Steaua 1964-65: o toamnă fără înfrângere, Derry City, Dinamo Zagreb și locul 3 cu 31 de puncte

Luni seara, 7 septembrie 1964, jucătorii lui Derry City ajung la hotelul Ambasador din București. Vin din Irlanda de Nord, ca deținători ai Cupei, pentru primul tur al Cupei Cupelor, și sosesc, scria a doua zi Sportul popular, „plini de optimism”, după șapte victorii consecutive și 30 de goluri marcate. Îi însoțesc peste 40 de turiști și un jurnalist de la Belfast Telegraph, Malcolm Brodie, de la care ziarul bucureștean a aflat cine sunt oaspeții. Meciul era programat miercuri, 9 septembrie, de la ora 16:30, pe stadionul „23 August”.

Adversara lor era Steaua, finalista Cupei pierdute cu 3-5 în fața lui Dinamo cu mai puțin de două luni înainte. Pentru militari, Derry City era începutul unui sezon în care aveau să joace patru meciuri europene, să treacă prin toamnă fără nicio înfrângere în campionat și să termine din nou pe locul 3, cu 31 de puncte, la fel ca în ediția precedentă.

Ilie Savu, din nou pe bancă

Sezonul 1963-64, povestit în Steaua 1963-64, se încheiase cu locul 3, 71 de goluri în campionat și finala de Cupă pierdută cu Dinamo. În toamna lui 1964, antrenorul echipei era Ilie Savu, fostul portar al echipei armatei din primii ei ani, care o mai antrenase în anii ’50. Sportul popular îl numea în decembrie 1964 „actualul antrenor al echipei Steaua”.

Lotul era, în mare, cel din sezonul trecut. În fișele de meci publicate de ziar apar Eremia sau Haidu în poartă, M. Georgescu, D. Nicolae, Petescu, Cojocaru sau Dumbravă în apărare, Jenei (Emeric Ienei) și Koszka la mijloc, iar în atac Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Cornel Pavlovici, Florea Voinea, Raksi și Carol Creiniceanu.

Derry City: 3-0 și 2-0

La București, pe 9 septembrie, Steaua a deschis scorul în prima repriză: Creiniceanu a făcut o cursă de-a lungul tușei și a centrat, iar Pavlovici a marcat cu capul. În minutul 40, Pavlovici a mai trimis o minge în bară. Cronicarul Sportului popular a scris că partida s-a jucat „în sens unic”, spre poarta lui Mahon, dar s-a plâns că militarii au jucat sub posibilitățile lor și au plimbat prea mult mingea. Abia în minutul 68 Constantin a transformat un penalty, iar în minutul 80 Pavlovici a stabilit scorul final, 3-0.

Returul s-a jucat o săptămână mai târziu, pe 16 septembrie, la Londonderry. Sportul popular a consemnat 15.000 de spectatori, care sperau la cel puțin un al treilea meci, pe teren neutru. Prima repriză s-a terminat 0-0. Apoi Creiniceanu a marcat de două ori, în minutele 48 și 75, iar Steaua s-a calificat cu scorul general de 5-0.

O toamnă fără înfrângere

Campionatul începuse pe 30 august cu un 4-0 la Craiova, cu Știința, urmat de 3-1 cu Minerul Baia Mare. Apoi Steaua nu a mai jucat niciun meci de campionat până pe 1 noiembrie, când a învins Petrolul cu 1-0. Toamna s-a strâns într-un calendar aglomerat: 4-0 cu UTA pe 5 noiembrie, 1-0 cu Progresul într-o restanță jucată pe 11 noiembrie, 2-2 la Iași, 3-1 cu Știința Cluj, 1-1 la Constanța, 2-1 la Pitești, cu Dinamo, și 0-0 cu Crișul Oradea.

Duminică, 20 decembrie, Steaua a remizat 0-0 cu Rapid. După 11 meciuri avea șapte victorii, patru egaluri, nicio înfrângere, 18 puncte și golaveraj 21-6. În ajunul acelui meci, Sportul popular o prezenta drept „singura echipă neînvinsă până în prezent în campionat”.

