Sari la conținut

Fotbal românesc, european și sud-american, spus ca o poveste

joi, 5 noiembrie 2026

Povești

Steaua 1967-68: titlul decis în ultima etapă, la Ploiești, după duelul cu FC Argeș

Cu Ștefan Kovács pe bancă, Steaua a câștigat ediția 1967-68 a Diviziei A cu 35 de puncte, la două de FC Argeș, după un 3-1 la Ploiești în ultima etapă. În Cupa Cupelor a trecut de Austria Viena și a fost eliminată de Valencia, iar în Cupa României s-a oprit în sferturi.

Sorin Avram · Povești -
Steaua 1967-68: titlul decis în ultima etapă, la Ploiești, după duelul cu FC Argeș

Duminică, 9 iunie 1968, Ploiești. Este ultima etapă a Diviziei A, iar Steaua joacă pe terenul Petrolului cu un singur punct avans față de FC Argeș: 33 la 32. În aceeași zi, la București, piteștenii o înfruntă pe Progresul. O înfrângere a militarilor, combinată cu o victorie a Argeșului, ar fi dus titlul la Pitești.

Steaua a câștigat cu 3-1, iar Argeșul nu a trecut de 1-1 cu Progresul. Clasamentul final: Steaua 35 de puncte, FC Argeș 33, Dinamo 31. La sfârșitul meciului, antrenorul Ștefan Kovács, trecut în presa vremii drept Ștefan Covaci, îi spunea revistei Fotbal: „Am terminat cu nopțile albe. Credeam că nu se mai sfârșește acest campionat!”. Revista explica și de ce: o cursă București – Pitești care „a măcinat nervii jucătorilor militari și ai suporterilor lor”.

Antrenorul și echipa

Pe banca echipei, în ediția 1967-68, a stat Ștefan Kovács, pe care revista Fotbal îl prezenta, după ultima etapă, drept „antrenorul echipei campioane”. Sezonul precedent, cu locul al cincilea și cu Cupa României câștigată cu 6-0 în finala cu Foresta Fălticeni, este povestit în Steaua 1966-67.

Scheletul echipei a rămas cel cunoscut. Carol Haidu a apărat în 20 de meciuri de campionat, cu Vasile Suciu ca alternativă. Lajos Sătmăreanu a jucat în toate cele 26 de etape. În apărare au mai jucat Bujor Hălmăgeanu, Dumitru Nicolae, Radu Rotaru și Emeric Jenei, la mijloc Vasile Negrea și Dumitru Popescu, iar în atac Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Florea Voinea, Vasile Șoo, Nicolae Pantea și tânărul Gheorghe Tătaru. Despre acesta din urmă, Fotbal scria în iunie că folosirea lui constantă pe extrema stângă ar acoperi „un post nevralgic al echipei”.

Un început cu două înfrângeri

Campionatul a început pe 20 august 1967 cu 1-2 la Bacău, cu Dinamo, urmat de încă un 1-2, acasă, cu ASA Târgu Mureș. După două etape, Steaua avea zero puncte. Pe 3 septembrie a venit 2-0 cu Rapid, campioana en titre, iar de aici echipa nu s-a mai oprit: 2-0 cu Steagul roșu Brașov, 1-0 la Arad, cu UTA, și 1-0 cu Dinamo.

Derby-ul s-a jucat sâmbătă, 23 septembrie, cu Dinamo gazdă, și a fost decis în minutul 55 de Vasile Negrea, cu un șut de la distanță. Cronicarul Sportului popular scria că mingea „s-a lovit de brațele lui Niculescu, păstrînd destulă putere ca să ajungă în plasă”, iar revista Fotbal a comparat lovitura cu „maniera lui Bobby Charlton”. Partea dinamovistă a sezonului, cu returul din aprilie, este în Dinamo 1967-68.

