Mircea David, portarul de la Roma: 12 meciuri pentru România și un Mondial fără minute jucate

Duminică, 14 aprilie 1940, Stadio Nazionale del PNF din Roma. România joacă un amical cu Italia, campioana mondială din 1934 și 1938, în fața a 25.000 de spectatori, cu arbitrul german Alois Beranek la centru. Prima repriză se termină 0-0. În poarta tricolorilor stă Mircea David, portarul Venusului București. La două minute după pauză, Iuliu Barátky deschide scorul pentru oaspeți. Italienii întorc rezultatul: Amedeo Biavati egalează în minutul 60, iar Silvio Piola marchează golul victoriei. Final: 2-1 pentru Italia.

Fișele de meci de la RSSSF și de pe RomanianSoccer.ro dau același scor, același minut pentru golul lui Barátky și același minut pentru egalarea lui Biavati. Despre după-amiaza de la Roma, Gazeta Sporturilor a publicat în 2009 un reportaj, în care scria că italienii l-au poreclit atunci „Il Dio”.

Pozzo și Piola, după Gazeta Sporturilor

Reportajul Gazetei Sporturilor reproduce și două aprecieri venite din tabăra italiană. Vittorio Pozzo, selecționerul Italiei, ar fi spus: „Cu Piola în centru și cu acest David în poartă, un selecționer nu mai are probleme cu echipa”. Iar Piola, potrivit aceluiași articol: „Am fi putut realiza mai mult, dar acest portar, David, este omul-minune”. Meciul de la Roma a fost al optulea dintre cele 12 jucate de David pentru echipa națională.

Sinaia, Oradea și CAO

Mircea David s-a născut pe 16 octombrie 1914, la Sinaia, după fișele de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams. Cariera de club a făcut-o însă la Oradea, la CA Oradea, unde a jucat în Divizia A din sezonul 1933-34 până în 1938.

Cifrele pe sezoane sunt aceleași în ambele baze de date: 10 meciuri în 1933-34, 9 în 1934-35, sezon în care orădenii au terminat pe locul al doilea, 20 în 1935-36, 16 în 1936-37, când CAO a fost a șasea, și 17 în 1937-38. Cinci sezoane, 72 de meciuri de campionat pentru clubul din Oradea.

Debutul, o repriză cu Ungaria

Primul meci la națională a venit pe 4 octombrie 1936, pe stadionul ONEF din București, într-un amical cu Ungaria, în fața a 40.000 de spectatori. David, încă jucător al CAO, a fost titular și a apărat în prima repriză, încheiată 1-0 pentru România, după golul lui Silviu Bindea din minutul 24. La pauză l-a înlocuit Dumitru Pavlovici, portarul Ripensiei. În repriza a doua, Gyula Lázár a egalat în minutul 65, iar Géza Toldi a marcat în minutul 83 golul victoriei maghiare: 1-2.

În 1937 a strâns alte trei selecții, toate la București. Pe 18 aprilie, în fața Cehoslovaciei, Iuliu Bodola a deschis scorul în minutul 63, iar Oldřich Nejedlý a egalat în minutul 81: 1-1. Pe 10 iunie, România a învins Belgia cu 2-1, cu două goluri ale lui Barátky, în minutele 34 și 79, iar Bernard Voorhoof a redus diferența în minutul 87. Pe 27 iunie, cu Suedia, s-a terminat 2-2: Barátky a marcat în minutele 25 și 89, iar Sven Jonasson de două ori pentru oaspeți, în minutele 29 și 37.

În meciurile următoare, de la turneul din iulie 1937 prin Polonia și țările baltice până în mai 1938, David nu a mai apărut în echipă. Pe 8 mai 1938, în ultimul meci al naționalei dinaintea Mondialului, 0-1 cu Iugoslavia la București, poarta a fost apărată de Nicolae Iordăchescu și, după pauză, de Pavlovici.

Toulouse, 1938: în lot, fără minute

Pentru Campionatul Mondial din Franța, David a făcut parte din lotul României. Lista rezervelor de la RSSSF îl trece printre jucătorii care nu au intrat pe teren, iar fișele de meci de pe RomanianSoccer.ro îl notează, la ambele partide cu Cuba, la „neutilizați”. Nu a jucat niciun minut la turneul final.

Poarta tricolorilor a fost apărată de alți doi oameni. Pe 5 iunie, pe stadionul Chapou din Toulouse, a jucat Dumitru Pavlovici, iar meciul, arbitrat de italianul Giuseppe Scarpi, s-a terminat 3-3 după prelungiri: Bindea a deschis scorul în minutul 35, cubanezii au egalat înainte de pauză, José Magriñá le-a adus avantajul în minutul 69, Barátky a egalat în minutul 88, iar în prelungiri Héctor Socorro și Ștefan Dobay au mai marcat câte un gol.

