Steaua 1974-75: locul cinci, 59 de goluri și semifinala de Cupă pierdută la penalty-uri cu Rapid

Duminică dimineața, 16 martie 1975, într-un tren spre Craiova. Ioan Chirilă, de la Sportul, ascultă vagonul. „Un singur subiect de discuție: Steaua — Dinamo”, scria el în ziarul de marți. Cu o zi înainte, Dinamo câștigase derby-ul cu 3-1, iar călătorii nu se puteau pune de acord asupra niciunei faze. „A fost penalty la Dumitru!”, spunea un tânăr în haină de piele. „Ba n-a fost!”, îi răspundea o fată cu „Contemporanul”. Un ostaș credea că scorul trebuia să fie 2-1 pentru Steaua, altul, 5-1 pentru Dinamo. „Iordănescu nu trebuia eliminat”, a spus o fată brună.

Chirilă și-a intitulat textul „Uneori, e mai frumos…”. Pentru Steaua, sezonul 1974-75 a fost unul cu multe goluri, cu meciuri de Cupă decise după 120 de minute și, la final, fără trofeu.

Un sezon fără cupe europene

Steaua venea după locul șase din ediția 1973-74, povestită în Steaua 1973-74, așa că în toamna lui 1974 nu a jucat în cupele europene. Pe bancă era Constantin Teașcă. Sportul îl numea „antrenorul Teașcă” încă din cronica primei etape, iar Teașcă avea să scrie mai târziu despre acest sezon în cartea „Păpușarii”, citată de ProSport.

Campionatul a început pe 11 august, cu un 1-1 la Târgu Mureș, cu ASA. Au urmat 4-2 acasă cu Universitatea Cluj și, pe 25 august, un 0-2 cu Dinamo, în primul derby al sezonului. Trei zile mai târziu, Steaua a pierdut și la Reșița, tot cu 2-0.

Toamna: o echipă care câștiga acasă

Pe teren propriu, toamna a mers bine. Steaua a învins Olimpia Satu Mare cu 1-0, Politehnica Timișoara cu 2-0, Chimia Râmnicu Vâlcea cu 4-0, FC Constanța cu 2-0, Politehnica Iași cu 5-0, pe 20 noiembrie, și FC Argeș cu 3-1, pe 1 decembrie. Singura înfrângere acasă din tur a venit pe 10 noiembrie, 2-3 cu Sportul Studențesc.

În deplasare, echipa a strâns doar trei egaluri: 1-1 la Târgu Mureș, 0-0 la Petroșani și 0-0 la Galați. Pe lângă cele două înfrângeri din august, a mai pierdut cu 1-3 la Brașov, 1-2 la Craiova, pe 27 octombrie, 0-1 la CFR Cluj și 1-3 la Arad, cu UTA, în ultima etapă a turului, pe 8 decembrie. Bilanțul toamnei: șapte victorii, trei egaluri, șapte înfrângeri, golaveraj 27-20 și 17 puncte, cu zece mai puțin decât liderul Dinamo.

Cupa României: 120 de minute la Deva, nouă goluri la Pitești

Cupa a adus și ea seri lungi. În șaisprezecimi, pe 13 noiembrie, Steaua a câștigat cu 6-2 la Piatra-Olt, cu Rapidul local. Pe 27 noiembrie, la Deva, a dat peste Politehnica Timișoara. Meciul s-a terminat 0-0 după prelungiri, iar Steaua s-a calificat la loviturile de departajare. Corespondentul Sportului n-a fost impresionat: „Steaua a făcut un joc plat, de așteptare”, scria el, „de parcă ar fi intuit că deznodământul loviturilor de la 11 metri îi va fi favorabil”.

Sferturile s-au jucat pe 11 decembrie, la Pitești, cu Steagul roșu Brașov. La pauză era 2-2, după 90 de minute 4-4, iar Steaua a câștigat cu 5-4 în prelungiri. Sportul a scris că partida „ar putea primi — fără nici o rezervă — un premiu de frumusețe”, pentru „dramaticele răsturnări de scor și acel final de-a dreptul palpitant în care Steaua a reușit, de justețe, să-și apropie victoria”. Semifinala avea să se joace abia în vară.

Primăvara: 6-2 cu ASA, 1-3 cu Dinamo

Returul a început pe 2 martie 1975 cu un 6-2 acasă cu ASA Târgu Mureș, echipa care avea să termine campionatul pe locul doi. Pe 8 martie, Steaua a câștigat cu 1-0 la Cluj, cu Universitatea. Apoi, pe 15 martie, a venit derby-ul cu Dinamo, pierdut cu 1-3, meciul despre care se certau călătorii lui Chirilă. Teașcă a dat, ani mai târziu, propria versiune: în relatarea lui, citată de ProSport, Steaua își impusese jocul o bună parte din meci și ratase câteva ocazii mari.

