Steaua 1978-79: locul trei în campionat, eliminarea cu AS Monaco și Cupa României câștigată cu 3-0 în finala cu Sportul Studențesc
Cu Gheorghe Constantin antrenor, Steaua a ieșit din Cupa Campionilor Europeni în turul preliminar, cu AS Monaco, și a terminat campionatul pe locul trei, cu 40 de puncte. A încheiat sezonul cu Cupa României, după 3-0 în finala cu Sportul Studențesc, pe 1 iulie 1979.

Duminică, 1 iulie 1979, ora 17:00, pe Stadionul „23 August” din București. Finala Cupei României le aducea față în față pe Steaua și Sportul Studențesc. Cu o săptămână înainte, pe 24 iunie, FC Argeș câștigase campionatul la București, cu 4-3 pe terenul lui Dinamo, iar Steaua îl încheiase pe locul trei. Finala era ultima ei șansă la un trofeu în acest sezon. Sportul scria a doua zi despre „zeci de mii de spectatori” în tribune și „milioane de telespectatori”.
Steaua a câștigat cu 3-0. Ion Dumitru a deschis scorul în minutul 24, Marcel Răducanu a făcut 2-0 în minutul 31 și tot el a stabilit scorul final în minutul 78. A arbitrat Nicolae Rainea, din Bârlad.
Gheorghe Constantin, pe banca echipei
Sezonul începuse cu un antrenor nou. Emeric Ienei, cu care Steaua câștigase campionatul 1977-78, povestit în Steaua 1977-78, nu mai era pe bancă. Antrenor principal era Gheorghe Constantin, care în august 1978 pregătea deja dubla din Cupa Campionilor Europeni.
Ca deținătoare a titlului, Steaua a intrat în competiție din turul preliminar, cu campioana Franței, AS Monaco. Constantin a văzut-o pe Monaco jucând în Franța și, la întoarcere, le-a spus celor de la Sportul: „Sincer să fiu, A.S. Monaco m-a cam derutat!”.
Monaco: 0-3 și 2-0
Turul s-a jucat marți, 15 august 1978, pe terenul monegascilor, cu aproximativ 8.000 de spectatori, după relatarea din Sportul. Délio Onnis a deschis scorul în minutul 42, iar fundașul Daniel Zorzetto a marcat în minutul 48. Raoul Nogues a făcut 3-0 în repriza a doua.
Returul s-a jucat la București, miercuri, 30 august. Radu Troi a marcat de două ori, ambele goluri după pauză, iar Steaua a câștigat cu 2-0. Monaco s-a calificat cu 3-2 la general. Sportul și-a intitulat cronica: „Steaua a obținut o frumoasă victorie, dar scorul (2-0) n-a fost suficient calificării”.
Monaco a fost eliminată în turul următor de Malmö FF, care a mers până în finală. Pe 30 mai 1979, suedezii au pierdut cu 1-0 în fața lui Nottingham Forest.
Toamna: 20 de puncte în 17 etape
În campionat, Steaua a pornit cu cinci victorii la rând: 3-1 cu Olimpia Satu Mare pe 24 august, 4-2 la Oradea, cu FC Bihor, 2-0 cu Politehnica Timișoara, 3-1 la Arad, cu UTA, și 4-1 cu A.S.A. Târgu Mureș. Prima înfrângere a venit cu 4-1 la Buzău, pe 24 septembrie.
În octombrie, după 3-1 cu CS Târgoviște, Steaua a pierdut acasă cu Sportul Studențesc, 0-1, și la Iași, cu Politehnica, tot 0-1. A urmat o serie de egaluri: 1-1 cu Chimia Râmnicu Vâlcea, 0-0 la Craiova, cu Universitatea, apoi, după 2-1 cu SC Bacău, 1-1 la Hunedoara, cu Corvinul. Pe 26 noiembrie, derby-ul de pe terenul lui Dinamo s-a încheiat 1-1.
Trei zile mai târziu, pe 29 noiembrie, Steaua a pierdut acasă cu FC Argeș, 1-2. Turul s-a încheiat cu 0-1 la Baia Mare și 4-1 cu Jiul Petroșani, pe 9 decembrie. Bilanțul: opt victorii, patru egaluri și cinci înfrângeri, golaveraj 30-20 și 20 de puncte.
Primăvara: zece victorii, șapte înfrângeri, niciun egal
Returul a început pe 4 martie 1979 cu 1-0 la Satu Mare. Steaua a câștigat apoi cu 4-1 cu FC Bihor, 2-0 cu UTA și 4-0 cu Gloria Buzău, dar a pierdut la Timișoara, la Târgu Mureș și la Târgoviște. Pe 11 aprilie a învins Sportul Studențesc cu 3-0, pe terenul studenților, iar pe 29 aprilie a trecut cu 1-0 de Universitatea Craiova.
În cele 17 etape ale returului, Steaua nu a terminat niciun meci la egalitate. A avut zece victorii și șapte înfrângeri, toate cele șapte în deplasare, golaveraj 27-12 și tot 20 de puncte, ca în tur.
