Steaua 1963-64: 71 de goluri, locul 3 și finala de Cupă pierdută cu Dinamo

Miercuri, 1 iulie 1964, București. Steaua și Rapid intră pe teren pentru sferturile de finală ale Cupei R.P.R. Cu un sfert de oră înainte de începerea meciului, potrivit Sportului popular, a început să plouă. Nimeni nu s-a speriat: în acea vară, scria ziarul, iubitorii fotbalului „se cam obișnuiseră cu acest oaspe”. Steaua a deschis scorul, dar ploaia s-a întețit, iar după un sfert de oră de joc, cu 1-0 pentru militari, arbitrul a constatat că terenul devenise impracticabil și a oprit partida. A doua zi, cronicarul scria că fotbalul fusese făcut, „în sfîrșit”, K.O. de ploaie.

Meciul a continuat joi, 2 iulie, din minutul 15, cu o „minge de arbitru”. Rapid a egalat înainte de pauză, dar Steaua a câștigat cu 2-1 și a trecut în semifinale. Cronicarul Sportului popular a scris că în repriza a doua militarii au avut „o superioritate categorică” și că „au meritat cu prisosință victoria”. A fost unul dintre ultimele capitole ale unui sezon lung, care avea să se încheie două săptămâni și jumătate mai târziu, pe stadionul „23 August”, cu o finală pierdută în fața lui Dinamo.

Un start cu 5-0 și 7-2

Steaua venea după ediția 1962-63, încheiată pe locul 2, la trei puncte de Dinamo, poveste spusă în Steaua 1962-63. Pe banca tehnică stătea acum Gheorghe Ola.

Ediția 1963-64 a Diviziei A a avut 14 echipe și 26 de etape. Steaua a început duminică, 25 august 1963, cu un 5-0 cu Steagul roșu Brașov. A urmat o înfrângere la Iași, 1-2 cu CSMS, apoi o victorie cu 4-3 pe terenul Rapidului, pe 8 septembrie. Militarii au mai învins Știința Timișoara cu 3-2 și Siderurgistul Galați cu 2-1, în deplasare, iar pe 29 septembrie au trecut de Crișul Oradea cu 7-2. După șase etape, Steaua avea cinci victorii.

Patru meciuri fără victorie

Toamna s-a stricat la jumătatea lui octombrie. Luni, 14 octombrie, Steaua a pierdut derby-ul cu Dinamo, 2-3, meci povestit în Dinamo 1963-64. Au urmat un 1-2 la Ploiești, cu Petrolul, un 1-2 acasă cu Farul Constanța, pe 10 noiembrie, și un 4-4 la Cluj, cu Știința, pe 17 noiembrie.

Trei meciuri din tur au fost amânate: cele cu Progresul București, cu Dinamo Pitești și cu UTA. Așa că Steaua a intrat în iarnă cu doar zece meciuri jucate: cinci victorii, un egal și patru înfrângeri, 11 puncte și golaveraj 30-21.

Primăvara: de la 1-0 la Pitești la 4-1 cu Dinamo

Anul 1964 a început pentru militari pe 1 martie, la Pitești. Steaua a câștigat cu 1-0 cu Dinamo Pitești, într-o restanță din tur. Pe 15 martie a învins cu același scor la Brașov. Trei zile mai târziu, în restanța cu Progresul, a pierdut acasă, 1-2. Pe 22 martie a venit un 5-1 cu CSMS Iași, iar pe 29 martie un 0-2 cu Rapid, echipa care avea să termine pe locul 2.

Aprilie a adus două victorii: 5-2 cu Siderurgistul, pe 12 aprilie, și 3-1 la Oradea, pe 19 aprilie. Apoi, duminică, 10 mai, Steaua a învins-o pe Dinamo cu 4-1, pe stadionul „23 August”. Sportul popular a scris că „betonul armat” al apărării dinamoviste, care, „în decursul actualului campionat, a primit cele mai puține goluri”, a cedat „impetuoaselor atacuri” ale militarilor. Arbitrul italian Giuseppe Adami a spus pentru același ziar că i-au plăcut, la învingători, Constantin și Koszka. Cronica pe larg a derby-ului e în povestea lui Dinamo din același sezon.

