Iuliu Barátky, „Minunea blondă”: din naționala Ungariei la golul de la Toulouse, în 1938
A jucat pentru Ungaria, a debutat pentru România într-un meci pierdut la masa verde din cauza asta și a ratat Mondialul din 1934. Patru ani mai târziu, interul Rapidului a adus egalarea cu Cuba în minutul 88, la Toulouse.

Duminică, 5 iunie 1938, stadionul Chapou din Toulouse. România joacă primul ei meci la Campionatul Mondial din Franța, cu Cuba, și pierde cu 1-2. Silviu Bindea deschisese scorul în minutul 35, dar cubanezii au egalat înainte de pauză, iar José Magriñá i-a dus în avantaj în minutul 69. Ceasul arată minutul 88 când Iuliu Barátky, interul venit de la Rapid București, înscrie golul de 2-2 și trimite meciul în prelungiri.
Acolo, Héctor Socorro a marcat încă o dată pentru Cuba, iar Ștefan Dobay a egalat în minutul 105. Scor final: 3-3. Pentru Barátky, golul de la Toulouse venea după un drum lung până la turneul final, un drum care trecuse prin Budapesta, printr-un meci pierdut la masa verde și printr-un Mondial ratat, cel din 1934.
De la Oradea la Budapesta
Iuliu Barátky, pe numele maghiar Barátky Gyula, s-a născut pe 14 mai 1910, la Oradea. La RSSSF și pe RomanianSoccer.ro numele lui apare scris fără accent, Baratky, iar RomanianSoccer.ro și Newsweek România îi păstrează și porecla: „Minunea blondă”. Fișele de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams îl trec la început la Stăruința Oradea, apoi la Hungária, la Budapesta, unde a jucat până în 1933.
Anii de la Budapesta i-au adus și tricoul naționalei Ungariei. Debutul a venit pe 28 septembrie 1930, la Dresda, într-o înfrângere cu 3-5 în fața Germaniei, iar ultimul meci pentru maghiari a fost pe 2 iulie 1933, la Stockholm, 2-5 cu Suedia. În toate meciurile jucate pentru Ungaria, între 1930 și 1933, n-a marcat niciun gol.
Înapoi acasă, la Crișana
În 1933, Barátky s-a întors la Oradea și a semnat cu Crișana. Primul lui meci în Divizia A a fost pe 10 septembrie 1933, cu Venus București, iar Crișana a câștigat cu 1-0, potrivit RomanianSoccer.ro și Newsweek România. A jucat trei sezoane la Crișana, iar fișele de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams arată aceleași cifre: 14 meciuri și 10 goluri în 1933-34, 21 de meciuri și 10 goluri în 1934-35, 16 meciuri și 10 goluri în 1935-36.
În aceeași toamnă, naționala României începea preliminariile pentru Campionatul Mondial din Italia, într-o grupă cu Elveția și Iugoslavia.
Berna, 29 octombrie 1933
După doar câteva săptămâni de la întoarcere, Barátky a debutat pentru România. Pe 29 octombrie 1933, pe stadionul Wankdorf din Berna, tricolorii au jucat cu Elveția primul lor meci din grupă. Echipa a fost aceasta, după fișele de la RSSSF și RomanianSoccer.ro: William Zombory (înlocuit de Adalbert Püllöck) – Emerich Vogl, Gheorghe Albu – Iosif Morawetz, Rudolf Kotormány, Eugen Lakatos – Silviu Bindea, Iuliu Barátky, Grațian Sepi, Iuliu Bodola, Ștefan Dobay.
Dobay și Sepi au dus România la 2-0, iar elvețienii au egalat în ultimul sfert de oră. Pe teren s-a terminat 2-2, dar rezultatul n-a rămas în picioare. FIFA a dat meciul Elveției, cu 2-0, la masa verde. RomanianSoccer.ro și Newsweek România spun și de ce: Barátky jucase deja pentru naționala Ungariei. Newsweek România notează că, în toamna lui 1933, federațiile din România și Ungaria erau în litigiu.
Calificarea s-a decis pe 29 aprilie 1934, pe stadionul ONEF din București, unde România a învins Iugoslavia cu 2-1, prin golurile lui Alexandru Schwartz și Ștefan Dobay, și a mers la turneul final. Barátky nu a jucat în acel meci, iar numele lui lipsește și din lotul României de la turneul final din 1934, atât în lista RSSSF, cât și pe RomanianSoccer.ro. Povestea meciului de la Trieste, pierdut cu 1-2 în fața Cehoslovaciei, e spusă în portretul lui Rudolf Kotormány și în portretul lui Emerich Vogl.
Rapid și golurile din 1937
Barátky a revenit la națională abia în august 1935, într-o înfrângere cu 2-4 în fața Germaniei. Au urmat, în același an, 1-7 cu Suedia la Stockholm și 4-1 cu Polonia la București. În 1936 s-a mutat la Rapid București, unde a rămas până în 1944.
