Craiova 1986-87: trei antrenori într-o toamnă și primul sezon fără Cămătaru
Mircea Rădulescu a plecat după un meci cu Galatasaray, iar Craiova a avut trei antrenori în câteva săptămâni. Fără Cămătaru, trecut la Dinamo, echipa a ieșit din Cupa UEFA cu Dundee United și a terminat pe locul cinci, neînvinsă acasă.

Miercuri, 17 septembrie 1986, stadionul Central din Craiova, turul întâi al Cupei UEFA. Universitatea joacă cu Galatasaray, antrenată de Jupp Derwall, fostul selecționer al RFG. După pauză scorul e încă 0-0. În minutul 54, Mircea Rădulescu îl scoate de pe teren pe Sorin Cârțu, unul dintre simbolurile echipei, și îl trimite în joc pe Dănuț Bica.
„Am avut o întâmplare la un meci de Cupa UEFA, cu Galatasaray. L-am schimbat pe Cârțu, pe la jumătatea reprizei secunde”, avea să povestească Rădulescu, peste ani, pentru GSP, citat de ProSport. „Tot stadionul m-a huiduit.” Trei minute după schimbare, Ion Geolgău a deschis scorul. În minutul 86, Marian Bâcu a stabilit scorul final, 2-0. Craiova a câștigat, dar episodul a avut urmări. „…din cauza episodului ăla cu Cârțu eu am plecat de la Craiova”, a mai spus Rădulescu.
Două săptămâni mai târziu, la returul de la Istanbul, pe banca Craiovei se afla alt antrenor. A fost doar începutul unui sezon agitat, în care echipa a avut trei antrenori în mai puțin de două luni.
Vara în care a plecat Cămătaru
Craiova venea după un sezon 1985-86 bun: locul trei, 65 de goluri marcate și 5-4 cu Steaua în ultima etapă. În vară însă, Rodion Cămătaru, golgheterul echipei din mai multe sezoane, a plecat la Dinamo București. La Dinamo avea să marcheze 44 de goluri în acest campionat, cel mai mare număr din Divizia A în acel sezon.
Fără Cămătaru, atacul Craiovei s-a bazat pe Cârțu, Bâcu și Gheorghe Biță. În apărare, alături de Silviu Lung, Nicolae Negrilă și Nicolae Ungureanu, au ajuns titulari Emil Săndoi și Marian Rada. Gheorghe Popescu, folosit deja în meciurile europene ale sezonului precedent, juca tot mai des.
Istanbul: gol în primul minut
Turul de la Craiova fusese condus de vest-germanul Dieter Pauly. Returul cu Galatasaray s-a jucat pe 1 octombrie 1986, la Istanbul. Pe bancă se afla Silviu Stănescu. Craiova a marcat în primul minut, prin Biță. Turcii au întors scorul în repriza a doua: Cüneyt Tanman a egalat în minutul 65, iar Yusuf Altıntaș a marcat golul de 2-1 în minutul 88. Craiova s-a calificat cu 3-2 la general.
Dundee United, viitoarea finalistă
În turul al doilea, Craiova a jucat cu Dundee United, antrenată de Jim McLean. Pe banca oltenilor se afla acum Constantin Teașcă, al treilea antrenor al sezonului.
Pe 22 octombrie, pe Tannadice Park, în fața a 10.728 de spectatori, prima repriză s-a terminat 0-0. După pauză, Ian Redford a marcat în minutul 54, John Clark a făcut 2-0 în minutul 81, iar Redford a închis scorul în final: 3-0. În retur, pe 5 noiembrie la Craiova, Biță a marcat în minutul 59, dar 1-0 nu a fost suficient.
Scoțienii au mers până în finală. Au trecut de Barcelona în sferturi și de Borussia Mönchengladbach în semifinale, apoi au pierdut finala cu IFK Göteborg, 0-1 în Suedia și 1-1 acasă.
Un început de campionat dezastruos
În campionat, problemele au apărut încă din prima etapă. Pe 17 august, Craiova a pierdut cu 0-2 la Gloria Buzău. Au urmat 2-2 acasă cu FC Argeș, 1-1 la Dinamo, 0-0 cu Corvinul și 0-2 la Scornicești. După cinci etape, Craiova nu câștigase niciun meci și avea doar trei puncte, din trei egaluri.
Prima victorie a venit abia pe 12 octombrie, 3-0 cu Flacăra Moreni. Patru zile mai târziu, Craiova a câștigat cu 2-1 la Cluj. Toamna a rămas însă slabă. La jumătatea campionatului, Craiova era pe locul 11, cu 16 puncte și un golaveraj negativ, 13-14. Echipa marca foarte greu: în 17 etape avusese opt meciuri fără gol marcat.
Meciul cu Steaua din ultima etapă a turului a fost amânat și s-a jucat abia pe 25 iunie 1987, la Craiova: 1-1.