A urmat un 1-0 cu Petrolul. Pe 7 iunie, la Constanța, Steaua a pierdut cu 1-2 în fața Farului.

7-0 și 0-4 cu UTA, la zece zile distanță

Finalul de campionat a fost aglomerat. Steaua a învins Știința Cluj cu 4-1, apoi, joi, 18 iunie, a jucat restanța cu UTA și a câștigat cu 7-0. Au urmat trei înfrângeri în deplasare: 1-2 cu Progresul, pe 21 iunie, 1-2 la Timișoara, cu Știința, pe 24 iunie, într-o altă restanță, și 0-4 la Arad, cu UTA, pe 28 iunie. Aceeași echipă căreia îi dăduse șapte goluri cu zece zile înainte a câștigat acum cu patru goluri diferență.

Ultima etapă, pe 5 iulie, a adus un 6-3 cu Dinamo Pitești. Între 4 iunie și 19 iulie, cu tot cu meciurile de Cupă, Steaua a jucat 12 meciuri oficiale.

Locul 3, cu 31 de puncte

Clasamentul final: Dinamo 40 de puncte, Rapid 33, Steaua 31, Progresul 27. Steaua a avut 15 victorii, un singur egal, cel de la Cluj, și 10 înfrângeri. Golaverajul a fost 71-44: militarii au marcat cu șase goluri mai mult decât campioana, care a avut 65, dar au primit cu 19 mai multe.

Diferența s-a văzut între acasă și deplasare. Pe teren propriu, Steaua a câștigat 10 meciuri din 13 și a pierdut trei, cu Farul, Progresul și Rapid, cu golaveraj 49-18. În deplasare a avut cinci victorii, un egal și șapte înfrângeri, cu golaveraj 22-26. Față de sezonul precedent, echipa a coborât un loc și a strâns cu trei puncte mai puțin, dar a marcat cu 13 goluri mai mult.

Pavlovici, golgheter la egalitate cu Frățilă

Cornel Pavlovici a terminat campionatul cu 19 goluri, la egalitate cu Constantin Frățilă de la Dinamo, în fruntea clasamentului golgheterilor. Sportul popular a consemnat că amândoi au primit cupa oferită golgheterului campionatului.

Pavlovici nu era vârf de atac. În ajunul finalei de Cupă, Sportul popular nota că el „acționează în linia mediană la Steaua, iar Frățilă e vîrf de atac la Dinamo”. În formațiile publicate de ziar în primăvara și vara lui 1964, numele lui apare la mijloc, lângă Koszka sau Jenei (Emeric Ienei), în spatele unui atac cu Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Voinea, Raksi și Creiniceanu. În poartă jucau Suciu sau Eremia, iar în apărare apăreau Georgescu, D. Nicolae, Koszka, Cojocaru și Petescu.

Cupa: o calificare ca echipă oaspete și 12-0 cu CIL Blaj

Drumul în Cupa R.P.R. a început greu. În șaisprezecimi, Steaua a jucat joi, 4 iunie 1964, la Bacău, cu Dinamo Bacău, într-un meci amânat. S-a terminat 1-1 după prelungiri, iar Steaua s-a calificat pentru că jucase în deplasare. Corespondentul Sportului popular a descris „un meci de zile mari”, în care gazdele au jucat „la nivelul oaspeților”.

De la optimi, meciurile s-au jucat pe teren neutru. Pe 10 iunie, la Brașov, Steaua a învins CIL Blaj cu 12-0, după 6-0 la pauză. Echipa din Blaj eliminase Petrolul Ploiești în șaisprezecimi, cu 1-0 după prelungiri. Sportul popular a scris că meciul s-a jucat „în fața a peste 3 000 de spectatori”.

