Steaua 1970-71: Karpaty și PSV în Cupa Cupelor, locul trei și tripla lui Tătaru în finala Cupei

Duminică, 4 iulie 1971, stadionul „23 August” din București. Finala Cupei României aduce din nou față în față Steaua și Dinamo, pentru al treilea an la rând. Dinamo vine cu titlul de campioană câștigat cu o săptămână înainte, Steaua vine ca deținătoare a trofeului. Pe banca militarilor stă Ștefan Kovács, trecut în presa vremii drept Ștefan Covaci. Pentru el este ultimul meci la Steaua: în vară urma să preia Ajax Amsterdam, proaspăta câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni.

Dinamo marchează în minutul 2, prin Mircea Lucescu. Steaua întoarce scorul până la pauză, cu două goluri ale lui Gheorghe Tătaru. După pauză, Lucescu egalează din penalty. Cu zece minute înainte de final, Tătaru înscrie a treia oară, iar Steaua câștigă cu 3-2. Era încheierea unui sezon în care echipa lui Kovács pierduse ambele derby-uri de campionat cu Dinamo, terminase a treia și trecuse un tur în Cupa Cupelor.

Un nou bilet pentru Cupa Cupelor

Steaua intra în ediția 1970-71 ca deținătoare a Cupei României, câștigată în iulie 1970 cu 2-1 în finala cu Dinamo, prin două goluri ale lui Florea Voinea. Sezonul acela, încheiat tot pe locul al treilea, cu eliminarea în fața lui Rangers în Cupa Cupelor, este povestit în Steaua 1969-70.

Antrenorul a rămas Kovács, iar lotul s-a sprijinit pe aceiași oameni: Vasile Suciu în poartă, Lajos Sătmăreanu, Bujor Hălmăgeanu, Marius Ciugarin și Iosif Vigu în apărare, Dumitru Dumitriu, Costică Ștefănescu, Ioan Naom și Vasile Negrea la mijloc, Nicolae Pantea, Gheorghe Tătaru și Anghel Iordănescu în atac.

Karpaty: un punct de la Lvov și 3-3 la București

Tragerea la sorți a trimis Steaua în Uniunea Sovietică, la Karpaty Lvov. În meciul tur, jucat la Lvov, Steaua a câștigat cu 1-0. Trimisul revistei Fotbal, Stelian Trandafirescu, a notat după meci declarația antrenorului gazdelor, Ernest Just: „La București nu mai avem ce pierde. Venim cu ambiția de a lăsa publicului românesc o cât mai frumoasă impresie”.

Returul, miercuri, 30 septembrie, la București, a fost un meci cu șase goluri. Steaua a intrat pe teren cu Suciu – Sătmăreanu, Hălmăgeanu, Ciugarin, Vigu – Dumitriu, Ștefănescu – Pantea, Tătaru, Iordănescu și Dumitru Manea, iar pe parcurs au intrat Naom și Negrea. Oaspeții au deschis scorul prin Kulcițki, Dumitriu a egalat, Gabovda i-a pus din nou pe ucraineni în avantaj, iar Tătaru a adus egalarea din penalty înainte de pauză. În repriza a doua, Ștefănescu a făcut 3-2. Greșciak a egalat în ultimul minut, dar golul nu a mai schimbat calificarea: 3-3, iar Steaua a mers mai departe cu 4-3 la general.

PSV: 0-7 în două meciuri

În turul al doilea a venit PSV Eindhoven. Pe 21 octombrie, în Olanda, Steaua a rezistat o repriză la 0-1, după golul lui Wietse Veenstra. După pauză, Johan Devrindt, intrat în locul lui Guus Hiddink, și Eef Mulders au marcat la un minut distanță, iar Devrindt a închis scorul spre final: 4-0. Cronicarul revistei Fotbal, Eftimie Ionescu, a scris că apărarea stelistă „a cedat, n-a mai avut prospețime”.

Returul, pe 4 noiembrie, la București, s-a terminat 0-3, cu un gol al lui Willy van der Kuijlen printre cele trei ale olandezilor. PSV s-a calificat cu 7-0 la general, iar Steaua a ieșit din Europa în aceeași toamnă în care Dinamo fusese eliminată de Liverpool.

