Dinamo 1965-66: 2-1 cu Inter, locul trei în campionat și sfârșitul seriei de titluri

Miercuri, 1 decembrie 1965, stadionul „23 August” din București. Dinamo joacă turul cu Internazionale în Cupa Campionilor Europeni. Echipa lui Helenio Herrera câștigase ultimele două ediții ale competiției și, cu un an înainte, îi trecuse pe dinamoviști cu 6-0 și 1-0. În minutul 12, spaniolul Joaquín Peiró deschide scorul. Sportul popular a scris a doua zi că jucătorii români s-au oprit, „așteptând fluierul arbitrului”, convinși că Peiró fusese în ofsaid. Golul a rămas.

Dinamo a egalat prin Constantin Frățilă înainte de pauză, iar în minutul 51 Ion Haidu a trimis mingea pe lângă Giuliano Sarti: 2-1. A fost scorul final. „Betonul lui Herrera a fost sfărâmat de mișcarea în teren a jucătorilor noștri”, i-a spus Angelo Niculescu reporterului Sportului popular, imediat după meci. Haidu a adăugat: „Ne-am pregătit ca niciodată. Acum, la sfârșit, îmi dau seama că aveam mijloace să-i batem mai clar.”

Victoria cu Inter a venit într-un sezon altfel greu. Dinamo venea după patru titluri la rând, iar în 1965-66 a terminat pe locul al treilea. Campioana a fost Petrolul Ploiești.

Angelo Niculescu și echipa din Inter

Pe banca dinamoviștilor a rămas Angelo Niculescu, antrenorul titlului din 1965, povestit în sezonul precedent. Biografia lui de pe ProSport notează perioada 1964-1966 la Dinamo, iar fișa meciului cu Inter publicată de Sport.ro îl trece drept antrenor.

Echipa de la 1 decembrie a fost aceasta, potrivit Sportului popular: Ilie Datcu în poartă, Popa, Ion Nunweiller (Nunweiller III), Nunweiller IV și Ivan în apărare, Ghergheli și Ștefan la mijloc, Ion Pîrcălab, Constantin Frățilă, Gheorghe Ene (Ene II) și Ion Haidu în atac. Aceeași formație a jucat și returul de la Milano.

Toamna: trei puncte după șase etape

Campionatul a început pe 15 august 1965, iar Dinamo a câștigat cu 3-2 la Galați, cu Siderurgistul. A urmat cea mai grea serie a sezonului: 2-3 acasă cu Știința Timișoara, 1-4 la Brașov cu Steagul roșu, 0-2 cu Rapid și 1-2 la Pitești cu Dinamo. Pe 3 octombrie a venit derby-ul cu Steaua, 3-3. După șase etape, campioana avea trei puncte și golaverajul 10-16.

Între cele două meciuri cu Odense, cronicarul ziarului scria că „antrenorii echipei mai au mult de muncit pentru redresarea deplină a formației” și numea câțiva jucători de bază care nu erau în formă. Redresarea a venit încet. Dinamo a învins Crișul cu 3-0, a pierdut cu 0-3 la Arad, cu UTA, și a remizat la Craiova. Pe 7 noiembrie a câștigat cu 2-1 cu Petrolul, echipa care avea să devină campioană, dar trei zile mai târziu a pierdut acasă cu CSMS Iași, 0-1.

Turul s-a încheiat pe 8 decembrie, între cele două meciuri cu Inter, cu un 4-0 cu Știința Cluj. După 13 etape, Dinamo avea 11 puncte. Liderul Rapid avea 21, Petrolul 19.

Odense, apoi Inter

În Cupa Campionilor, drumul a început cu B 1909 Odense, campioana Danemarcei. Pe 28 septembrie, la București, prima repriză s-a terminat 0-0. După pauză au marcat Ene, Ghergheli și Frățilă, de două ori: 4-0. Returul, pe 6 octombrie, la Odense, s-a încheiat 3-2 pentru Dinamo. Pentru danezi au înscris Jørgen Petersen și Arno Hansen, iar Ene a adus victoria cu un gol înaintea pauzei. Corespondentul Sportului popular a notat 7.500 de spectatori. Scorul general: 7-2.

Al doilea adversar a fost Inter, o revanșă pentru eliminarea din sezonul precedent. După 2-1 la București, returul s-a jucat la jumătatea lui decembrie pe „San Siro”. Trimisul Sportului popular a scris despre 18.000 de spectatori, ceață ușoară și un teren presărat cu rumeguș. Dinamo a jucat retrasă, cu două sau trei vârfuri, iar prima repriză s-a terminat 0-0.

După pauză, Sandro Mazzola a transformat un penalty: 1-0. Cu acest scor, nota trimisul Sportului popular, calificarea s-ar fi decis pe un teren neutru. Cronica descrie și o ocazie mare a lui Frățilă, care a ratat pe contraatac. În ultimele minute, fundașul Giacinto Facchetti a marcat al doilea gol, 2-0, și Inter a trecut mai departe cu 3-2 la general. „Mi-au plăcut în mod special Datcu, Nunweiller III, Pîrcălab”, a declarat după meci Armando Picchi, de la Inter, potrivit Sportului popular.

