Steaua 1966-67: locul 5, eliminare cu Strasbourg și Cupa României câștigată cu 6-0 în finala cu Foresta

Duminică seara, 2 iulie 1967, stadionul Republicii din București. Steaua joacă finala Cupei României cu Foresta Fălticeni, o echipă de categoria C, în fața a 20.000 de spectatori. Arbitrul este timișoreanul Iosif Ritter. Mulți dintre cei veniți la stadion așteptau, potrivit cronicii din Sportul popular, o nouă surpriză: cu patru zile înainte, la Bacău, Foresta o eliminase cu 1-0 pe Rapid, echipa care tocmai câștigase campionatul.

Surpriza nu a mai venit. Vasile Șoo a deschis scorul în minutul 8, Vasile Negrea a făcut 2-0 în minutul 10, iar Șoo a înscris din nou în minutul 16. Florea Voinea a marcat în minutul 38, Sorin Avram în minutul 62, iar Dumitru Popescu a stabilit scorul final în minutul 71: 6-0. Revista Fotbal scria că militarii „au administrat o porție de o jumătate de duzină de goluri Forestei”, restabilind „în parte onorabilitatea firmei categoriei A”.

A fost a doua finală de Cupă câștigată de Steaua în aproape un an, după 4-0 cu UTA în iulie 1966. În campionat, ediția 1966-67 a adus doar locul al cincilea. Sezonul a mai avut o dublă europeană cu RC Strasbourg, două derby-uri cu Dinamo și o primă etapă încheiată cu 7-1 în deplasare.

Același antrenor, același lot

Pe bancă a rămas Ilie Savu, antrenorul din sezonul precedent.

Lotul anunțat atunci era aproape cel care câștigase Cupa cu o lună înainte: portarii Vasile Suciu și Carol Haidu, apoi Mircea Petescu, Emeric Jenei, Dumitru Nicolae, Lajos Sătmăreanu, Vasile Negrea, Dumitru Popescu, Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Florea Voinea, Gavril Raksi, Vasile Șoo și Pantea. În finala cu Foresta, Steaua a jucat cu Haidu (Suciu din minutul 60) – Sătmăreanu, Jenei, D. Nicolae, Bujor Hălmăgeanu – Negrea, D. Popescu – S. Avram, Constantin, Șoo, Voinea.

Un 7-1 la Iași, în prima etapă

Campionatul a început pe 21 august 1966, iar Steaua a câștigat cu 7-1 pe terenul lui CSMS Iași. Era un început neobișnuit pentru o echipă care, în sezonul precedent, nu câștigase niciun meci în deplasare. „Să cîștigi cu 7-1 în deplasare este o victorie care îi recomandă grăitor pe fotbaliștii de la Steaua, ei fiind performerii etapei”, scria a doua zi Călin Antonescu, trimisul Sportului popular. Cronicarul vedea la echipa bucureșteană „o idee clară de joc”, dar avertiza că victoria nu trebuie să aducă „o stare de prea mare mulțumire”, pentru că gazdele fuseseră slab pregătite.

A urmat un 3-2 cu Politehnica Timișoara, apoi, pe 4 septembrie, primul derby cu Dinamo, încheiat 1-1. Partea dinamovistă a acestui meci, cu aprecierile cronicarului despre un rezultat „echitabil”, este povestită în Dinamo 1966-67. Steaua a mai făcut 0-0 la Brașov, cu Steagul roșu, și a câștigat cu 2-1 cu Jiul, pe 14 septembrie.

Toamna s-a stricat apoi repede. Între 25 septembrie și 23 octombrie, Steaua a pierdut patru meciuri la rând în campionat, toate cu 0-1: la Pitești, cu Dinamo, cu Progresul, acasă cu UTA și la Cluj, cu Universitatea. În aceleași săptămâni a jucat și dubla cu Strasbourg.

Pe 6 noiembrie a venit un 4-1 cu Universitatea Craiova, iar trei zile mai târziu un 0-3 pe terenul Rapidului. Din tur au mai făcut parte un 1-0 la Ploiești, cu Petrolul, și un 5-0 cu Farul. În cele 13 meciuri ale turului, Steaua a strâns 14 puncte, din șase victorii, două egaluri și cinci înfrângeri, cu un golaveraj de 23-13.

Cupa Cupelor: eliminare cu Strasbourg

Cupa câștigată în 1966 a trimis Steaua în Cupa Cupelor, unde a dat peste RC Strasbourg. Prima manșă s-a jucat pe 5 octombrie 1966, în Alsacia. Prima repriză s-a terminat 0-0, iar în minutul 56 Muller a dat singurul gol al partidei. Arbitru a fost scoțianul Tom Wharton.

Returul s-a jucat o săptămână mai târziu, pe 12 octombrie, pe stadionul „23 August”. Din nou 0-0 la pauză. În minutul 61, Gérard Hausser a marcat pentru francezi, iar Sorin Avram a egalat în minutul 68. Scor final 1-1 și eliminare la general, 1-2. Arbitrul a fost cipriotul Michalakis Kiriakides, despre care Sportul popular a scris că a condus „foarte bine”.

Presa nu a fost la fel de blândă cu echipa. „Deci Steaua părăsește «Cupa cupelor»!”, își începea Valentin Păunescu cronica din Sportul popular. El număra aproximativ 6.000 de spectatori și vorbea despre un joc „foarte slab” al militarilor, din care îi excepta doar pe Jenei, D. Nicolae, Sătmăreanu, Constantin și Raksi. Pentru Steaua, Strasbourg a fost singurul adversar european al sezonului.

