Steaua 1968-69: eliminată de Spartak Trnava, a patra în campionat, cu Cupa câștigată în finala cu Dinamo

Miercuri, 18 septembrie 1968, stadionul „23 August” din București. Steaua, campioana României, își începe drumul în Cupa Campionilor Europeni cu Spartak Trnava, campioana Cehoslovaciei. Carol Creiniceanu deschide scorul, Florea Voinea marchează în minutul 31, iar la pauză tabela arată 2-0. După reluare, Gheorghe Constantin face 3-0. În minutul 75, Kuna reduce diferența: 3-1.

A doua zi, revista Fotbal începea cronica printr-un „reproș dezinteresat, adresat spectatorilor bucureșteni care au absentat ieri de pe stadionul «23 August»”. Cei care rămăseseră acasă pierduseră, scria revista, una dintre cele mai „cursive” partide ale începutului de sezon. Toate cele trei goluri ale Stelei, „dar mai ales golul ultim, înscris de Constantin”, au fost numite „un model al genului”. Aceeași cronică avea însă și o îngrijorare: în ultimele 30 de minute, „aproape întreaga formație pierde din vivacitate, din suflu”.

Golul lui Kuna avea să conteze. Iar sezonul 1968-69 al Stelei avea să fie unul cu două fețe: o toamnă grea, cu ieșirea din Europa și cu opt înfrângeri în campionat, și o primăvară care s-a încheiat cu o finală de Cupă câștigată în fața lui Dinamo.

Campioana și antrenorul ei

Steaua intra în sezon ca deținătoare a titlului, câștigat în iunie 1968 după un duel cu FC Argeș decis în ultima etapă, la Ploiești, povestit în Steaua 1967-68. Pe bancă a rămas Ștefan Kovács, trecut în presa vremii drept Ștefan Covaci.

Echipa cu care a jucat cu Spartak Trnava la București arăta scheletul lotului: Vasile Suciu în poartă, Lajos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae, Bujor Hălmăgeanu și Iosif Vigu în apărare, Emeric Jenei și Vasile Negrea la mijloc, Nicolae Pantea, Gheorghe Constantin, Florea Voinea și Carol Creiniceanu în atac. Pe parcursul sezonului au mai jucat Dumitru Dumitriu, Dumitru Popescu, Sorin Avram, Vasile Șoo și Gheorghe Tătaru.

O toamnă cu opt înfrângeri

Campionatul a început duminică, 11 august 1968, cu 3-0 cu FC Argeș, rivala din cursa pentru titlul precedent, urmat de 1-0 la Ploiești, cu Petrolul. Apoi au venit două înfrângeri acasă, ambele cu 0-1: sâmbătă, 24 august, cu UTA, echipa care avea să devină campioană, și duminică, 1 septembrie, cu Dinamo. Derby-ul acela este povestit în Dinamo 1968-69.

Pe 15 septembrie, cu trei zile înaintea meciului cu Spartak, Steaua a învins Universitatea Cluj cu 5-3. Revista Fotbal scria că spectatorii și-au schimbat mereu întrebarea: „va fi 8—1 sau 5—4 și chiar 5—5?”. Cronicarul lăuda contraatacul Stelei, dar nota din nou că, în final, echipa „slăbise”.

Între cele două manșe cu Trnava, Steaua a pierdut cu 2-3 la Târgu Mureș, cu ASA, și a câștigat cu 3-1 pe terenul Progresului. A urmat un octombrie amestecat: 0-1 acasă cu Crișul Oradea, 5-1 la Arad, cu Vagonul, 2-0 cu Jiul. Toamna s-a încheiat cu patru înfrângeri la rând: 1-2 cu Rapid, pe 2 noiembrie, 1-3 la Constanța, cu Farul, 1-2 acasă cu Politehnica Iași și 1-3 la Bacău, cu Dinamo, pe 1 decembrie.

După 15 etape, campioana avea șase victorii, un egal și opt înfrângeri, golaveraj 26-22 și 13 puncte.

Trnava: 0-4 și adio Europa

Înaintea returului, Ștefan Kovács a stat de vorbă cu revista Fotbal. „Din capul locului misiunea noastră va fi grea la Trnava”, spunea antrenorul, care îi numea pe Adamec, Kuna, Hagara și Dobiaš printre individualitățile adversarei. Despre golul primit la București spunea: „La 3—0 tactica noastră ar fi fost cu totul alta la Trnava”. Portarul Suciu, povestea Kovács, îi mărturisise că pe faza golului „tocmai atunci i-a căzut cozorocul pe ochi”.

Returul s-a jucat miercuri, 2 octombrie 1968, la Trnava, iar arbitru a fost elvețianul Rudolf Scheurer. Švec a marcat în minutul 4, iar 1-0 a fost și scorul pauzei. În repriza a doua, Jozef Adamec a înscris de trei ori, în minutele 58, 76 și 80. Spartak a câștigat cu 4-0 și s-a calificat cu 5-3 la general. Antrenorul echipei slovace era Ján Hucko.

„Așadar, și Steaua a spus adio «Cupei campionilor europeni»”, începea corespondența revistei Fotbal, transmisă prin telefon. Trimisul revistei nota că terenul era alunecos, că în tribune erau circa 20.000 de spectatori și că, în țară, iubitorii fotbalului aflaseră scorul „în direct, pe calea undelor”. Același text susținea că primul gol venise dintr-un ofsaid nesemnalat de tușier și îi trecea pe listă pe Voinea, Pantea și Creiniceanu printre cei care rataseră ocazii. Spartak a mers mai departe până în semifinalele competiției.

