CCA în 1951: primul titlu, câștigat la golaveraj, și eventul decis în prelungiri

Joi, 8 noiembrie 1951, ora 14:30, Stadionul Republicii din București. Aproximativ 25.000 de oameni au venit la finala Cupei României dintre CCA, echipa armatei, și Flacăra Mediaș, o formație care nu juca în Divizia A. Cu patru zile înainte se terminase campionatul, iar militarii îl câștigaseră pentru prima dată, la egalitate de puncte cu Dinamo. Acum aveau ocazia să adauge și Cupa în același an.

Finala, arbitrată de Gheorghe Ionescu din Brașov, a fost mai grea decât arăta hârtia. Pauza a venit la 0-0. Nicolae Drăgan a deschis scorul în minutul 49, dar Dr. A. Coman a egalat pentru Mediaș în minutul 71, iar meciul a intrat în prelungiri. Acolo, CCA a rezolvat totul în două minute: Drăgan a marcat al doilea gol al său, iar Petre Moldoveanu l-a urmat imediat. Scor final 3-1. Clubul armatei încheia anul cu dubla campionat–Cupă, primul event din istoria sa.

Un fost jucător pe bancă

Pe banca militarilor stătea Gheorghe Popescu, numit în epocă Popescu I, unul dintre oamenii primului sezon al clubului, pe vremea când se numea ASA. În 1951 trecuse de partea cealaltă a liniei de margine. Adevărul îl trece pe lista antrenorilor care au câștigat titlul în primul lor sezon ca tehnician principal, cu precizarea că s-a impus „la egalitate de puncte cu Dinamo”.

Echipa pe care a primit-o era deja formată. Aproape toți titularii din finala Cupei din 1951 jucaseră și în finala câștigată cu un an înainte, 3-1 cu Flamura Roșie Arad, poveste spusă în anul 1950 al clubului. Diferența se vedea în atac: Gavril Serfözö, titular în 1950, juca acum la Progresul Oradea, iar în linia de înaintare apăruse Petre Bădeanțu.

Un tur fără înfrângere

Campionatul din 1951 s-a jucat, ca și cel din 1950, pe parcursul unui singur an calendaristic: prima etapă pe 25 martie, ultima pe 4 noiembrie, cu 12 echipe, 22 de etape și două puncte pentru o victorie. CCA a început cu 2-1 cu Știința Cluj, la București, și a trecut prin tur fără să piardă vreun meci.

Cel mai important rezultat al primăverii a venit duminică, 6 mai, în etapa a 6-a: CCA a învins Dinamo cu 2-1, pe teren propriu. Era prima victorie a armatei în fața rivalei, după patru meciuri oficiale în care nu reușise să o învingă: două înfrângeri și două egaluri în edițiile 1948-49 și 1950.

Toamna: trei înfrângeri

După pauza de vară, CCA a avut și primele momente grele. Pe 26 august a pierdut la Cluj, cu Știința, iar în octombrie au venit, la câteva zile distanță, alte două înfrângeri: cea din derby-ul cu Dinamo și una acasă, cu Locomotiva București. Acestea au fost singurele meciuri pierdute de militari în tot campionatul.

Derby-ul din retur s-a jucat luni, 1 octombrie, pe Stadionul Republicii, în etapa a 17-a. Ziarul „Sportul Popular”, citat de RomanianSoccer.ro, scria că echipa CCA venea „după un lung șir de succese”, care o duseseră „în fruntea clasamentului cu un avans de trei puncte”. Dinamo a câștigat însă cu 6-2. Alexandru Ene a marcat de trei ori, iar Iosif Lutz, Nicușor Dumitru și Ion Suru au adăugat câte un gol. Pentru CCA au înscris Moldoveanu, din penalty, și Anton Fernbach-Ferenczi. Povestea acelei după-amiezi, văzută din tabăra învingătorilor, e spusă în anul 1951 al lui Dinamo.

Cursa a rămas deschisă până la capăt. În etapa a 19-a, CCA a învins Progresul Oradea, a treia forță a campionatului, cu 4-2, iar spre final a câștigat cu 6-0 pe terenul Flacărei București.

32 de puncte, la egalitate cu Dinamo

După 22 de etape, CCA și Dinamo aveau același număr de puncte, 32. Bilanțul militarilor: 13 victorii, 6 egaluri, 3 înfrângeri, golaveraj 43-19. Dinamo avea mai multe victorii, 14, și mai multe goluri marcate, 52, dar primise 29. Departajarea s-a făcut după golaveraj, iar acesta a fost de partea CCA. Cele 19 goluri primite au fost cele mai puține din campionat.