Derby-ul din 6 iunie și meciul de la Pitești
Pe 6 iunie, în etapa a 31-a, Steaua a primit vizita lui Dinamo. Biletele s-au epuizat la câteva ore după punerea în vânzare, scria Scînteia. Marcel Răducanu a deschis scorul, Dudu Georgescu a egalat înainte de pauză, iar Anghel Iordănescu a marcat golul victoriei în repriza a doua. Scor final: 2-1. Partida e povestită și din partea cealaltă, în Dinamo 1978-79.
După această etapă, FC Argeș conducea cu 39 de puncte, urmată de Steaua și Dinamo, cu câte 38. Etapa următoare, pe 10 iunie, a dus-o pe Steaua chiar la Pitești. FC Argeș a câștigat cu 1-0 și s-a distanțat la trei puncte, cu două etape înainte de final.
Clasamentul final: locul trei, 40 de puncte
Steaua a mai învins FC Baia Mare cu 4-1, acasă, și a pierdut în ultima etapă, pe 24 iunie, cu 1-0 la Petroșani, cu Jiul. A terminat cu 18 victorii, 4 egaluri și 12 înfrângeri, golaveraj 57-32 și 40 de puncte. FC Argeș a câștigat titlul cu 45 de puncte, iar Dinamo a fost a doua, cu 41.
Cele 57 de goluri marcate au fost mai multe decât ale campioanei, care a avut 54. Pe teren propriu, Steaua a avut 14 victorii, un egal și două înfrângeri, în deplasare patru victorii, trei egaluri și zece înfrângeri.
Marcel Răducanu a marcat 13 goluri în campionat, tot atâtea cât dinamovistul Dudu Georgescu. Golgheterul ediției a fost Marin Radu II, de la FC Argeș, cu 22.
Cupa României: Constanța, Metalul, Timișoara, Brașov
Drumul spre finală a început pe 28 februarie 1979, în șaisprezecimi, la Constanța. FC Constanța și Steaua au terminat 0-0, iar bucureștenii au mers mai departe. Sportul nota că pe stadion veniseră aproape 20.000 de spectatori, pe o vreme „mohorîtă, rece”.
În optimi, pe 16 mai, Steaua a învins Metalul București cu 4-1. Sferturile s-au jucat pe 13 iunie, pe teren neutru, la Craiova: 3-1 cu Politehnica Timișoara. Sportul scria despre acest meci că Steaua își învinsese „ambii adversari”: echipa timișoreană, dar și „ploaia și vîntul bătînd în rafale”.
Semifinala, pe 27 iunie, la Pitești, a fost cu Steagul roșu Brașov, echipă din afara Diviziei A care eliminase în sferturi Universitatea Craiova, la lovituri de departajare. Brașovenii au dus meciul în prelungiri, iar Steaua a câștigat cu 2-1. În cealaltă semifinală, Sportul Studențesc a trecut cu 1-0 de Dinamo.
Finala: Dumitru și dubla lui Răducanu
În finală, Steaua a jucat cu Necula Răducanu în poartă, Teodor Anghelini, Florin Marin, Ștefan Sameș și Ion Nițu în apărare, Ion Dumitru, Tudorel Stoica și Anghel Iordănescu la mijloc, Marcel Răducanu, Adrian Ionescu și Constantin Zamfir în atac. În minutul 84, portarul a fost înlocuit de Vasile Iordache.
Steaua conducea cu 2-0 după primele 31 de minute, iar Sportul a apreciat victoria drept „absolut meritată”, dar a criticat nivelul jocului. Concluzia ziarului: „Steaua, învingătoare pe merit, dar… meritele au fost puține”.
Angelo Niculescu, aflat la masa presei, a comentat pentru Sportul: „Un joc fără strălucire deosebită. Steaua a învins pe merit, impunîndu-se în primul rînd din punct de vedere tactic”.
Ce a urmat
Câștigarea Cupei i-a adus Stelei un loc în Cupa Cupelor 1979-80. În primul tur a remizat 2-2 la Berna, cu Young Boys, și a câștigat returul cu 6-0. În optimi a fost eliminată de Nantes, care a câștigat cu 3-2 în Franța și cu 2-1 la București.
Surse: RSSSF – Divizia A 1978-79, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – finalele Cupei României, RSSSF – cupele europene 1978-79, RSSSF – cupele europene 1979-80, labtof.ro – Steaua București, 1978-1979, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1978-79, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1978-79, UEFA – Monaco – Steaua, UEFA – Steaua – Monaco, UEFA – meciurile Cupei Campionilor 1978-79, UEFA – meciurile Cupei Cupelor 1979-80, Sportul, 7 august 1978, Sportul, 16 august 1978, Sportul, 17 august 1978, Sportul, 31 august 1978, Sportul, 1 martie 1979, Sportul, 7 iunie 1979, Scînteia, 7 iunie 1979, Sportul, 25 iunie 1979, Sportul, 28 iunie 1979, Sportul, 2 iulie 1979, Sportul, 3 iulie 1979.
Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.




