Gheorghe Ciolac, atacantul Ripensiei: patru titluri, 13 goluri pentru România și un loc în lotul de la Mondialul din 1934

Duminică, 27 mai 1934, stadionul Littorio din Trieste. România joacă în primul tur al Campionatului Mondial cu Cehoslovacia, iar turneul se dispută din prima zi în sistem eliminatoriu. Printre tricolorii trecuți în lot se află și Gheorghe Ciolac, atacantul Ripensiei Timișoara. Numele lui nu apare însă în echipa care intră pe teren: RSSSF îl trece printre rezervele României, iar RomanianSoccer.ro, printre jucătorii nefolosiți, alături de Adalbert Püllöck, Alexandru Cuedan și Lazăr Sfera.

Ștefan Dobay deschide scorul în prima repriză, iar Cehoslovacia întoarce rezultatul după pauză, prin Antonín Puč și Oldřich Nejedlý. Scor final 2-1 pentru cehoslovaci, iar pentru România Mondialul se termină după un singur meci. Pentru Ciolac, turneul din Italia s-a încheiat fără niciun minut jucat. În tricoul naționalei, însă, a strâns 24 de meciuri și 13 goluri între 1928 și 1937, după socoteala RSSSF și a RomanianSoccer.ro, iar la club a fost, timp de un deceniu, unul dintre atacanții Ripensiei.

De la Comloșu Mare la Timișoara

Gheorghe Ciolac s-a născut pe 10 august 1908, la Comloșu Mare, în județul Timiș, potrivit fișelor de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams. În a doua jumătate a anilor ’20 a jucat la Banatul Timișoara, iar din 1930 a trecut la Ripensia, clubul la care a rămas până în 1941.

Cifrele lui din Divizia A, identice în cele două fișe, arată un atacant cu goluri mai ales în primii ani: 3 goluri în 13 meciuri în 1932-33, 10 în 15 în 1933-34, 13 în 19 în 1934-35 și 11 în 21 în 1935-36. Au urmat 6 goluri în 20 de meciuri în 1936-37, apoi sezoane cu tot mai puține apariții: 6 meciuri în 1937-38, 16 în 1938-39, câte 3 în 1939-40 și 1940-41. În total, 116 meciuri și 46 de goluri în Divizia A, toate pentru Ripensia.

Patru titluri cu Ripensia

Ripensia a câștigat campionatul României în 1932-33, 1934-35, 1935-36 și 1937-38, potrivit listei campioanelor de pe RSSSF, iar fișele lui Ciolac de pe RomanianSoccer.ro și National Football Teams îi trec meciuri jucate în fiecare dintre aceste patru sezoane. În 1933-34, timișorenii au ajuns din nou în finala campionatului, dar Venus București a câștigat ambele manșe, cu 3-2 și 5-3, după cum notează RSSSF și studiul istoricului Eusebiu Narai despre Ripensia, publicat în revista „Analele Banatului”.

Golul din finala care nu s-a omologat

În 1934 s-a jucat prima ediție a Cupei României, iar Ripensia a ajuns în finală cu Universitatea Cluj. Primul meci s-a disputat pe 8 iulie 1934, pe stadionul Electrica din Timișoara, și s-a terminat 3-2 pentru Ripensia. Golurile timișorenilor le-au marcat Alexandru Schwartz, Ștefan Dobay și Gheorghe Ciolac, după RSSSF și după studiul lui Narai.

Rezultatul nu a fost însă omologat, iar finala s-a rejucat pe 30 septembrie 1934, la București, pe stadionul ONEF. Ripensia a câștigat cu 5-0, cu două goluri ale lui Dobay, două ale lui Silviu Bindea și unul al lui Schwartz, și a devenit prima câștigătoare a Cupei României. Golul lui Ciolac din iulie a rămas astfel într-un meci care nu mai figurează în palmares.

Două goluri în finala din 1936

În 1935, Ripensia a ajuns din nou în finala Cupei, dar a pierdut-o pe 6 iunie, la București, cu CFR București, scor 6-5 după prelungiri. Un an mai târziu, pe 21 iunie 1936, pe stadionul Venus din București, timișorenii au jucat finala cu Unirea Tricolor București și au câștigat cu 5-1.

De data aceasta, Ciolac a marcat de două ori, ambele goluri în a doua repriză, al doilea în minutul 85, potrivit RSSSF și studiului lui Narai. Celelalte goluri ale Ripensiei le-au înscris Dobay și Schwartz. Era a doua Cupă a României câștigată de Ripensia, iar fișa lui Ciolac de pe RomanianSoccer.ro îi trece în palmares ambele trofee, 1934 și 1936. În 1937, Ripensia a mai ajuns o dată în finală, pe 20 iunie, la București, dar a pierdut cu 1-5 în fața lui Rapid.