Primăvara: 1-0 cu Dinamo, apoi un final fără victorie

Returul a început cu 2-0 cu CSMS Iași, pe 26 februarie 1967, și cu 1-1 la Timișoara, pe 12 martie. Trei zile mai târziu, pe 15 martie, Steaua a învins Dinamo cu 1-0, prin golul lui Florea Voinea. Meciul, cu atmosfera de pe stadionul „23 August” și cu efectele lui asupra luptei pentru titlu, este povestit pe larg în Dinamo 1966-67.

Victoria nu a fost urmată de o serie. Steaua a pierdut cu 0-1 acasă cu Steagul roșu și cu 0-2 la Petroșani, a învins Dinamo Pitești cu 1-0, apoi a făcut 2-2 cu Progresul și a pierdut cu 1-3 la Arad. Pe 7 mai a venit un 4-1 cu Universitatea Cluj, urmat de un 0-3 la Craiova. Ultimele trei etape au adus 0-0 cu Rapid, viitoarea campioană, 1-1 cu Petrolul și 0-1 la Constanța, pe 11 iunie.

Clasamentul final

Rapid a câștigat titlul cu 34 de puncte, urmată de Dinamo (32), Universitatea Craiova (30) și Farul (29). Steaua a terminat pe locul al cincilea, cu 26 de puncte: 10 victorii, 6 egaluri, 10 înfrângeri, golaveraj 36-28. Universitatea Cluj și Steagul roșu Brașov au avut tot câte 26 de puncte, dar au fost clasate după Steaua. CSMS Iași și Politehnica Timișoara au retrogradat.

Ca și în sezonul precedent, punctele au venit mai ales acasă. Pe teren propriu, Steaua a avut opt victorii, trei egaluri și două înfrângeri, cu golaveraj 25-10. În deplasare a câștigat doar două meciuri din 13, cel de la Iași și cel de la Ploiești, cu trei egaluri și opt înfrângeri. Contra celor trei rivale din București, Rapid, Dinamo și Progresul, a strâns o singură victorie în șase meciuri.

Voinea, al doilea golgheter al campionatului

Florea Voinea a marcat 16 goluri în campionat și a fost golgheterul echipei. În clasamentul general al marcatorilor a fost al doilea, la un gol de Ion Oblemenco, de la Universitatea Craiova (17), și înaintea lui Ion Ionescu, de la Rapid (15). Voinea a înscris și în finala Cupei, iar returul cu Dinamo l-a decis tot el.

Cupa: cinci meciuri, niciun gol primit

Drumul spre a doua Cupă consecutivă a început greu. Pe 5 martie 1967, în șaisprezecimi, Steaua a jucat la Bârlad cu Gloria și a câștigat cu 1-0, abia după prelungiri. Corespondentul Sportului popular scria că echipa „a decepționat” pe cei 5.000 de spectatori „prin jocul slab”. Golul a venit, după relatarea lui, din „unica fază de fotbal adevărat creată de Steaua”.

Din optimi, meciurile s-au jucat pe teren neutru. Pe 5 aprilie, la Brașov, Steaua a trecut cu 1-0 de Medicina Cluj, după 0-0 la pauză. Pe 3 mai, la Brăila, a învins Farul cu 3-0, la 72 de ore după înfrângerea de la Arad din campionat. Potrivit Sportului popular, peste 10.000 de spectatori au fost în tribune, iar alte câteva mii au rămas pe dinafară.

Semifinala s-a jucat pe 28 iunie, la Hunedoara, cu CFR Timișoara: 3-0 pentru Steaua, după 2-0 la pauză. Trimisul Sportului popular nota o căldură toridă și un început de meci amânat cu 12 minute, până la sosirea arbitrului delegat. În aceeași zi, la Bacău, Foresta elimina Rapidul. Echipa din Fălticeni, antrenată de Iosif Lengheriu, trecuse pe drum și de Steagul roșu, Politehnica Timișoara și CSMS Iași, toate din prima categorie.

Finala a închis un parcurs de cinci meciuri cu 14 goluri marcate și niciunul primit. Era, din nou, același bilanț defensiv ca în ediția precedentă, când Steaua trecuse de Dinamo, Rapid și UTA fără să primească gol.

Ce a urmat

Sezonul 1966-67 a semănat cu precedentul: un loc modest în campionat, la opt puncte de Rapid, și Cupa României câștigată fără gol primit. Voinea a terminat la un gol de titlul de golgheter, iar în Cupa Cupelor drumul s-a oprit în primul tur, la un gol diferență.

Un an mai târziu, Steaua avea să câștige campionatul în ediția 1967-68, iar Voinea avea să fie din nou al doilea în clasamentul marcatorilor, de data aceasta cu 13 goluri. Același sezon, văzut din tabăra rivalei, cu finalul la două puncte de Rapid, este în Dinamo 1966-67, iar drumul de până aici în Steaua 1965-66.

Surse: RSSSF – Divizia A 1966-67, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – cupele europene 1966-67, RSSSF – Divizia A 1967-68, labtof.ro – Steaua București, 1966-1967, labtof.ro – Cupa Cupelor 1966-67, labtof.ro – Strasbourg – Steaua, labtof.ro – Steaua – Strasbourg, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1966-67, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1967-68, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1966-67, RomanianSoccer.ro – golgheteri, Sport.ro – antrenorii câștigători ai Cupei României, Football Yesterday and Today – Gérard Hausser, statistici, Sportul popular, 20 august 1966, Sportul popular, 22 august 1966, Sportul popular, 6 octombrie 1966, Sportul popular, 13 octombrie 1966, Sportul popular, 6 martie 1967, Sportul popular, 6 aprilie 1967, Sportul popular, 4 mai 1967, Sportul popular, 29 iunie 1967, Sportul popular, 3 iulie 1967, Fotbal, 6 iulie 1967.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.