Rejucarea a avut loc joi, 9 iunie, pe același stadion, cu germanul Alfred Birlem la centru. În poartă a intrat Robert Sadowski, de la AMEF Arad. Dobay a deschis scorul în minutul 35, dar după pauză Socorro și Tomás Fernández au întors rezultatul: 2-1 pentru Cuba, iar România a fost eliminată din primul tur.

Venus și două titluri

Din sezonul 1938-39, David a apărat pentru Venus București. Primul sezon în Capitală s-a încheiat cu titlul de campioană pentru Venus, iar David a jucat 12 meciuri. În 1939-40, Venus a câștigat din nou campionatul, iar portarul a bifat 20 de meciuri. Ambele titluri apar în lista campioanelor de la RSSSF, iar numărul de meciuri e același pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams. În 1940-41 a mai adunat 7 apariții, într-un sezon terminat de Venus pe locul al patrulea.

La națională a revenit imediat după Mondial, deja ca jucător al Venusului. Pe 6 septembrie 1938, la Belgrad, a fost în poartă la 1-1 cu Iugoslavia: Aleksandar Petrović a marcat în minutul 42, iar Bindea a egalat în minutul 69. Pe 25 septembrie, pe ANEF, România a pierdut cu 1-4 în fața Germaniei, cu goluri marcate de Helmut Schön, Josef Stroh și Hans Pesser, plus un autogol al lui Gheorghe Albu; Cornel Orza a redus din diferență în minutul 81. Pe 4 decembrie 1938, la Praga, Cehoslovacia s-a impus cu 6-2.

1940, anul cu patru selecții

Meciul de la Roma a fost primul dintre cele patru jucate de David pentru națională în 1940. Pe 19 mai 1940, la Budapesta, România a pierdut cu 0-2 în fața Ungariei, după golurile lui György Sárosi și László Gyetvai, ambele marcate în repriza a doua. Pe 14 iulie, la Frankfurt, pe stadionul Riederwald, în fața a 40.000 de spectatori, Germania a câștigat cu 9-3, după ce condusese cu 4-0 la pauză.

Anul s-a încheiat cu o victorie. Pe 22 septembrie 1940, la Belgrad, Iugoslavia a deschis scorul prin Petrović în minutul 17, dar Gheorghe Popescu a egalat în minutul 41, iar Ion Bogdan a marcat în minutul 51 golul de 2-1 pentru România.

Ultima selecție, pe Giulești

Al 12-lea și ultimul meci pentru România l-a jucat pe 13 iunie 1943, pe stadionul Giulești, într-un amical cu Slovacia. Tricolorii au condus cu 2-0, prin golurile lui Bazil Marian, în minutul 12, și Iosif Kovács, în minutul 48, dar oaspeții au egalat prin Josef Balázi, în minutul 50, și František Bolček, în minutul 88. Bilanțul lui David la echipa națională, același la RSSSF, pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams: 12 meciuri, între 1936 și 1943.

Lugoj și întoarcerea la Oradea

După război, fișele îl mai trec la Venus în 1946-47, când echipa juca în Divizia B, apoi, în 1947-48, la 23 August Lugoj, tot în eșalonul secund. În 1948 s-a întors la Oradea, la IC Oradea. În sezonul 1948-49 a jucat 5 meciuri, iar orădenii au devenit campioni ai României, al treilea titlu din cariera lui.

A mai apărat la Oradea în campionatele din 1950, cu 9 meciuri, și 1951, cu 18 meciuri pentru Progresul Oradea, echipă terminată pe locul al treilea. Mircea David a murit pe 12 octombrie 1993.

Din cariera lui au rămas în arhive trei titluri de campion, cu Venus și cu IC Oradea, 12 meciuri în poarta naționalei, un loc în lotul de la Mondialul din 1938 și o după-amiază de aprilie la Roma, din care presa a păstrat porecla „Il Dio”. Seria noastră despre tricolorii de la Mondialele din anii ’30 continuă.

Surse: RSSSF – Campionatul Mondial 1938; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – naționala României 1930-1939; RSSSF – naționala României 1940-1949; RSSSF – campioanele României; RomanianSoccer.ro – Mircea David; RomanianSoccer.ro – naționala în 1936, 1937, 1938, 1940, 1943; National Football Teams – Mircea David; 11v11 – Cehoslovacia – România, 4 decembrie 1938; Gazeta Sporturilor – „Italienii i-au spus smeriți «Il Dio»”.