În 1937 au venit golurile. Pe 10 iunie, la București, România a învins Belgia cu 2-1, iar ambele goluri au fost ale lui Barátky, în minutele 34 și 79. Pe 27 iunie, tot la București, a mai marcat de două ori, în minutele 25 și 89, într-un 2-2 cu Suedia. În iulie au urmat două goluri în victoria cu 4-2 de la Łódź, cu Polonia, iar în septembrie un gol la Belgrad, într-un 1-2 cu Iugoslavia. RSSSF și National Football Teams îi trec, pentru tot anul 1937, șapte goluri pentru România.
La club, anii de la Rapid au adus Cupa României. RomanianSoccer.ro și Newsweek România îl trec câștigător al trofeului de patru ori, în 1937, 1939, 1940 și 1941. Finala din 1937 s-a terminat cu 5-1 pentru Rapid, în fața Ripensiei, iar cea din 1940, cu Venus București, a avut nevoie de trei rejucări, după 2-2, 4-4 și 2-2, până la victoria cu 2-1 a Rapidului, potrivit RSSSF și RomanianSoccer.ro. În Divizia A, cele două surse îi dau aceleași cifre pentru sezoanele de la Rapid dintre 1936 și 1941: 8 meciuri și 7 goluri, 18 și 10, 22 și 15, 16 și 14, 22 și 15.
Toulouse, 1938
Pentru Mondialul din Franța, Barátky a fost în lotul României ca jucător al Rapidului. După 3-3 din 5 iunie, meciul s-a rejucat joi, 9 iunie, pe același stadion din Toulouse. Dobay a deschis scorul în minutul 35, dar Cuba a întors rezultatul după pauză, prin Socorro și Tomás Fernández, și a câștigat cu 2-1. România a fost eliminată din primul tur.
Barátky a jucat ambele meciuri de la început până la sfârșit. RSSSF îl trece cu două meciuri, 210 minute și un gol la acel turneu final. În aceeași situație, cu toate cele 210 minute jucate, au fost colegii lui Rudolf Bürger, Ladislau Raffinsky, Gheorghe Rășinaru și Ștefan Dobay. În primul meci a jucat și Nicolae Kovács, titular și la Trieste, în 1934.
Ultimele selecții
După Mondial, Barátky a mai jucat pentru România până în vara lui 1940. În 1940 a marcat cu Iugoslavia (3-3, la București) și cu Italia (1-2, la Roma), iar ultimul lui meci pentru națională a fost pe 14 iulie 1940, la Frankfurt pe Main: o înfrângere cu 3-9 în fața Germaniei, în care a înscris de două ori. Bilanțul lui pentru România e același la RSSSF, pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams: 20 de meciuri și 13 goluri.
După anii de la Rapid, a mai jucat un sezon la Libertatea Oradea, în 1946-47, și două meciuri pentru RATA Târgu Mureș în 1947-48, după fișele de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams.
Pe bancă
Cariera de antrenor l-a dus și la națională. În 1948, Barátky a stat pe banca României, între altele la victoriile cu Bulgaria (3-2, pe 20 iunie, la București) și cu Cehoslovacia (2-1, pe 4 iulie) și la 0-0 cu Polonia, pe 10 octombrie, potrivit RSSSF și RomanianSoccer.ro.
Mai târziu a antrenat Dinamo București. Pe 14 iunie 1959, Dinamo a învins CSM Baia Mare cu 4-0 în finala Cupei României, cu Barátky pe bancă, după RomanianSoccer.ro și Newsweek România. Sezonul acela e povestit în povestea lui Dinamo din 1958-59.
Iuliu Barátky a murit pe 14 aprilie 1962, la București. Din cariera lui au rămas în arhive două naționale, 20 de meciuri și 13 goluri pentru România, patru Cupe ale României cu Rapid și golul din minutul 88 de la Toulouse, care a prelungit o după-amiază de iunie din 1938. Seria noastră despre tricolorii de la Mondialele din anii ’30 continuă.
Surse: RSSSF – Iuliu Baratky, meciurile și golurile internaționale; RomanianSoccer.ro – Iuliu Baratky; National Football Teams – Iuliu Baratky; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – Campionatul Mondial 1934; RSSSF – preliminariile Mondialului din 1934; RSSSF – România în preliminariile Mondialelor; RSSSF – naționala României 1930–1939; RSSSF – naționala României 1940–1949; RomanianSoccer.ro – naționala în 1933, 1934, 1937, 1938, 1940, 1948; RSSSF – finalele Cupei României; RomanianSoccer.ro – Cupa României 1936-37, 1939-40, 1958-59; Newsweek România – portretul lui Iuliu Baratky.