În spatele celor două echipe bucureștene, Progresul Oradea a terminat pe locul 3, cu 26 de puncte, iar Flamura Roșie Arad, campioana din 1950, pe locul 4, cu 24. Locomotiva București și Știința Timișoara au retrogradat.

Cupa: 25 de goluri în cinci meciuri

Drumul spre finală a început în provincie, cu scoruri pe măsură. Miercuri, 27 iunie, în șaisprezecimi, CCA a câștigat cu 9-0 la Galați, cu Locomotiva, după 4-0 la pauză. Patru zile mai târziu, pe 1 iulie, în optimi, a învins cu 8-1 la Buhuși, cu Flamura Roșie, după ce condusese cu 7-0 încă de la pauză.

Sfertul de finală, jucat pe 5 septembrie la București, a fost mult mai strâns: 2-1 cu Metalul Sibiu. Semifinala, pe 1 noiembrie, tot la București, a cerut și ea prelungiri: după 90 de minute fără gol, CCA a învins Știința Timișoara cu 3-1.

Flacăra Mediaș ajunsese în finală pe un drum la fel de lung. Echipa de pe Târnava eliminase patru formații din Divizia A: Știința Cluj (2-1), Flamura Roșie Arad (3-1), Locomotiva București (1-0, la București) și, în semifinala de pe 24 octombrie, Dinamo Brașov (2-0). Cu acest parcurs, a rezistat 90 de minute în finală, înainte de cele două goluri ale CCA din prelungiri.

Echipa CCA din finala de pe 8 noiembrie: Ion Voinescu – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Ștefan Rodeanu – Ștefan Balint, Tiberiu Bone – Petre Moldoveanu, Nicolae Roman, Nicolae Drăgan, Francisc Zavoda, Petre Bădeanțu. În total, militarii au marcat 25 de goluri în cele cinci meciuri de Cupă și au primit patru. Era a treia Cupă la rând a clubului, după cele din 1949 și 1950.

Oamenii lui 1951

Ion Voinescu, portarul venit în noiembrie 1950, a apărat în toate cele 22 de etape. La fel de constanți au fost fundașii Vasile Zavoda și Alexandru Apolzan, mijlocașii Ștefan Balint și Tiberiu Bone și atacantul Petre Bădeanțu, toți cu câte 22 de meciuri. Pentru o echipă care a câștigat titlul la golaveraj, stabilitatea apărării a contat: niciun adversar nu a avut o defensivă mai bună.

Valoarea grupului se vedea și la echipa națională. Pe 20 mai 1951, la Praga, România a remizat cu Cehoslovacia, 2-2, într-un meci amical. Din primul unsprezece au făcut parte șase jucători ai CCA: Voinescu, Vasile Zavoda, Apolzan, Bone, Moldoveanu și Francisc Zavoda. Pentru Vasile Zavoda, Bone și Francisc Zavoda a fost primul meci la națională.

Cupele europene: încă nu existau

În 1951 nu exista nicio competiție europeană oficială între cluburi, așa că un titlu și o Cupă nu duceau nicăieri în afara țării: Cupa Campionilor Europeni avea să înceapă abia în 1955.

Spre 1952

Primul titlu a fost începutul unei serii. În 1952, CCA a câștigat din nou campionatul, de data aceasta cu 36 de puncte, la două puncte în fața aceleiași Dinamo. Rivalitatea care se aprinsese în 1951, cu un 2-1 primăvara și un 6-2 toamna, avea să decidă încă multe campionate.

Anul 1951 a rămas, în istoria clubului, anul primului titlu și al primului event. Echipa lui Popescu I nu a avut cel mai bun atac, nici cele mai multe victorii, dar a avut apărarea care a făcut diferența la golaveraj și oamenii care, în noiembrie, au mai avut putere pentru încă două goluri în prelungirile finalei.

Surse: labtof.ro – Divizia A 1951, labtof.ro – CCA București, sezonul 1951, labtof.ro – Cupa României 1951, labtof.ro – antrenorii Stelei, RSSSF – Romania, campionate, RSSSF – Cupa României, RSSSF – naționala 1950-1959, RomanianSoccer.ro – clasament 1951, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1951, RomanianSoccer.ro – Dinamo București în 1951, fcsteaua.ro – Biata Cupa. Biata Steaua. (1947-1955), Adevărul – antrenorii debutanți campioni, Adevărul – Cele mai frumoase victorii ale lui Dinamo în fața Stelei, ProSport – sezonul 1951, ProSport – Steaua, în 63 de ani de existență, National Football Teams – CCA 1951, Wikipedia – sezonul 1951, Wikipedia – Divizia A 1951.