În cele patru meciuri europene, Frățilă a marcat de trei ori, iar Ene de două ori.

Primăvara: urcarea pe podium

Returul a început pe 20 martie 1966 cu 4-0 cu Siderurgistul. Au urmat 1-0 la Timișoara, 1-0 cu Steagul roșu și 0-0 pe terenul Rapidului. Patru meciuri fără înfrângere nu au mai putut însă recupera diferența față de primele două locuri. Au venit apoi 1-2 la Cluj și o serie de egaluri: 1-1 cu Dinamo Pitești, 1-1 cu Steaua, 0-0 la Oradea.

Derby-ul retur, pe 8 mai, s-a terminat 1-1. Sportul popular l-a descris ca pe un caz rar: „un meci Steaua–Dinamo «fără miză» și fără… nerv”. Petrolul avea atunci 31 de puncte, Dinamo 20.

Pe 5 iunie, Dinamo a învins Știința Craiova cu 8-0. Sportul popular numea echipa oltenilor „performera returului”. O săptămână mai târziu, Dinamo a remizat 2-2 la Ploiești, cu Petrolul, și a rămas una dintre cele patru echipe care au învins-o pe campioană în acest sezon. Ultimele două etape au adus 2-1 la Iași și 4-3 cu Farul, pe 10 iulie, în ultimul meci al campionatului.

Clasamentul final

Petrolul a câștigat titlul cu 38 de puncte (16 victorii, 6 egaluri, 4 înfrângeri, golaveraj 47-24). Rapid a terminat pe locul al doilea cu 32 de puncte. Dinamo a strâns 28: 10 victorii, 8 egaluri, 8 înfrângeri, golaveraj 45-33. Tot 28 de puncte a avut și Dinamo Pitești, dar cu golaverajul 46-42, așa că locul al treilea a rămas la București. Titlul Sportului popular din 11 iulie anunța medaliile de argint și de bronz pentru Rapid și Dinamo. Crișul Oradea și Siderurgistul Galați au retrogradat.

Steaua a terminat pe locul al 12-lea, cu 22 de puncte. Cele două derby-uri de campionat s-au încheiat la egalitate.

Ene II, golgheterul echipei

Gheorghe Ene a fost și în acest sezon principalul marcator al lui Dinamo. A terminat campionatul cu 12 goluri, pe locul al patrulea în clasamentul golgheterilor, după Ion Ionescu de la Rapid (24), Nicolae Nagy de la Dinamo Pitești (22) și Cristian Stătescu de la Siderurgistul (15). Statisticile labtof.ro, care adună toate competițiile sezonului, îi dau 15 goluri, iar lui Frățilă 9.

Cupa: oprită de Steaua în sferturi

În Cupa României, Dinamo a început pe 13 martie 1966 cu 2-1 la Arad, cu Vagonul. Pe 11 mai, la Mediaș, Dinamo a învins Universitatea Cluj cu 3-1, după prelungiri.

În sferturi, pe 22 iunie, la București, a venit al treilea derby al sezonului. Steaua a câștigat cu 2-0. Sportul popular a scris că jucătorii Stelei au muncit mult, „consumând o energie dublă față de dinamoviști”. Steaua a mers până la capăt: 3-0 cu Rapid în semifinale și 4-0 cu UTA în finala de pe 17 iulie, pe stadionul „23 August”.

Ce a urmat

Sezonul 1965-66 a închis seria de patru titluri consecutive începută în 1962. Locul României în Cupa Campionilor a trecut la Petrolul. Din acest sezon rămân totuși seara din 1 decembrie, când deținătoarea trofeului a pierdut la București, și returul de pe „San Siro”, unde Inter a marcat golul calificării abia în ultimele minute.

Pentru drumul de până aici: sezonul 1964-65, cu al patrulea titlu la rând și prima dublă cu Inter, și sezonul 1963-64, cu eventul.

Surse: RSSSF – Divizia A 1965-66, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – Cupa Campionilor 1965-66, detalii, labtof.ro – Dinamo București, 1965-1966, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1965-66, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1965-66, RomanianSoccer.ro – golgheteri, ProSport – Angelo Niculescu, Sport.ro – 1 decembrie, Dinamo cu Inter, Gli eroi del calcio – Inter, Cupa Campionilor 1965, Sportul popular, 29 septembrie 1965, Sportul popular, 4 octombrie 1965, Sportul popular, 7 octombrie 1965, Sportul popular, 2 decembrie 1965, Sportul popular, 17 decembrie 1965, Sportul popular, 9 mai 1966, Sportul popular, 6 iunie 1966, Sportul popular, 23 iunie 1966, Sportul popular, 11 iulie 1966.