Între 3 și 23 septembrie, Steaua a câștigat cinci meciuri la rând fără să primească gol, patru în campionat și unul în Cupa Cupelor. Seria a mers mai departe cu 2-1 cu Austria Viena și cu 4-0 cu Universitatea Craiova, pe 1 octombrie. A urmat un 4-4 la Constanța, cu Farul, și un 1-1 la Petroșani.

Duelul cu FC Argeș

Lupta pentru titlu s-a dat însă cu FC Argeș. Pe 22 octombrie, piteștenii au câștigat cu 3-2 pe terenul Stelei și au trecut, la puncte, înaintea ei. Revista Fotbal avea să descrie mai târziu întreaga ediție ca pe un „dialog” între cele două echipe, care și-au schimbat periodic locurile în fruntea clasamentului. Între etapele a treia și a cincisprezecea, Steaua nu a mai pierdut alt meci de campionat.

Turul s-a încheiat cu 1-1 cu Progresul, 2-0 la Cluj, cu Universitatea, și 2-1 cu Petrolul, pe 10 decembrie. La pauza de iarnă, Steaua și FC Argeș aveau câte 17 puncte.

Primăvara a adus din nou momente de nesiguranță. Pe 24 martie, Steaua a pierdut cu 1-3 cu Rapid, iar pe 21 aprilie, acasă, cu 0-2 în fața lui Dinamo. După acel derby, Steaua și Argeșul aveau câte 25 de puncte. O săptămână mai târziu, Steaua a câștigat cu 1-0 la Craiova, iar Argeșul a pierdut cu 0-1 la Constanța. Avansul de două puncte a fost păstrat și după 6-1 cu Jiul, pe 4 mai.

Meciul direct din retur s-a jucat miercuri, 8 mai, la Pitești, și s-a terminat 1-1. Fotbal a numărat aproximativ 25.000 de oameni în tribune și a scris că stadionul era „arhiplin”, cu spectatori „masați ca într-o cutie de sardele”. Cu cele două puncte avans păstrate și cu o singură deplasare rămasă în program, la Ploiești, revista o vedea pe Steaua „principala candidată la titlul de campioană”.

A urmat 1-0 la Progresul, pe 19 mai, și 1-1 cu Universitatea Cluj, pe 26 mai. În aceeași zi, Argeșul a învins Petrolul și s-a apropiat la un punct. Totul s-a decis la Ploiești, pe 9 iunie.

Bilanțul titlului

Steaua a terminat ediția cu 14 victorii, 7 egaluri și 5 înfrângeri, cu golaveraj 45-26 și 35 de puncte. Acasă a avut opt victorii, două egaluri și trei înfrângeri, iar în deplasare a câștigat șase meciuri și a pierdut doar două, la Bacău și pe terenul Rapidului. FC Argeș a terminat cu 33 de puncte și golaveraj 40-23, iar Dinamo, pe locul al treilea, cu 31.

Florea Voinea a fost golgheterul echipei, cu 13 goluri în campionat, la două de Mihai Adam, de la Universitatea Cluj, care a câștigat clasamentul marcatorilor cu 15. Gheorghe Constantin și Gheorghe Tătaru au marcat câte 6 goluri, Dumitru Popescu 5, iar Sorin Avram 4.

Cupa Cupelor: Austria Viena, apoi Valencia

Cupa României câștigată în 1967 a trimis Steaua în Cupa Cupelor. În primul tur, adversara a fost Austria Viena, echipă pe care Steaua o mai întâlnise în Cupa Campionilor Europeni, în sezonul 1961-62.

Prima manșă s-a jucat miercuri, 13 septembrie 1967, la Viena. Vasile Șoo a deschis scorul, iar Steaua a câștigat cu 2-0. Trimisul Sportului popular, Valentin Păunescu, scria că victoria a fost „edificată pe temelia unui joc de valoare” și nota că Șoo, Voinea și Sorin Avram ar fi putut mări scorul. Arbitrul Ivan Pláček îi declara aceluiași ziar că Steaua „a jucat foarte bine tehnic și tactic”.

