Dinamo 1964-65: al patrulea titlu la rând, cu un punct peste Rapid, și lecția de la Inter

Duminică, 27 iunie 1965, ultima etapă a Diviziei A. La București, Rapid joacă cu Crișul Oradea, iar Dinamo cu Petrolul Ploiești. Înaintea etapei, Dinamo are 36 de puncte, Rapid 35. Deținătoarea titlului are nevoie de un egal, Rapid are nevoie de o victorie și de un pas greșit al rivalei.

Potrivit Sportului popular, cele două meciuri s-au jucat în cuplaj, iar dinamoviștii au intrat pe teren știind rezultatul din primul joc: Rapid învinsese Crișul cu 2-1, într-un meci a cărui cronică a apărut a doua zi sub titlul „Victoria în ultimele minute!”. Dinamo nu a lăsat loc de emoții. „După cinci minute de joc, vorba unui confrate, Dinamo era campion prezumtiv: avea un punct pentru meci egal”, a scris cronicarul Mircea Costea, care a văzut apoi „o repriză vrednică de campioni”. Scorul final a fost 3-1 pentru Dinamo.

Clasamentul final: Dinamo 38 de puncte, Rapid 37, Steaua 31. Titlul Sportului popular de a doua zi spunea totul: „Dinamo București a cucerit pentru a 4-a oară consecutiv titlul de campioană a țării!”. Era al cincilea titlu din istoria clubului, după cel din 1955 și cele din 1962, 1963 și 1964.

Angelo Niculescu, pe bancă

Echipa care cucerise eventul în vara lui 1964, povestit în sezonul 1963-64, a avut în 1964-65 un antrenor numit Angelo Niculescu. Fișa derby-ului din decembrie, publicată de Sportul popular, îl trece pe bancă drept „A. Niculescu”, iar biografia lui de pe ProSport notează perioada 1964-1966 la Dinamo și titlul de campion din 1965.

Oamenii din teren erau, în mare, cei din sezoanele de titlu de dinainte. În fișele de meci publicate de Sportul popular apar, de regulă, Datcu în poartă, Popa, Ion Nunweiller (Nunweiller III), Nunweiller IV, Ivan și Ștefan în apărare, Emil Petru și Octavian Popescu la mijloc și Ion Pîrcălab, Constantin Frățilă, Gheorghe Ene (Ene II), Haidu și Radu Nunweiller (Nunweiller VI) în atac.

Toamna: puține meciuri, multe amânări

Campionatul a început pe 30 august 1964, iar Dinamo a pornit cu 2-0 cu Crișul Oradea și 3-0 la Arad, cu UTA. Toamna a fost însă fragmentată: mai multe meciuri ale campioanei au fost reprogramate, iar până la sfârșitul lui octombrie Dinamo jucase doar două meciuri de campionat. Restul turului s-a strâns în noiembrie și decembrie, cu meciuri în mijlocul săptămânii și chiar în Ajunul Crăciunului.

Au fost și înfrângeri, toate cu același scor, 1-3: la Brașov, cu Steagul roșu, pe 1 noiembrie, la Ploiești, cu Petrolul, pe 22 noiembrie, și la Cluj, cu Știința, pe 10 decembrie. Între ele au venit 3-1 cu Știința Craiova, 4-1 cu Farul, 2-0 cu Dinamo Pitești, 2-0 cu CSMS Iași, 1-0 la Baia Mare și 4-0 cu Progresul.

Finalul turului a decis cine conduce la iarnă. Joi, 24 decembrie, într-o restanță, Dinamo a învins Rapid cu 3-1. Trei zile mai târziu, duminică, 27 decembrie, a câștigat derby-ul cu Steaua, cu 1-0. Sportul popular a notat 19.000 de spectatori pe stadionul „23 August”, ceață și un teren desfundat. Cronica a recunoscut că Steaua a avut mai mult jocul („Steaua lasă impresia că stăpânește jocul”), dar victoria a fost a lui Dinamo. Ziarul a titrat: „Dinamo București, lider de toamnă!”.

După 13 meciuri, Dinamo avea 20 de puncte, Steaua 18, Rapid 17. Același număr de ziar a scris despre o revenire în formă: Ene II, despre care cronicarul spunea că a adus pe teren, „după ani întregi de declin, o bună parte din arsenalul mijloacelor sale de fost «copil minune»”.

Malta, apoi Inter

În Cupa Campionilor Europeni, campioana României a început cu Sliema Wanderers, din Malta. Pe 13 septembrie 1964, în deplasare, Dinamo a câștigat cu 2-0, cu primul gol marcat de Frățilă în minutul 4. Corespondentul Sportului popular a scris despre o căldură de 32 de grade, un teren „lipsit complet de gazon” și peste 12.000 de spectatori. Returul, pe 19 septembrie, la București, s-a terminat 5-0. Pîrcălab a marcat de două ori în prima repriză, iar Emil Petru a înscris unul dintre golurile de după pauză.

Tragerea la sorți a adus apoi deținătoarea trofeului. Internazionale, echipa lui Helenio Herrera, câștigase în mai 1964 finala cu Real Madrid, adversara lui Dinamo din sezonul precedent. Pe 11 noiembrie 1964, la Milano, Inter a câștigat cu 6-0. Jair și Sandro Mazzola au marcat câte două goluri, Luis Suárez și Aurelio Milani câte unul. Trimisul special al Sportului popular, C. Macovei, a scris că scorul „aproape că ne scutește de orice comentarii”.