Debutul de la Belgrad și golurile din 1929

Pentru națională, Ciolac a debutat pe 6 mai 1928, la Belgrad, într-un meci al Cupei Regelui Alexandru pierdut cu 1-3 în fața Iugoslaviei. Al doilea meci a venit pe 21 aprilie 1929, la București, pe stadionul ONEF: România a învins Bulgaria cu 3-0, iar toate cele trei goluri au fost ale lui Ciolac, după evidența RSSSF și a RomanianSoccer.ro.

În același an a mai jucat cu Iugoslavia la București (2-3, pe 10 mai), cu Bulgaria la Sofia și din nou cu Iugoslavia la București, pe 6 octombrie, într-un 2-1 care a deschis ediția 1929–1931 a Cupei Balcanice. În acel meci, Ciolac a marcat unul dintre cele două goluri ale României. Au urmat, în 1930, încă două meciuri, cu Iugoslavia și Bulgaria, iar în august 1931 alte două, în deplasările de la Varșovia, cu Polonia, și de la Kaunas, cu Lituania.

Cupa Balcanică din 1933

Pe 28 iunie 1932, la Belgrad, la Cupa Balcanică din acel an, Ciolac a marcat în victoria cu 3-0 în fața Greciei. Anul următor, turneul s-a jucat la București, iar Ciolac a fost titular în toate cele trei meciuri ale României. Pe 4 iunie 1933 a marcat trei goluri în 7-0 cu Bulgaria, pe 6 iunie a jucat în 1-0 cu Grecia, iar pe 11 iunie a înscris în 5-0 cu Iugoslavia.

România a câștigat ediția cu trei victorii și golaverajul 13-0. RSSSF îi trece pe Ciolac și pe Dobay drept golgheterii turneului, cu câte patru goluri, cifre care se regăsesc și în lista marcatorilor de pe RomanianSoccer.ro. Când a început ediția următoare, la Atena, în iarna 1934-35, tricolorii erau deținătorii trofeului, după cum amintește și ProSport.

Calificarea pentru Italia

În preliminariile Mondialului din 1934, Ciolac nu a jucat la Berna, în 2-2 cu Elveția, dar a fost titular pe 29 aprilie 1934, la București, în meciul cu Iugoslavia câștigat de România cu 2-1. Era al 14-lea său meci pentru națională, iar o lună mai târziu Ciolac făcea parte din lotul care a plecat în Italia. La Trieste, în echipa de start s-au aflat, printre alții, William Zombory, Emerich Vogl, Vasile Deheleanu și Rudolf Kotormány.

După Mondial

Finalul anului 1934 i-a adus trei goluri în trei meciuri. Pe 14 octombrie, la Lwów, a marcat în 3-3 cu Polonia. La Cupa Balcanică de la Atena a înscris pe 27 decembrie în 2-2 cu Grecia, iar pe 30 decembrie în 3-2 cu Bulgaria.

În 1935 a jucat în cele două deplasări din august și septembrie, în Germania, la Erfurt (2-4), și în Suedia (1-7). În mai 1936, la București, a fost din nou în echipă în trei meciuri la rând: 3-2 cu Iugoslavia pe 10 mai, 5-2 cu Grecia pe 17 mai și 4-1 cu Bulgaria pe 24 mai, ultimele două la Cupa Balcanică găzduită de România. În meciul cu Bulgaria a marcat al 13-lea și ultimul său gol pentru națională. Pe 4 octombrie 1936 a jucat în 1-2 cu Ungaria, tot la București.

Ultimul meci în tricoul României a venit pe 18 aprilie 1937, la București, un 1-1 cu Cehoslovacia în Cupa Eduard Beneš. Bilanțul final, după RSSSF și RomanianSoccer.ro: 24 de meciuri și 13 goluri.

Ce a rămas

Ultimul sezon al lui Ciolac în Divizia A a fost 1940-41, tot la Ripensia. A murit pe 13 aprilie 1965, potrivit RSSSF, RomanianSoccer.ro și National Football Teams. În studiul său din „Analele Banatului”, Eusebiu Narai îl așază în cvintetul ofensiv Bindea – Beke – Ciolac – Raffinsky – Dobay, despre care scrie că „și-a făcut, pe deplin, datoria față de club și față de suporteri”. Seria noastră despre tricolorii de la Mondialele din anii ’30 continuă.

Surse: RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – Campionatul Mondial 1934; RSSSF – Gheorghe Ciolac, meciurile și golurile internaționale; RSSSF – recordurile de selecții ale României; RSSSF – Cupa Balcanică; RSSSF – campioanele României; RSSSF – Cupa României 1933/34–1995/96; RomanianSoccer.ro – Gheorghe Ciolac; National Football Teams – Gheorghe Ciolac; RomanianSoccer.ro – naționala în 1928, 1929, 1932, 1933, 1934, 1935, 1936, 1937; Eusebiu Narai, „Ripensia în două competiții interne foarte importante, Divizia Națională și Cupa României (1934–1938)”, Analele Banatului XXXII, 2024; ProSport – Cupa Balcanică 1934-35; Actual de Cluj – finala Cupei României din 1934; Știrile ProTV – prima finală a Cupei României.