucătorii folosiți în campionat au fost portarul Marin Andrei, Cornel Dinu, Augustin Deleanu, Florin Cheran, Radu Nunweiller, Lică Nunweiller, Viorel Sălceanu, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Ion Pîrcălab și Ion Haidu.

Toamna: 6-0 cu campioana

Campionatul a început sâmbătă, 16 august 1969, cu un 5-2 cu Jiul Petroșani. O săptămână mai târziu, Dinamo a pierdut cu 0-1 la Cluj, cu Universitatea, apoi a învins Dinamo Bacău cu 3-1.

Duminică, 7 septembrie, în etapa a patra, a venit primul derby cu Steaua, cu Steaua gazdă. Dinamo a câștigat cu 3-2. Toamna a continuat cu 1-2 la Brașov, cu Steagul roșu, 1-0 cu Petrolul, 0-0 la Oradea, cu Crișul, 2-1 cu Universitatea Craiova și 2-1 la Constanța, cu Farul.

Duminică, 2 noiembrie 1969, Dinamo a primit vizita lui UTA, campioana en titre. Bucureștenii au câștigat cu 6-0. Arădenii aveau să fie, la final, din nou campioni.

A urmat o lună mai grea. Joi, 20 noiembrie, Dinamo a pierdut acasă cu 0-2 cu Rapid. Au mai venit 3-1 cu CFR Cluj, 0-3 la Iași, cu Politehnica, și 1-2 la Pitești, cu FC Argeș, într-un meci restant jucat pe 3 decembrie. Turul s-a încheiat pe 7 decembrie cu 3-1 cu ASA Târgu Mureș.

Bilanțul toamnei: nouă victorii, un egal, cinci înfrângeri, golaveraj 30-19 și 19 puncte.

Primăvara și pauza mondială

Returul a pornit pe 8 martie 1970 cu 0-1 la Petroșani, cu Jiul. A urmat 1-2 acasă cu Universitatea Cluj, apoi 3-3 cu Dinamo Bacău. Duminică, 29 martie, Dinamo a pierdut derby-ul retur cu Steaua, 0-1, prin golul lui Gheorghe Tătaru din minutul 8.

Revista Fotbal a numărat peste 40.000 de spectatori pe stadionul „23 August”, pe un timp friguros. Golul, scria cronicarul, a venit „printr-o excelentă execuție a unei lovituri libere”, iar în repriza a doua s-a văzut un Dinamo „dominînd, dar steril, fără forța acțiunilor colective”.

În aprilie, Dinamo a mai învins cu 1-0 Steagul roșu, a făcut 1-1 la Ploiești și a câștigat cu 2-1 cu Crișul, sâmbătă, 18 aprilie. Apoi campionatul s-a oprit până pe 28 iunie. În acest interval, România a jucat la Campionatul Mondial din Mexic, iar în lotul lui Angelo Niculescu au fost șase dinamoviști: Cornel Dinu, Augustin Deleanu, Radu Nunweiller, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache și Gergely.

Opt etape în plină vară

Ultimele opt etape s-au jucat între 28 iunie și 22 iulie. Dinamo a început cu 2-1 la Craiova, apoi a pierdut acasă cu Farul, 2-3, și la Arad cu UTA, 1-2. Au urmat 4-1 cu FC Argeș și 2-1 pe terenul Rapidului.

Finalul a fost slab: 1-2 la Cluj, cu CFR, 1-1 cu Politehnica Iași și 0-2 cu ASA Târgu Mureș, echipă care avea să retrogradeze, într-o miercuri, 22 iulie. Ambele goluri ale mureșenilor le-a marcat Fazekas.

În clasamentul final, UTA a fost campioană cu 39 de puncte, înaintea lui Rapid (37), Stelei (34) și Universității Craiova (33). Dinamo a terminat pe locul al cincilea, cu 32 de puncte, la fel ca Farul și Jiul: 14 victorii, 4 egaluri, 12 înfrângeri, golaveraj 51-41. Acasă, echipa a avut 10 victorii, un egal și 4 înfrângeri. În deplasare, 4 victorii, 3 egaluri și 8 înfrângeri.

Returul a adus doar 13 puncte, față de 19 în tur. Cu un an înainte, Dinamo terminase pe locul al doilea, cu 35 de puncte.