Primăvara a continuat în același ritm inegal. Steaua a învins CSM Reșița cu 2-1 și Steagul roșu cu 1-0, dar a pierdut la Satu Mare și la Timișoara, ambele cu 1-2. A urmat un 3-0 cu Jiul, pe 23 aprilie, și un 0-2 la Râmnicu Vâlcea, patru zile mai târziu. Pe 3 mai, Steaua a învins-o pe campioana en titre, Universitatea Craiova, cu 3-0.

În mai au urmat 0-2 la Constanța, pe 14 mai, un 4-4 cu Sportul Studențesc, pe 18 mai, și un 6-2 cu FC Galați, pe 25 mai. În iunie au venit 1-1 la Iași și 2-0 cu CFR Cluj, apoi două înfrângeri: 0-2 la Pitești, pe 22 iunie, și 0-2 acasă cu UTA, în ultima etapă, pe 29 iunie.

Semifinala de pe „23 August”

Între cele două etape de final, pe 25 iunie, Steaua a jucat semifinala Cupei, pe stadionul „23 August” din București, cu Rapid. Echipa din Giulești retrogradase în primăvara lui 1974 și juca acum în Divizia B, unde Sportul o prezenta drept liderul seriei a doua.

Sportul a numărat peste 65.000 de spectatori și a recunoscut că „startul nu prevestea nimic din finalul spectaculos”. La pauză era 0-0. Steaua a deschis scorul în repriza a doua, Rapid a egalat înainte de final, iar prelungirile n-au adus niciun gol: 1-1. Au decis loviturile de departajare, iar Rapid a câștigat seria cu 6-5. „Finalul salvase startul meciului”, a conchis cronicarul Gheorghe Nicolaescu. În finală, Rapid a învins-o pe Universitatea Craiova cu 2-1 și a câștigat trofeul.

Oamenii sezonului

Anghel Iordănescu a fost golgheterul echipei, cu 19 goluri în 25 de meciuri de campionat. Golgheterul Diviziei A a fost dinamovistul Dudu Georgescu, cu 33, poveste spusă în Dinamo 1974-75. După Iordănescu au venit Viorel Năstase, cu 13 goluri în 31 de meciuri, Iosif Vigu și Marcel Răducanu, cu câte șase, și Sătmăreanu, cu patru.

Vigu și fundașul Teodor Anghelini au jucat în toate cele 34 de etape. În poartă și-au împărțit sezonul Dumitru Moraru, cu 21 de meciuri, și Vasile Iordache, cu 18. Ion Dumitru a strâns 27 de partide și două goluri, Florian Dumitrescu 30 de meciuri, iar Ștefan Sameș 26.

Relația dintre antrenor și o parte dintre vedete n-a fost liniștită. ProSport a scris, pe baza cărții lui Teașcă, despre conflictul acestuia cu Ion Dumitru și Anghel Iordănescu, iar Adevărul a amintit, într-un portret al antrenorului, că la Steaua Teașcă „a avut mari conflicte cu Liță Dumitru”.

Locul cinci și 59 de goluri

Steaua a terminat pe locul cinci, cu 15 victorii, 5 egaluri, 14 înfrângeri, golaveraj 59-45 și 35 de puncte, la egalitate cu CSM Reșița, a șasea. În retur a strâns 18 puncte, unul mai mult decât în tur. Doar campioana Dinamo, cu 63, a marcat mai multe goluri. Dinamo a luat titlul cu 43 de puncte, ASA Târgu Mureș a fost a doua, cu 40, iar Universitatea Craiova a treia, cu 39.

Bilanțul arată o echipă cu două fețe: 14 victorii pe teren propriu în campionat și una singură în deplasare, la Cluj, în martie. Ediția s-a încheiat fără trofeu, cu o semifinală de Cupă pierdută la loviturile de departajare și cu două derby-uri pierdute în fața campioanei.

Surse: RSSSF – Divizia A 1974-75, RSSSF – Divizia A 1973-74, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – cupele europene 1974-75, RSSSF – finalele Cupei României, labtof.ro – Steaua București, 1974-1975, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1974-75, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1974-75, National Football Teams – Steaua București 1974/75, ProSport – Teașcă și sezonul 1974-75, Adevărul – Titi Teașcă sau „Micul Napoleon”, Sportul, 12 august 1974, Sportul, 28 noiembrie 1974, Sportul, 12 decembrie 1974, Sportul, 18 martie 1975, Sportul, 26 iunie 1975.