A urmat sfertul cu Rapid, întrerupt de ploaie și terminat a doua zi, 2-1. Semifinala s-a jucat duminică, 12 iulie, la Pitești, cu CSM Sibiu. Steaua a câștigat cu 2-1, după 1-0 la pauză. Trimisul Sportului popular a scris că sibienii au jucat cu Steaua, „în multe perioade ale partidei”, „de la egal la egal”.

Finala: 2-1 la pauză, 3-5 la final

Duminică, 19 iulie 1964, pe stadionul „23 August”, în fața a 70.000 de spectatori, Steaua a jucat finala cu Dinamo, a treia întâlnire a sezonului dintre cele două echipe. Arbitru a fost olandezul A. van den Leeuwen. Militarii au început cu Suciu în poartă, cu Georgescu, Jenei, D. Nicolae și Cojocaru în apărare, cu Pavlovici și Koszka la mijloc și cu Sorin Avram, Constantin, Raksi și Creiniceanu în atac.

Dinamo a marcat prima, prin Octavian Popescu, în minutul 3. Creiniceanu a egalat în minutul 12, iar Constantin a transformat un penalty în minutul 14. Pentru Sportul popular, în prima repriză „cei care «joacă» sînt fotbaliștii de la Steaua”. După pauză, Dinamo a întors meciul: Radu Nunweiller a egalat în minutul 53, Ion Pîrcălab a marcat în minutul 60, Constantin a adus egalitatea, 3-3, în minutul 63, dar Frățilă (83) și Popescu (88) au stabilit scorul final, 5-3 pentru Dinamo. Eremia l-a înlocuit pe Suciu în minutul 59, iar Voinea a intrat în locul lui Raksi în minutul 66.

Gheorghe Ola nu a căutat scuze, potrivit aceluiași ziar: „Noi am făcut greșeli capitale în apărare. Socotiți: Suciu a greșit grav la golul lui Nunweiller VI, Pavlovici a ratat o mare ocazie la 3—3, iar lui Constantin i-a fost anulat un gol, după părerea mea, perfect valabil. Dinamo a jucat bine și o felicit pentru dublul succes din acest an”. Desfășurarea completă a finalei, din partea câștigătoarei, e în Dinamo 1963-64.

Fără meciuri europene

În 1963-64, Steaua nu a jucat în nicio cupă europeană oficială. Cu un an înainte, ca deținătoare a Cupei, participase la Cupa Cupelor și fusese eliminată de Botev Plovdiv. Locul României în Cupa Cupelor 1963-64 i-a revenit Petrolului, câștigătoarea Cupei din 1963, eliminată de Fenerbahçe (1-4 la Istanbul și 1-0 la Ploiești). În Cupa Campionilor Europeni a jucat Dinamo, care a trecut de Motor Jena și a ieșit în fața lui Real Madrid.

Ce a rămas

Sezonul 1963-64 a lăsat Stelei un loc 3, 71 de goluri în campionat, un golgheter al Diviziei A, Cornel Pavlovici, și o finală de Cupă în care a condus la pauză. Cu Dinamo, bilanțul ediției a fost o victorie și două înfrângeri: 2-3 în toamnă, 4-1 în mai, 3-5 în finala din iulie. Din trei meciuri cu Rapid, Steaua a câștigat două, ambele cu un gol diferență.

Surse: RSSSF – Divizia A 1963-64, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – competițiile europene 1963-64, labtof.ro – Steaua București, 1963-1964, labtof.ro – Cupa României 1963-1964, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1963-64, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1963-64, Claudio Nicoletti – Cupa Cupelor 1963-64, Sportul popular, 11 mai 1964, Sportul popular, 6 iunie 1964, Sportul popular, 11 iunie 1964, Sportul popular, 2 iulie 1964, Sportul popular, 4 iulie 1964, Sportul popular, 11 iulie 1964, Sportul popular, 13 iulie 1964, Sportul popular, 18 iulie 1964, Sportul popular, 20 iulie 1964.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.