ASA București 1947-48: debut direct în Divizia A, locul 14 și salvarea de la masa verde

Duminică, 24 august 1947, stadionul Venus din București. O echipă care nu exista cu trei luni în urmă intră pe teren pentru primul ei meci oficial. Se numește ASA București, e echipa de fotbal a armatei, iar adversarul din prima etapă a Diviziei A este Dermata Cluj. Meciul se termină 0-0. Puțini dintre cei din tribună își puteau imagina că văd începutul clubului care avea să se numească Steaua.

Pe bancă stătea Coloman Braun-Bogdan, primul antrenor din istoria clubului, cu Colea Vâlcov secund. Sezonul care începea atunci avea să fie unul greu: o clasare sub linia retrogradării, un turneu de baraj și o salvare obținută la masa verde, după rejucarea unui meci în care ASA nici măcar nu fusese pe teren.

Un club înființat prin ordin

Clubul a luat ființă pe 7 iunie 1947, printr-un ordin semnat de generalul Mihail Lascăr, ministrul de război, și contrasemnat de prim-ministrul Petru Groza. Era clubul reprezentativ al armatei, cu mai multe secții sportive, iar fotbalul a fost prima dintre ele. Pe 7 august 1947, ziarul Sportul Popular anunța, potrivit citatului reprodus de ProSport și de Asociația Steliștilor 1947: „Asociația Sportivă Centrală a Armatei a luat ființă și a cerut să fie introdusă în Divizia A.”

Întrebarea era cum. Ediția 1947-48 a primei ligi fusese deja alcătuită, cu 16 echipe, iar armata nu avea un loc câștigat pe teren. Clubul armatei a debutat totuși direct în prima ligă, fără vreun meci de promovare. Locul a venit prin eliminarea altui club: Carmen București, vicecampioana sezonului 1946-47, clubul industriașului Mociorniță, a fost exclusă din campionat cu câteva zile înainte de start, iar ASA a fost înscrisă în locul ei. Angelo Niculescu, pe atunci jucător la Carmen, avea să spună mai târziu, potrivit ProSport, că „decizia a fost luată de federație la ordinul direct al Anei Pauker”.

Oamenii primului sezon

Braun-Bogdan, „Cibi” pentru lumea fotbalului de atunci, fusese el însuși un jucător important înainte să treacă pe bancă. Echipa pe care a primit-o era însă făcută în grabă. Potrivit ProSport, pe 20 august 1947, cu patru zile înainte de prima etapă, Glasul Armatei scria că noua conducere încă încerca să strângă un lot. Printre oamenii primului sezon s-au numărat portarul Gheorghe Lăzăreanu, Ion Panait și Gheorghe Popescu, numit în epocă Popescu I.

După 0-0 cu Dermata, golurile au mai întârziat o vreme. Primul gol din istoria clubului a venit abia în etapa a treia, la Timișoara, într-o înfrângere cu 1-7 în fața lui CFR. Era un semn despre ce urma: o echipă nouă, încă nesudată, într-un campionat dominat de formațiile din vest.

Locul 14 din 16

Campionatul s-a încheiat în mai 1948 cu ITA Arad campioană, urmată de CFR Timișoara și CFR București. ASA a terminat pe locul 14 din 16, cu 8 victorii, 6 egaluri și 16 înfrângeri, golaveraj 44-66 și 22 de puncte, în sistemul de atunci, cu două puncte pentru o victorie. Sub ea au rămas doar Unirea Tricolor București și echipa din Reșița, ultimele două, retrogradate direct.

Ediția 1947-48 era una de tranziție: din toamnă, prima ligă urma să revină la 14 echipe. De aceea, pentru clasatele de deasupra celor două retrogradate direct nu se terminase nimic. ASA a trebuit să dispute un turneu de baraj pentru locurile din prima ligă, alături de alte echipe din partea de jos a clasamentului și de formații din Divizia B.

Salvarea de la masa verde

ASA nu s-a salvat din primul calcul. Totul a depins de un meci la care nu a participat: Politehnica Timișoara – FC Ploiești, câștigat inițial de ploieșteni cu 3-2. Victoria Ploieștiului împingea echipa armatei sub linie. Rezultatul a fost contestat, pe motiv că Timișoarei i se anulase pe nedrept un gol. Atât ProSport, cât și Fanatik leagă contestația de presiunea venită dinspre conducerea armatei, care nu voia ca echipa ei să retrogradeze după primul sezon.

Federația a dispus rejucarea meciului, iar arbitrul partidei a fost suspendat pe viață. Rejucarea s-a terminat 1-1. Cu un punct mai puțin pentru FC Ploiești, clasamentul turneului s-a refăcut, iar ASA a trecut deasupra liniei. În ediția următoare a Diviziei A au urcat Politehnica Timișoara și Metalochimic București, iar Dermata Cluj și FC Ploiești au coborât. Armata și-a păstrat locul în prima ligă.

Cupa: o victorie, apoi eliminarea în Banat

Cupa României se relua în 1947-48 după întreruperea din anii războiului. ASA a intrat în competiție în șaisprezecimi și a avut parte de o deplasare la Buzău: miercuri, 17 martie 1948, a câștigat cu 4-2 pe terenul lui CFR Buzău.

În optimi, tot într-o zi de miercuri, 21 aprilie 1948, drumul s-a încheiat la Timișoara. CAM Timișoara a câștigat cu 3-1 și a mers mai departe până în semifinale, unde a pierdut cu 0-6 în fața lui ITA Arad. Trofeul a mers tot la Arad: ITA a învins CFR Timișoara cu 3-2 în finala de pe 15 august 1948, pe stadionul Venus, același loc unde ASA își jucase primul meci.

Cupele europene: încă nu existau

În 1947-48 nu exista nicio competiție europeană intercluburi oficială. UEFA avea să fie înființată abia în 1954, iar Cupa Campionilor Europeni a început în sezonul 1955-56. Prima participare europeană a clubului armatei avea să vină mult mai târziu, sub numele CCA, iar drumul până la cea mai mare seară a sa, finala de la Sevilla din 1986, avea să mai dureze aproape patru decenii.

Ce a urmat

Primul sezon a lăsat două lucruri: un loc păstrat în Divizia A și un club care își căuta încă numele. În 1948, ASA a devenit CSCA, Clubul Sportiv Central al Armatei. În același an s-a născut și rivalul de-o viață: Dinamo, clubul Ministerului de Interne, construit pe structurile lui Ciocanul și Unirea Tricolor, două echipe care jucaseră în aceeași ediție 1947-48. Primul lor duel oficial e povestit în sezonul de debut al lui Dinamo.

Salvarea din vara lui 1948 a avut și o urmare mai fericită. Colea Vâlcov, secundul din primul sezon, a preluat echipa, iar în 1949 CSCA a câștigat Cupa, primul trofeu din istoria clubului. Echipa care se salvase la masa verde în primul ei sezon avea să ajungă, în 1986, prima echipă românească cu o Cupă a Campionilor Europeni.

Surse: RSSSF (clasamentele Diviziei A), RSSSF (Cupa României 1933/34–1995/96), labtof.ro (Divizia A 1947-1948), labtof.ro (Cupa României 1947-1948), RomanianSoccer.ro (clasament 1947-48), LPF (Eternul derby: începuturile), Asociația Steliștilor 1947 (istoria clubului), ProSport, Fanatik, A1.ro, Sport.ro, National Football Teams (lotul 1947/48), Wikipedia (sezonul 1947-48), Wikipedia (Divizia A 1947-1948).