Primăvara: 20 de puncte și locul al patrulea

Returul campionatului a arătat o altă echipă. Steaua a început pe 9 martie 1969 cu 2-0 la Pitești, a continuat cu 2-1 cu Petrolul și a scos un 1-1 la Arad, cu UTA, pe 23 martie. Miercuri, 26 martie, a venit al doilea derby cu Dinamo, pierdut cu 2-4, cu Dinamo gazdă. Patru zile mai târziu, Steaua a învins Universitatea Craiova cu 2-1.

În aprilie au urmat 0-1 la Cluj și două egaluri acasă, 1-1 cu ASA Târgu Mureș și 2-2 cu Progresul. În mai, Steaua a câștigat cu 2-1 la Oradea și cu 3-0 cu Vagonul și a pierdut cu 1-3 la Petroșani. Finalul a fost bun: 2-0 cu Rapid pe 1 iunie, 2-0 cu Farul, 1-1 la Iași și 1-0 cu Dinamo Bacău, duminică, 15 iunie, în ultima etapă.

Bilanțul returului: opt victorii, patru egaluri și trei înfrângeri, golaveraj 24-16 și 20 de puncte. Clasamentul final a pus Steaua pe locul al patrulea, cu 33 de puncte, 14 victorii, 5 egaluri, 11 înfrângeri și golaveraj 50-38. UTA a fost campioană cu 38 de puncte, Dinamo a terminat a doua cu 35, iar Rapid a treia, cu 34. Dinamo Bacău a strâns tot 33 de puncte și a încheiat pe locul al cincilea.

Acasă, Steaua a avut nouă victorii, două egaluri și patru înfrângeri, iar în deplasare cinci victorii, trei egaluri și șapte înfrângeri. Toate cele patru înfrângeri de acasă au venit în toamnă: cu UTA, Dinamo, Crișul și Politehnica Iași.

Voinea, 17 goluri

Florea Voinea a fost din nou golgheterul echipei. A marcat 17 goluri în campionat, tot atâtea cât Alexandru Neagu de la Rapid, iar în clasamentul marcatorilor Diviziei A i-au stat în față doar Florea Dumitrache (Dinamo, 22), Ion Oblemenco (Universitatea Craiova, 19) și Vasile Oprea (Universitatea Cluj, 18). Cu un sezon înainte, Voinea fusese tot primul marcator al Stelei, cu 13 goluri.

Voinea a marcat și cu Spartak Trnava, la București, dar cele mai importante goluri ale sezonului lui aveau să vină în iunie, în finala Cupei.

Cupa României: Rapid după prelungiri, Farul în două manșe

Drumul în Cupă a început miercuri, 5 martie 1969, cu 4-2 în deplasare, cu Arieșul, în șaisprezecimi. Optimile și sferturile s-au jucat pe teren neutru. Pe 12 martie, Steaua a trecut cu 2-1 de Minerul Anina, iar pe 21 mai, în sferturi, a învins Rapid cu 3-1, după prelungiri. Cele două echipe s-au revăzut după 11 zile, în campionat, iar Steaua a câștigat din nou, cu 2-0.

Semifinalele s-au jucat tur-retur. Pe 28 mai, la Constanța, Farul a câștigat cu 3-2. Returul, pe 4 iunie, la București, s-a terminat 5-2 pentru Steaua, care s-a calificat cu 7-5 la general. În cealaltă semifinală, Dinamo trecuse de Chimia Suceava.

Finala cu Dinamo

Duminică, 22 iunie 1969, pe stadionul „23 August”, în fața a 45.000 de spectatori, Steaua a jucat finala cu Dinamo, echipa care o învinsese în ambele derby-uri de campionat. Pe banca Stelei stătea Ștefan Kovács. Fișa finalei de pe RomanianSoccer.ro trece în echipa lui pe Vasile Suciu, Lajos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae, Bujor Hălmăgeanu, Iosif Vigu, Dumitru Dumitriu, Vasile Negrea, Nicolae Pantea, Florea Voinea, Gheorghe Tătaru și Carol Creiniceanu, cu Vasile Șoo intrat pe parcurs.

Voinea a deschis scorul în minutul 43, iar Steaua a intrat la pauză cu 1-0. Florea Dumitrache a egalat pentru Dinamo în minutul 50. În minutul 75, Voinea a marcat din nou, iar scorul a rămas 2-1. Partea dinamovistă a finalei, cu schimbările lui Bazil Marian, este povestită în Dinamo 1968-69.

A fost o finală în care s-au întâlnit golgheterul campionatului și golgheterul Stelei. Dumitrache a marcat, dar golurile care au decis Cupa au fost ale lui Voinea.

Ce a urmat

Steaua a terminat ediția 1968-69 fără titlu, pe locul al patrulea, la cinci puncte de UTA, dar cu Cupa României. Trofeul i-a adus un loc în Cupa Cupelor 1969-70. Sezonul începuse cu un 3-1 promițător cu Spartak Trnava și cu o toamnă în care echipa a pierdut mai des decât a câștigat. S-a încheiat cu un retur de 20 de puncte și cu două goluri ale lui Florea Voinea pe „23 August”.

Surse: RSSSF – Divizia A 1968-69, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – cupele europene 1968-69, RSSSF – cupele europene 1969-70, labtof.ro – Steaua București, 1968-1969, labtof.ro – Steaua București, 1969-1970, labtof.ro – Cupa Campionilor 1968-69, labtof.ro – Steaua – Spartak Trnava, labtof.ro – Spartak Trnava – Steaua, labtof.ro – Cupa României 1968-69, labtof.ro – antrenorii Stelei, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1968-69, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1968-69, RomanianSoccer.ro – golgheteri, National-Football-Teams – Steaua București 1968-69, UEFA.com – Jozef Adamec, Fotbal, 19 septembrie 1968, Fotbal, 26 septembrie 1968, Fotbal, 3 octombrie 1968.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.