Toamna: cinci victorii, cinci egaluri, cinci înfrângeri

Campionatul a început pe 30 august 1970 cu o înfrângere la Constanța, 1-2 cu Farul. Au urmat 3-1 cu Universitatea Cluj, 1-1 la Petroșani, 1-1 cu Rapid și 4-2 cu echipa din Bacău. Pe 4 octombrie, Steaua a pierdut cu 0-1 la Arad, cu UTA, campioana en titre.

Derby-ul tur s-a jucat pe 25 octombrie, la patru zile după 0-4 de la Eindhoven. Dinamo a câștigat cu 3-0, iar meciul este povestit din partea dinamovistă în Dinamo 1970-71. Steaua a răspuns cu 2-0 la Craiova, dar a urmat o serie fără victorie: 1-2 acasă cu Steagul roșu Brașov, 0-0 la Pitești, 1-1 cu Progresul și 0-0 cu Petrolul. Pe 9 decembrie, într-o miercuri, a pierdut cu 0-5 la Cluj, cu CFR. Turul s-a încheiat patru zile mai târziu cu 4-0 cu CFR Timișoara.

Bilanțul toamnei a fost perfect echilibrat: cinci victorii, cinci egaluri, cinci înfrângeri, golaveraj 21-21 și 15 puncte, cu cinci mai puține decât Dinamo.

„Steaua a renunțat la poezie”

Primăvara a arătat altă echipă. În primele șase etape ale returului, Steaua nu a primit niciun gol în campionat: 0-0 cu Farul, 2-0 la Cluj, cu Universitatea, 2-0 cu Jiul, 0-0 cu Rapid, 2-0 la Bacău și 3-0 cu UTA, pe 25 aprilie.

După victoria cu Jiul, Kovács i-a explicat revistei Fotbal schimbarea: „Steaua a renunțat la poezie. Sper să se mențină pe linia aceasta, sacrificând pasa de spectacol, dar inutilă, în favoarea atacului incisiv cu șanse de finalizare”. Tot atunci a anunțat că îl va păstra pe Vasile Negrea pe „postul inedit de fundaș central”, unde, spunea el, „a dat satisfacție deplină”.

Seria s-a rupt la începutul lui mai. Pe 2 mai, Steaua a pierdut cu 0-2 la Iași, iar pe 9 mai a pierdut și derby-ul retur, 0-1, cu golul lui Viorel Sălceanu din minutul 17. Au urmat 1-1 cu Universitatea Craiova și 1-2 la Brașov.

Finalul de campionat: 5-1 și 6-0

În iunie, echipa a marcat din nou mult. Pe 6 iunie a învins FC Argeș cu 5-1, apoi a făcut 2-2 cu Progresul și 1-1 la Ploiești. Pe 20 iunie a venit revanșa pentru 0-5 din decembrie: 6-0 cu CFR Cluj. Sezonul s-a încheiat pe 27 iunie cu 0-0 la Timișoara, cu CFR.

Returul a adus șase victorii, șase egaluri și trei înfrângeri, golaveraj 25-10 și 18 puncte. În clasamentul final, Steaua a fost a treia, cu 33 de puncte: 11 victorii, 11 egaluri, 8 înfrângeri, golaveraj 46-31. Dinamo a fost campioană cu 36 de puncte, Rapid a doua cu 35. Cu tot 33 de puncte au terminat UTA și Steagul roșu Brașov, clasate pe locurile patru și cinci.

Tătaru, 15 goluri

Golgheterul echipei a fost Gheorghe Tătaru, trecut în presa vremii drept Tătaru II, cu 15 goluri în campionat. Cu ele a împărțit primul loc în clasamentul marcatorilor Diviziei A cu Florea Dumitrache, de la Dinamo, și cu Constantin Moldoveanu, de la Politehnica Iași. În sezonul precedent, Tătaru marcase 16 goluri.