Dumitrache, 13 goluri

Florea Dumitrache a fost din nou golgheterul lui Dinamo, cu 13 goluri în campionat. După cele 22 din sezonul precedent, de data aceasta nu a mai urcat pe primul loc în Divizia A: clasamentul golgheterilor l-a câștigat Ion Oblemenco, de la Universitatea Craiova, cu 19 goluri, urmat de Nicolae Dobrin, de la FC Argeș, cu 18.

Ultimul gol al sezonului pentru Dinamo a fost tot al lui: cel din finala Cupei.

Din nou în finala Cupei

Drumul în Cupă a început duminică, 17 mai 1970, cu 1-0 la Timișoara, cu Politehnica, în șaisprezecimi. În optimi, pe 31 mai, Dinamo a învins Tractorul Brașov cu 3-0, iar în sferturi, sâmbătă, 13 iunie, a trecut de Jiul Petroșani cu 2-1.

Semifinalele s-au jucat miercuri, 24 iunie. Dinamo a învins Steagul roșu Brașov cu 3-1, iar Steaua a trecut cu același scor de FC Argeș. Pentru al doilea an la rând, finala Cupei României era un Steaua – Dinamo.

Finala: același scor, aceiași marcatori

Dinamo a început finala cu Iosif Cavai în poartă, cu Florin Cheran, Lică Nunweiller, Cornel Dinu și Augustin Deleanu în apărare, cu Viorel Sălceanu și Radu Nunweiller la mijloc și cu Ion Pîrcălab, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache și Ion Haidu în atac. La pauză, Mircea Stoenescu a intrat în locul lui Lică Nunweiller.

Florea Voinea a deschis scorul pentru Steaua în primele minute, iar la pauză tabela arăta 1-0. După pauză, Voinea a marcat din nou. Dumitrache a redus diferența în ultimul sfert de oră, dar Steaua a câștigat cu 2-1.

Revista Fotbal a observat coincidența: ca în finala din 1969, scorul fusese 2-1, iar golurile le marcaseră aceiași oameni, Voinea de două ori și Dumitrache o dată. Diferența era doar de ordine, pentru că de data aceasta Voinea înscrisese de două ori la rând. Cronicarul Stelian Trandafirescu le-a dat merite și învinșilor: „Să nu uităm, Dinamo a controlat meciul, a făcut o cursă drăcească de a egala tabela de marcaj”. Dumitrache, Lucescu, Sălceanu și Radu Nunweiller, scria el, „s-au izbit de un Suciu imbatabil”.

În vestiar, reporterul revistei l-a văzut pe antrenorul dinamovist „imobil, tăcut, lipit de un cuier”.

Ce a rămas

Analiza de final de sezon publicată de Fotbal pe 29 iulie 1970 a fost dură cu Dinamo. Echipa, se scria acolo, „a înregistrat în acest campionat un categoric regres”: „Nu numai că a ocupat un modest loc cinci, dar și calitatea jocului prestat în multe întîlniri, pînă și pe teren propriu, a lăsat foarte mult de dorit”. Același text amintea că din lotul lui Dinamo „4—6 jucători au reprezentat cu cinste țara în preliminariile și turneul final al C.M.”.

Sezonul 1969-70 a rămas fără trofeu, cu un 6-0 cu viitoarea campioană și un 3-2 pe terenul Stelei în toamnă, dar cu o primăvară în care Dinamo a pierdut derby-ul retur și, pentru a doua oară la rând, finala Cupei cu aceeași rivală. Pentru sezonul precedent, cu titlul de golgheter al lui Dumitrache și prima dintre cele două finale, povestea lui Dinamo din 1968-69.

Surse: RSSSF – Divizia A 1969-70, RSSSF – cupele europene 1969-70, RSSSF – jucătorii României la Campionatele Mondiale, labtof.ro – Dinamo București, 1969-1970, labtof.ro – Divizia A 1969-70, labtof.ro – Cupa României 1969-70, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1969-70, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1969-70, RomanianSoccer.ro – golgheteri, National Football Teams – Dinamo București 1969/70, FootballSquads – România, Campionatul Mondial 1970, Fotbal, nr. 201, aprilie 1970, Fotbal, 23 iulie 1970, Fotbal, 29 iulie 1970.

Fotografii în buline: Cornel Dinu: dan_avraham2000, Wikimedia Commons, CC BY 2.0; Mircea Lucescu: Давиденко Валерий, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.