Dinamo Zagreb: 1-3 și 0-2

Între timp venise turul al doilea al Cupei Cupelor, cu Dinamo Zagreb, echipă pe care Sportul popular o prezenta ca având mulți jucători din loturile reprezentative ale Iugoslaviei. Savu spunea pentru Sportul popular, înaintea primului meci: „Jocurile cu Dinamo Zagreb ne vor arăta mai precis ca oricare altele unde ne aflăm”.

Miercuri, 9 decembrie, pe stadionul „23 August”, Steaua a avut, potrivit cronicii lui Valentin Păunescu, un început bun și mai multe ocazii, iar Raksi a deschis scorul cu un șut de la aproximativ 18 metri. Matuš a egalat cu un șut de la distanță, Pavić a marcat în minutul 61, iar Kobeščak a stabilit scorul final, 1-3. Ziarul a scris despre „fluierăturile” cu care spectatorii și-au condus echipa la ieșirea de pe teren.

Plecarea la retur a fost amânată: luni, 14 decembrie, avionul nu a putut decola din cauza ceței de pe aeroporturile de pe ruta spre Zagreb, a explicat Savu, iar echipa a plecat abia marți. Miercuri, 16 decembrie, pe stadionul Maksimir, Pavić a marcat în minutul 2, după o centrare a lui Kobeščak, iar Ramljak a închis scorul cu un șut de la distanță, în jurul minutului 60, pentru 2-0. Trimisul Sportului popular a notat peste 20.000 de spectatori, rămași în tribune deși a plouat toată repriza a doua. Scorul general a fost 1-5. Dinamo Zagreb a mers până în sferturi, unde a fost eliminată de Torino.

Patru zile de decembrie

Seria fără înfrângere s-a încheiat în Ajunul Crăciunului. Joi, 24 decembrie, Steaua a pierdut cu 0-1 la Brașov, cu Steagul roșu. Duminică, 27 decembrie, a venit derby-ul cu Dinamo, pe stadionul „23 August”, încheiat tot 0-1. Steaua a avut mai mult jocul, dar dinamoviștii au plecat cu victoria și cu primul loc la iarnă; cronica pe larg e în Dinamo 1964-65.

După tur, clasamentul arăta așa: Dinamo 20 de puncte, Steaua 18, Rapid 17. Militarii primiseră doar opt goluri în 13 meciuri, mai puține decât Dinamo (12) și Rapid (10).

Cupa: 8-1 la Turda, apoi eliminare la Galați

Primăvara a început cu Cupa. Sâmbătă, 6 martie 1965, în șaisprezecimi, Steaua a jucat la Turda, cu Arieșul, echipă din Divizia C. La pauză era doar 2-1 pentru oaspeți, iar Sportul popular a recunoscut că gazdele au jucat în prima repriză „cu o ambiție rar întâlnită”. Scorul final a fost 8-1.

În optimi, pe 17 martie, la Galați, pe teren neutru, Steaua a pierdut cu 1-2 în fața echipei CSMS Iași, după 1-1 la pauză. Pentru trimisul Sportului popular, G. Nicolaescu, victoria ieșenilor a fost „surprinzătoare, dar pe deplin meritată”. Cu un an înainte, Steaua ajunsese în finală; de data aceasta, drumul s-a oprit în optimi.

Primăvara în care cursa s-a pierdut

Returul a pornit bine, cu 2-0 cu Știința Craiova pe 14 martie. Steaua avea atunci 20 de puncte, cu unul mai puțin decât Dinamo. Au urmat însă patru etape cu un singur punct: 1-2 la Baia Mare, pe 25 martie, 1-2 acasă cu Progresul, echipă care avea să retrogradeze, 0-0 cu Farul și 2-5 la Arad, cu UTA, pe 11 aprilie.