Cupa: calificare „la vârstă”

Drumul în Cupa României a început pe 7 martie 1971, la Hunedoara, cu 2-0 cu Corvinul, în șaisprezecimi. În optimi, pe 24 martie, la Târgoviște, Steaua a făcut 1-1 cu FC Argeș, după prelungiri. Regulamentul ediției nu prevedea un meci nou: la egalitate mergea mai departe echipa din divizia inferioară sau, între echipe din aceeași divizie, echipa mai tânără. Steaua s-a calificat datorită vârstei medii a jucătorilor. Revista Fotbal a calculat-o la zi: 23 de ani, 11 luni și 24 de zile, față de 26 de ani și 21 de zile la piteșteni.

Sferturile și semifinalele s-au jucat tur-retur. Cu Crișul Oradea, echipă de Divizia B, Steaua a câștigat 5-0 la București, pe 28 aprilie, și 1-0 la Oradea, pe 2 iunie. În semifinale a întâlnit Universitatea Cluj: 2-2 la Cluj, pe 16 iunie, și 4-0 la București, pe 23 iunie. În cealaltă semifinală, Dinamo trecuse de Metalul București.

Înaintea finalei, revista Fotbal a cerut păreri. Fundașul Iosif Vigu privea finala ca pe o revanșă: „Îmi pare bine că vom juca în finală cu Dinamo. Avem ocazia să ne revanșăm pentru cele două partide pierdute în campionat (0-3 și 0-1) și pentru… tot campionatul”.

Finala lui Tătaru

Pe 4 iulie, cu Ghemigean la centru, Steaua a jucat cu Haidu în poartă, cu Sătmăreanu, Ciugarin, Gheorghe Cristache și Vigu în apărare, cu Negrea și Naom la mijloc și cu Pantea, Tătaru, Iordănescu și Dumitriu în atac. Revista Fotbal a notat că era timp frumos.

Începutul a fost al lui Dinamo. Potrivit cronicii din Fotbal, după golul din minutul 2, „de două ori Haidu a respins șuturile lui Lucescu, scăpat singur”, iar în loc de un avantaj mai mare pentru Dinamo, Steaua a egalat și a trecut în frunte prin Tătaru. După penalty-ul transformat de Lucescu, Tătaru a stabilit scorul final, 3-2. Cronica revistei Fotbal a încheiat cu un verdict pentru învingători: „A meritat satisfacția victoriei, care-i răsplătește o comportare remarcabilă în sezonul de primăvară”. Partea dinamovistă a finalei, cu declarațiile de dinaintea meciului ale lui Traian Ionescu, este povestită în povestea lui Dinamo.

Ce a rămas

În ziua de luni de după finală, scria revista Fotbal pe 7 iulie, jucătorii au avut o scurtă ședință de analiză, la care Kovács și-a prezentat „ultimul său raport de activitate la Steaua”, înainte de plecarea la Ajax. La Amsterdam, românul avea să-i urmeze lui Rinus Michels.

Steaua a terminat ediția 1970-71 pe locul al treilea, cu un punct mai puțin decât în sezonul precedent, dar cu o primăvară mult mai solidă decât toamna. A trecut de Karpaty și a fost eliminată de PSV, a pierdut ambele derby-uri de campionat cu Dinamo, dar a câștigat finala Cupei, cu trei goluri ale lui Tătaru. Trofeul îi aducea un nou loc în Cupa Cupelor, în ediția 1971-72, primul sezon de după Kovács.

Surse: RSSSF – Divizia A 1970-71, RSSSF – cupele europene 1970-71, RSSSF – cupele europene 1971-72, RSSSF – Willy van der Kuijlen în cupele europene, labtof.ro – Steaua București, 1970-1971, labtof.ro – Cupa Cupelor 1970-71, labtof.ro – Karpaty – Steaua, labtof.ro – Steaua – Karpaty, labtof.ro – PSV – Steaua, labtof.ro – Steaua – PSV, labtof.ro – Cupa României 1970-71, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1970-71, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1970-71, UEFA.com – sezonul 1971/72 al Cupei Campionilor, Fotbal, 30 septembrie 1970, Fotbal, nr. 227, 1970, Fotbal, nr. 230, 1970, Fotbal, 31 martie 1971, Fotbal, nr. 266, iunie 1971, Fotbal, 7 iulie 1971.

Fotografii în buline: Mircea Lucescu: Давиденко Валерий, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.