Returul s-a jucat pe 3 decembrie, la București. Sportul popular a numărat „aproape 60.000 de spectatori”, veniți să vadă echipa lui Herrera, și s-a oprit la Mario Corso, despre care tifosii lui Inter spuneau, potrivit ziarului, că „face cât jumătate din echipă”. Dinamo a avut teritoriul, Inter a avut golul: Angelo Domenghini a marcat în minutul 57, pentru 1-0. Scorul general a fost 0-7. Inter a mers până la capăt și a câștigat trofeul a doua oară la rând.

Primăvara: Rapid trece în față

Returul a început greu. Dinamo a remizat la Oradea, 0-0, și cu UTA, 1-1, apoi, pe 28 martie, a pierdut cu 0-1 meciul cu Rapid. Au urmat 1-1 la Pitești, cu Dinamo, 1-2 cu Știința Cluj, acasă, apoi 2-0 la Craiova și 0-0 cu Progresul. Rapid a profitat: după 20 de etape, giuleștenii aveau 29 de puncte, Dinamo 26.

Din mai, Dinamo nu a mai pierdut puncte. A învins Minerul Baia Mare cu 4-2 și CSMS Iași cu 1-0, apoi, miercuri, 19 mai, a zdrobit Steagul roșu Brașov cu 10-1. Sportul popular a scris că 50.000 de spectatori au venit la cuplajul de pe stadionul „23 August” „într-o zi de lucru și pe o căldură sufocantă”, iar etapa a primit titlul „Ploaie de goluri și de meciuri slabe”. După acea seară, Rapid avea încă 34 de puncte, Dinamo 32.

Derby-ul retur cu Steaua s-a jucat tot într-o miercuri, pe 2 iunie, și s-a terminat 2-1 pentru Dinamo. Sportul popular a recunoscut că Steaua a fost „vioara întâi” în prima repriză, dar a notat că victoria o aduce pe Dinamo „la un singur punct de liderul clasamentului, Rapid” și ține deschisă „problema titlului până la ultima etapă”.

Etapa decisivă a fost penultima. Pe 20 iunie, Rapid a pierdut cu 1-4 la Brașov, chiar în fața echipei zdrobite de Dinamo cu o lună înainte, iar Dinamo a câștigat cu 3-0 la Constanța. Cu 36 de puncte față de 35, campioana a trecut pe primul loc cu o etapă înainte de final. Ultimele șase meciuri de campionat ale lui Dinamo s-au încheiat toate cu victorii.

Bilanțul final: 17 victorii, 4 egaluri, 5 înfrângeri, golaveraj 56-22. Rapid a avut mai puține înfrângeri, patru, și o apărare care a primit doar 17 goluri, dar a marcat numai 34. Minerul Baia Mare și Progresul București au retrogradat, iar Siderurgistul Galați și Știința Timișoara au promovat.

Ene II, golgheterul echipei

Gheorghe Ene (Ene II) a terminat campionatul cu 15 goluri, pe locul al treilea în clasamentul golgheterilor, după Mihai Adam de la Știința Cluj (18) și Constantin Sfârlogea de la Știința Craiova (16). Statisticile labtof.ro, care adună toate competițiile sezonului, îi dau lui Ene și lui Frățilă câte 17 goluri. În Europa, Frățilă și Pîrcălab au marcat câte trei.

Pentru Ene, sezonul a însemnat revenirea pe care Sportul popular o anunțase încă din decembrie. Jucătorul „îngropat de atâția și atâția”, cum îl descria cronicarul derby-ului, a terminat sezonul ca principal marcator al campioanei în campionat.

Cupa: oprită de Dinamo Pitești

Ca deținătoare a Cupei României, Dinamo a intrat în competiție în șaisprezecimi, pe 6 martie 1965, cu un 3-0 la Galați, cu Știința. În optimi, pe 17 martie, a trecut de Petrolul Ploiești cu 1-0. Sferturile s-au jucat abia după campionat: pe 30 iunie, Dinamo a învins Metalul Târgoviște cu 5-0.

Semifinala, pe 4 iulie, a fost un duel între cele două Dinamo. Dinamo Pitești, care eliminase Rapid în sferturi, a câștigat cu 1-0 și a oprit drumul spre al doilea event consecutiv. Finala a fost câștigată de Știința Cluj, cu 2-1 în fața echipei din Pitești, cu goluri marcate de Remus Câmpeanu și Zoltan Ivansuc, respectiv Mihai Țurcan.

Ce a urmat

Titlul i-a adus lui Dinamo un nou loc în Cupa Campionilor Europeni, pentru ediția 1965-66. Seria începută în 1962 ajunsese la patru campionate câștigate la rând, iar al patrulea fusese câștigat cu un singur punct avans, după o primăvară în care Rapid a condus aproape până la final.

Pentru drumul de până aici: sezonul 1963-64, cu eventul și duelul cu Real Madrid, sezonul 1962-63 și sezonul 1961-62.

Surse: RSSSF – Divizia A 1964-65, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – Cupa Campionilor 1964-65, detalii, labtof.ro – Dinamo București, 1964-1965, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1964-65, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1964-65, RomanianSoccer.ro – golgheteri, ProSport – Angelo Niculescu, UEFA – Cupa Campionilor 1964-65, Sportul popular, 14 septembrie 1964, Sportul popular, 21 septembrie 1964, Sportul popular, 12 noiembrie 1964, Sportul popular, 5 decembrie 1964, Sportul popular, 28 decembrie 1964, Sportul popular, 20 mai 1965, Sportul popular, 3 iunie 1965, Sportul popular, 28 iunie 1965.