Returul, pe 27 septembrie, la București, s-a terminat 2-1. Dumitru Manea a marcat în minutul 24, Vlatko Marković a egalat în minutul 37, iar Vasile Negrea a adus victoria în minutul 85, după o cursă pornită de la mijlocul terenului. Revista Fotbal a fost severă cu jocul echipei, pe care l-a numit un „spectacol cenușiu”, cu o singură excepție: Gheorghe Constantin. A fost a șasea victorie consecutivă a Stelei în acea toamnă.

În optimi a venit Valencia. Pe 30 noiembrie, pe Mestalla, Steaua a primit gol în primul minut, prin Claramunt, iar Ansola a mai marcat de două ori: 0-3. Fotbal număra 40.000 de spectatori și un raport de cornere de 16-5 pentru gazde.

Returul s-a jucat pe 14 decembrie, la București, pe un teren alunecos. În minutul 12, Gheorghe Constantin a marcat cu stângul, de la câțiva metri, după o lovitură liberă executată de Voinea și o pasă cu capul a lui Sătmăreanu. Golul nu a mai avut continuare: 1-0 și eliminare la general, 1-3. „Noi am ratat calificarea la Valencia pentru că, din patru ocazii, n-am marcat nici una”, spunea după meci Ștefan Kovács, citat de Fotbal.

Cupa României: oprită în sferturi de Progresul

În Cupa României, Steaua a început pe 3 martie 1968 cu 2-1 la Făgăraș, cu Chimia. Din optimi, meciurile s-au jucat pe teren neutru. Pe 3 aprilie, la Craiova, Steaua a învins Politehnica Timișoara cu 2-1.

Drumul s-a încheiat pe 17 aprilie, la București, în sferturi: Progresul a câștigat cu 2-1. Fotbal scria că „puțini credeau” în succesul echipei alb-albastre. Cupa a fost câștigată în final de Dinamo, cu 3-1 cu Rapid, după prelungiri, în finala din 16 iunie, povestită în Dinamo 1967-68.

Ce a urmat

Titlul i-a adus Stelei un loc în Cupa Campionilor Europeni 1968-69. Acolo, militarii au învins Spartak Trnava cu 3-1 la București, pe 18 septembrie 1968, dar au pierdut returul cu 0-4 și au fost eliminați.

Sezonul 1967-68 a rămas cel al unei curse lungi cu FC Argeș, decise abia în ultima zi. În meciurile directe, Steaua a strâns un singur punct: 2-3 acasă și 1-1 la Pitești. „Firește, lotul valoros de care dispune noua campioană este capabil de mai mult decît a oferit”, scria revista Fotbal în numărul din 13 iunie 1968, cu ochii deja pe Cupa Campionilor.

Surse: RSSSF – Divizia A 1967-68, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – cupele europene 1967-68, RSSSF – cupele europene 1968-69, labtof.ro – Steaua București, 1967-1968, labtof.ro – Divizia A 1967-68, labtof.ro – Cupa Cupelor 1967-68, labtof.ro – Austria Viena – Steaua, labtof.ro – Steaua – Austria Viena, labtof.ro – Valencia – Steaua, labtof.ro – Steaua – Valencia, labtof.ro – Cupa Campionilor 1968-69, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1967-68, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1967-68, National-Football-Teams – Steaua București 1967-68, Sportul popular, 15 septembrie 1967, Sportul popular, 24 septembrie 1967, Fotbal, 21 septembrie 1967, Fotbal, 28 septembrie 1967, Fotbal, 7 decembrie 1967, Fotbal, 15 decembrie 1967, Fotbal, 4 aprilie 1968, Fotbal, 18 aprilie 1968, Fotbal, 9 mai 1968, Fotbal, 13 iunie 1968.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.

Citește și