Dinamo în 1950: locul 8, victoria din derby și eliminarea de la Oradea

Sâmbătă, 12 august 1950, București. După pauza de vară, Divizia A se reia cu etapa a 12-a, prima a returului, iar programul pune din nou față în față clubul armatei, CCA, și Dinamo, echipa Ministerului de Interne. În martie, în prima etapă a campionatului, cele două se despărțiseră la egalitate, 2-2, pe terenul lui Dinamo. Acum gazde sunt militarii, dar golul e de partea cealaltă: Dinamo câștigă cu 1-0.

Era a doua victorie din istorie a lui Dinamo în fața armatei, după 1-0-ul din noiembrie 1948. Și a fost, privit de la distanță, cel mai frumos moment al unui an altfel cenușiu, în care echipa a terminat campionatul în mijlocul clasamentului și a ieșit din Cupă în sferturi.

Un campionat de primăvară până toamna

Ediția din 1950 a fost prima după schimbarea de calendar. Sezonul 1948-49, primul din istoria lui Dinamo, se jucase după sistemul toamnă-primăvară; de acum, campionatul se disputa într-un singur an calendaristic. Prima etapă a avut loc pe 18 martie, ultima pe 19 noiembrie, cu o pauză lungă în iunie-august. Au participat 12 echipe, fiecare a jucat 22 de meciuri, iar victoria aducea două puncte.

Harta ligii arăta altfel decât cu un an înainte și din cauza numelor. Echipa din Arad juca sub numele Flamura Roșie, Rapidul era Locomotiva București, iar clubul armatei, CSCA în sezonul precedent, apărea acum drept CCA. Dinamo a rămas Dinamo București.

Primăvara: cinci victorii, cinci înfrângeri

Turul a arătat exact cum avea să fie tot anul: o echipă capabilă de scoruri mari, dar inconstantă. După 2-2 cu CCA, Dinamo a pierdut cu 0-2 la Arad, apoi a învins Locomotiva Timișoara cu 4-2 și a cedat cu 2-4 în fața Locomotivei București. Pe 16 aprilie a venit cel mai spectaculos rezultat al sezonului, 5-3 cu Partizanul Petroșani.

Spre vară au urmat trei victorii la rând, toate la diferență de un gol: 3-2 la Știința Timișoara, 3-2 cu Locomotiva Târgu Mureș și 4-3 pe terenul Partizanului București. Turul s-a încheiat însă cu două înfrângeri în deplasare, 1-2 la Sibiu și 0-2 la Reșița. După 11 etape, Dinamo avea cinci victorii, un egal și cinci înfrângeri, adică 11 puncte.

Derby-urile cu CCA

Cele două meciuri cu armata au fost partea bună a anului. Remiza de pe 18 martie a deschis campionatul, victoria de pe 12 august a deschis returul. După primii doi ani, bilanțul rivalității arăta două victorii ale lui Dinamo și două egaluri, fără nicio înfrângere.

Ca și în 1949, clasamentul a spus însă altceva decât meciurile directe. CCA a terminat pe locul 5, cu 24 de puncte, cu trei mai mult decât Dinamo. Iar pe 26 noiembrie, la o săptămână după ultima etapă, militarii au mai câștigat un trofeu.

Toamna: un punct din cinci meciuri

Victoria cu CCA nu a pornit o serie. Au urmat 1-3 acasă cu Flamura Roșie Arad și, după un 3-1 la Timișoara, un 3-5 cu Locomotiva București. Dinamo a pierdut astfel ambele meciuri cu primele două clasate, cu un golaveraj total de 6-14.

Partea cea mai grea a venit între începutul lui septembrie și sfârșitul lui octombrie. Între etapele 15 și 19, echipa a strâns un singur punct, dintr-un 0-0 la Petroșani, și a pierdut patru meciuri: 3-5 cu Locomotiva București, 0-2 cu Progresul Oradea, 2-3 cu Știința Timișoara, toate trei acasă, și 0-2 la Târgu Mureș. Finalul a fost mai liniștit: 2-2 cu Partizanul București, apoi două victorii cu 2-1, cu Locomotiva Sibiu și cu Metalul Reșița, ultimul meci al anului, pe 19 noiembrie.