Un 1-0 cu Steagul roșu a fost urmat, miercuri, 21 aprilie, de un 0-1 cu Rapid. După 20 de etape, Rapid avea 29 de puncte, Dinamo 26, Steaua 23. În mai, militarii au câștigat trei meciuri la rând: 3-2 la Oradea, 2-0 cu Dinamo Pitești și 2-1 la Ploiești. Pe 2 iunie au pierdut și returul cu Dinamo, 1-2, meci în care, potrivit Sportului popular, Steaua a fost „vioara întâi” în prima repriză. Sezonul s-a încheiat cu două egaluri, 1-1 cu CSMS Iași și 1-1 la Cluj, cu Știința.

Locul 3, cu 31 de puncte

Clasamentul final: Dinamo 38 de puncte, Rapid 37, Steaua 31, Steagul roșu Brașov 28. Steaua a avut 12 victorii, 7 egaluri și 7 înfrângeri, cu golaveraj 38-25. A încheiat ediția cu aceleași 31 de puncte ca în sezonul precedent, dar cu 33 de goluri marcate mai puțin.

Diferența față de primele două s-a făcut în meciurile directe. Cu Dinamo și Rapid, Steaua a jucat patru meciuri și a strâns un singur punct, din 0-0 de la 20 decembrie, cu un singur gol marcat. Pe teren propriu a avut 7 victorii, 3 egaluri și 3 înfrângeri, cu golaveraj 18-7. În deplasare a avut 5 victorii, 4 egaluri și 4 înfrângeri și a marcat mai mult decât acasă, 20 de goluri, dar a și primit 18.

Golurile, împărțite

Dacă în 1963-64 Steaua avusese golgheterul campionatului, pe Pavlovici, cu 19 goluri, în 1964-65 golurile s-au împărțit. Sorin Avram și Florea Voinea au marcat câte opt goluri în campionat. Pavlovici, care a jucat mai puțin, a terminat cu cinci goluri în campionat, la care s-au adăugat cele două cu Derry City. În clasamentul general al golgheterilor a câștigat Mihai Adam, de la Știința Cluj, cu 18 goluri.

În Europa, Steaua a marcat șase goluri în patru meciuri: două Pavlovici, două Creiniceanu, câte unul Constantin și Raksi.

Ce a urmat

Cupa României a fost câștigată pe 11 iulie 1965 de Știința Cluj, cu 2-1 în finala cu Dinamo Pitești, iar Cupa Cupelor a ajuns la West Ham United, care a învins TSV München 1860 cu 2-0 pe Wembley, pe 19 mai, cu două goluri ale lui Alan Sealey.

Pentru Steaua, ediția 1964-65 a lăsat o toamnă fără înfrângere în campionat, o calificare europeană cu Derry City, eliminarea în fața lui Dinamo Zagreb și un nou loc 3. În sezonul următor, militarii aveau să încerce din nou să ajungă din urmă cele două rivale bucureștene. Același sezon, văzut din tabăra campioanei, e în Dinamo 1964-65, iar drumul de până aici în Steaua 1963-64.

Surse: RSSSF – Divizia A 1964-65, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – competițiile europene 1964-65, labtof.ro – Steaua București, 1964-1965, labtof.ro – Cupa României 1964-1965, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1964-65, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1964-65, Claudio Nicoletti – Cupa Cupelor 1964-65, National Football Teams – Steaua București 1964/65, ProSport – Ilie Savu, Adevărul – Nea Ilie „Parașută”, Sportul popular, 8 septembrie 1964, Sportul popular, 10 septembrie 1964, Sportul popular, 17 septembrie 1964, Sportul popular, 8 decembrie 1964, Sportul popular, 10 decembrie 1964, Sportul popular, 15 decembrie 1964, Sportul popular, 17 decembrie 1964, Sportul popular, 19 decembrie 1964, Sportul popular, 8 martie 1965, Sportul popular, 18 martie 1965, Sportul popular, 29 iunie 1965.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.