Neînvinsă acasă, slabă în deplasare
Explicația sezonului se vede în bilanțul pe teren propriu și în deplasare. Pe stadionul Central, Craiova nu a pierdut niciun meci de campionat: nouă victorii, opt egaluri și un golaveraj de 29-8. În deplasare a câștigat doar de două ori, la Cluj și pe terenul Sportului Studențesc, a remizat de cinci ori și a pierdut de zece ori, cu 11-26.
Revenirea din primăvară
Returul a început tot cu egaluri: 0-0 cu Gloria Buzău și la Pitești, 1-1 cu Dinamo. Din aprilie, echipa a început să câștige. Au venit 2-0 cu FC Olt, 3-0 cu Bacăul, 1-0 cu Universitatea Cluj și o victorie cu 3-2 pe terenul Sportului Studențesc, pe 13 mai.
Pe 24 mai, Craiova a obținut cea mai mare victorie a sezonului, 5-0 cu Chimia Râmnicu Vâlcea. Au mai fost 3-2 cu Victoria București și 4-0 cu FC Brașov. Echipa a pierdut însă clar câteva meciuri în deplasare: 1-4 la Moreni, 0-3 la Petroșani și 1-3 la Rapid.
Sezonul s-a încheiat pe 29 iunie 1987, cu 1-1 la Steaua. Steaua a terminat campionatul fără nicio înfrângere, iar cele două remize cu Craiova au venit la patru zile distanță.
Un campionat dominat de două cluburi
Sezonul 1986-87 a confirmat ce se vedea de câțiva ani. RSSSF descrie ultimii ani ai regimului Ceaușescu drept perioada în care campionatul a devenit o cursă în doi între Steaua, echipa armatei, și Dinamo, clubul Ministerului de Interne. Steaua, campioana Europei din 1986, a câștigat 25 de meciuri și a remizat 9, fără nicio înfrângere. Dinamo, cu Cămătaru în atac, a marcat 84 de goluri. Restul echipelor au rămas departe: Victoria București, a treia, a terminat la 21 de puncte în urma Stelei.
Locul cinci, la egalitate cu alte trei echipe
Steaua a câștigat titlul cu 59 de puncte, înaintea lui Dinamo (44) și a Victoriei București (38). Sub ele, clasamentul a fost foarte strâns. Sportul Studențesc, Universitatea Craiova, FC Argeș și FC Olt au terminat toate cu câte 35 de puncte, pe locurile 4-7.
Craiova a fost a cincea, cu 11 victorii, 13 egaluri și 10 înfrângeri. A marcat 40 de goluri și a primit 34. A fost cel mai slab sezon al echipei din această perioadă, dar și unul în care a recuperat mult după un început foarte slab.
Fără Cămătaru, golurile au fost împărțite între mai mulți jucători. Niciunul nu a marcat mai mult de șapte goluri în campionat, departe de cele 25 ale lui Bâcu din sezonul precedent.
Cupa României: oprire în sferturi
Drumul în Cupă a început greu. Pe 11 decembrie 1986, Craiova a remizat 1-1 pe terenul celor de la Minerul Paroșeni și s-a calificat abia după loviturile de departajare. În optimi, pe 27 mai 1987, a învins FC Constanța cu 5-3, după prelungiri. În sferturi, pe 16 iunie, a pierdut cu 0-1 după prelungiri în fața Victoriei București. Trofeul a fost câștigat de Steaua, cu 1-0 în finala cu Dinamo.
Spre sezonul următor
Craiova a încheiat un sezon cu antrenori schimbați, fără Cămătaru și cu o primă jumătate de campionat foarte slabă. A rămas totuși în prima parte a clasamentului, iar în toamna lui 1987 a jucat din nou în Cupa UEFA, cu GD Chaves din Portugalia.
Echipa era în schimbare. În returul cu Dundee United, alături de jucători cu experiență precum Negrilă, Ungureanu, Geolgău și Cârțu, au jucat Săndoi, Rada, Biță și Gheorghe Popescu.
Surse: RSSSF (Divizia A 1986/87), Labtof (Universitatea Craiova 1986-1987), RomanianSoccer (Craiova – Galatasaray), RomanianSoccer (Galatasaray – Craiova), RomanianSoccer (Dundee United – Craiova), RomanianSoccer (Craiova – Dundee United), Labtof (Cupa UEFA 1986-1987), ProSport (Mircea Rădulescu), Wikipedia (Dundee United 1986-87), RSSSF (cupele europene 1986/87), RSSSF (seria de 104 meciuri a Stelei), RSSSF (golgheterii Diviziei A), Wikipedia (Divizia A 1986-1987), RSSSF (Cupa României), Wikipedia (Rodion Cămătaru), Wikipedia (Craiova în cupele europene), RSSSF (cupele europene 1987/88).