Locul 8, ca și cu un an înainte

Bilanțul final: 9 victorii, 3 egaluri, 10 înfrângeri, golaveraj 40-45, 21 de puncte și locul 8, același ca în sezonul precedent. Pe teren propriu, Dinamo a avut cinci victorii, două egaluri și patru înfrângeri; în deplasare, patru victorii, un egal și șase înfrângeri. Golurile primite, 45, au fost printre cele mai multe din campionat: doar Partizanul București și Metalul Reșița au primit mai multe.

Titlul s-a decis la golaveraj. Flamura Roșie Arad și Locomotiva București au terminat amândouă cu 28 de puncte și cu câte 43 de goluri marcate, dar arădenii primiseră doar 27, față de 33 ale bucureștenilor. Dinamo a terminat la șapte puncte de campioană și la trei puncte de zona de jos, unde Locomotiva Târgu Mureș, Partizanul București și Metalul Reșița s-au strâns la 18. Reșița și Locomotiva Sibiu, ultima cu 16 puncte, au părăsit prima ligă.

Oamenii lui 1950

Omul golurilor a fost Titi Popescu, cu 14 reușite în campionat, mai mult de o treime din totalul echipei. În poartă a jucat aproape tot sezonul Petre Ivan, cu 20 de meciuri. Din lotul primului sezon au rămas fundașii Florian Ambru și Caius Novac, atacanții Carol Bartha și Titus Ozon, care a continuat să marcheze, plus Iuliu Farkaș și Vasile Naciu, folosiți mai rar. Printre cei care au apărut în lot în 1950 s-au numărat Gheorghe Băcuț și Constantin Marinescu.

Cel mai important nou-venit avea să se dovedească Nicolae Dumitru, „Nicușor”, adus de la Metalul București. În 1950 a jucat toate cele 22 de meciuri de campionat și a marcat patru goluri. A rămas la Dinamo până în 1959, iar după retragere a devenit unul dintre antrenorii care au marcat istoria clubului, cu mai multe titluri de campion câștigate pe banca dinamoviștilor.

Cupa: oprită la Oradea

Cupa României s-a jucat în paralel cu returul. Dinamo a debutat pe 2 iulie, în șaisprezecimi, cu un 4-2 la Ploiești, cu Partizanul. În optimi, adversar a fost Partizanul București: 1-1 pe 17 august și 4-3 în meciul rejucat pe 7 septembrie, al doilea 4-3 al anului cu aceeași echipă.

Drumul s-a oprit în sferturi, joi, 12 octombrie, la Oradea: Progresul a câștigat cu 2-1. Cinci zile mai târziu, aceeași echipă a venit la București și a învins cu 2-0 în campionat. În aprilie, orădenii câștigaseră și meciul de acasă, cu 1-0. Trei meciuri cu Progresul în 1950, trei înfrângeri pentru Dinamo.

Trofeul a rămas la CCA, care îl câștigase și cu un an înainte, sub numele de CSCA. Finala s-a jucat pe 26 noiembrie, pe Stadionul Republicii, în fața a 25.000 de spectatori: CCA a învins cu 3-1 campioana, Flamura Roșie Arad, cu golurile lui Alexandru Apolzan (penalty, minutul 44), Nicolae Roman (72) și Petre Moldoveanu (90); Andrei Mercea a marcat pentru arădeni în minutul 89. Tot până în sferturi a ajuns și o altă echipă cu numele Dinamo, cea din Brașov, eliminată de CCA cu 4-2.

Cât despre cupele europene, nu existau încă: competițiile intercluburi ale continentului aveau să apară abia peste câțiva ani, așa că anul 1950 s-a jucat doar pe plan intern.

Spre 1951

Anul 1950 nu i-a adus lui Dinamo niciun trofeu, dar i-a lăsat un atacant de 14 goluri, un viitor mare antrenor în lot, Nicușor Dumitru, și un bilanț încă neînvins cu armata. Diferența s-a văzut repede: în campionatul din 1951, Dinamo a terminat pe locul 2, cu 32 de puncte, la egalitate cu CCA, care a luat titlul la golaveraj. Rivalitatea începuse să decidă campionate.

Surse: labtof.ro – Divizia A 1950, labtof.ro – Dinamo București, sezonul 1950, labtof.ro – Cupa României 1950, labtof.ro – Divizia A 1951, RSSSF – Romania, campionate, RSSSF – golgheteri, RSSSF – Cupa României, RomanianSoccer.ro – Dinamo București în 1950, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1950, National Football Teams – Dinamo 1950, Adevărul – „Scaraoschi” de la Dinamo.