Steaua 1975-76: titlul decis cu trei etape înainte de final și Cupa câștigată prin golul lui Iordănescu din minutul 75

Miercuri seara, 30 iunie 1976, stadionul „23 August” din București. Finala Cupei României o pune pe Steaua, abia încoronată campioană, față în față cu CSU Galați, o echipă din Divizia B antrenată de Ion Zaharia. Arbitrează Nicolae Petriceanu. În tribune, potrivit Sportului, sunt peste 50.000 de oameni, iar cei mai mulți, scria a doua zi Ioan Chirilă, se așteptau la „o spectaculoasă cavalcadă a echipei campioane”.

N-a fost așa. Timp de 74 de minute, gălățenii au ținut scorul alb. În minutul 75, Anghel Iordănescu a marcat singurul gol al serii, dintr-o lovitură liberă de la 17 metri, după descrierea lui Chirilă. Cronicarul a scris despre „o finală palpitantă, în care meritele învinșilor nu sînt cu nimic mai prejos decît cele ale învingătorilor”. Pentru Steaua, seara încheia un sezon cu două trofee: campionatul și Cupa.

Un antrenor de-al casei

Cu un an înainte, Steaua terminase pe locul cinci, după un sezon cu multe goluri și fără trofee, povestit în Steaua 1974-75. În ediția 1975-76, pe bancă era Emeric Ienei, fost jucător al clubului între 1957 și 1969, devenit antrenor principal în 1975. Sportul avea să scrie, în cronica finalei, despre „echipa lui Jenei”, cum îi era ortografiat atunci numele.

Locul cinci nu adusese un loc în cupele europene, așa că toamna lui 1975 a fost, pentru Steaua, doar despre campionat. România a avut patru echipe în Europa: Dinamo, campioana, a dat peste Real Madrid în Cupa Campionilor, Rapid a jucat cu Anderlecht în Cupa Cupelor, iar ASA Târgu Mureș și Universitatea Craiova au jucat în Cupa UEFA, cu Dynamo Dresda și Steaua Roșie Belgrad. Toate patru au ieșit din primul tur. Povestea campioanei en titre, cu meciurile cu Real Madrid, e spusă în Dinamo 1975-76.

Un început fără victorii în deplasare

Campionatul a început pe 17 august 1975, iar Steaua a pierdut la Reșița, cu 2-1. Au urmat un 0-0 acasă cu Rapid și un 2-1 cu FC Constanța, apoi două egaluri, 1-1 la Târgu Mureș, cu ASA, și 1-1 acasă cu FC Argeș, pe 6 septembrie. După cinci etape, echipa lui Ienei avea o victorie.

Prima victorie în deplasare a venit pe 14 septembrie, 2-1 la Cluj, cu Universitatea. A fost începutul unei serii de șase victorii la rând: 4-0 cu Sportul Studențesc, 3-0 cu SC Bacău, 1-0 la Petroșani, cu Jiul, apoi, pe 19 octombrie, un 8-0 acasă cu UTA, și 2-0 la Satu Mare, cu Olimpia, pe 26 octombrie.

Derby-ul de 3-3

Pe 2 noiembrie a venit derby-ul cu Dinamo, pe terenul acesteia, încheiat 3-3. Sportul a numărat aproximativ 80.000 de spectatori și a scris pe prima pagină că meciul fusese „un spectacol captivant”. Despre Steaua, cronicarul nota că „ne-a impresionat și ieri îndeosebi prin jocul în viteză, plin de fantezie al înaintașilor săi”. După 12 etape, Steaua era pe primul loc, cu un punct în fața lui Dinamo.

Restul toamnei a mers inegal. Steaua a învins Politehnica Timișoara cu 4-2, pe 5 noiembrie, a pierdut cu 3-2 la Oradea, cu FC Bihor, a trecut de Universitatea Craiova cu 1-0, pe 23 noiembrie, și a pierdut cu 2-0 la Iași, pe 7 decembrie. Turul s-a încheiat pe 10 decembrie, cu un 3-0 cu CFR Cluj.

La pauza de iarnă, bilanțul arăta zece victorii, patru egaluri și trei înfrângeri, golaveraj 38-16 și 24 de puncte. Dinamo, a doua, avea 23.

O primăvară fără înfrângere până în iunie

Returul a început pe 7 martie 1976 cu un 3-1 cu FCM Reșița, echipa care o învinsese în prima etapă. Au urmat 3-0 în deplasare cu Rapid, 1-0 la Constanța, 2-0 cu ASA Târgu Mureș și 1-0 la Pitești, cu FC Argeș, pe 31 martie: cinci victorii în primele cinci etape ale returului. Pe 18 aprilie, Steaua a învins Universitatea Cluj cu 4-1.

Apoi au venit două egaluri, 2-2 cu Sportul Studențesc și 2-2 la Bacău, un 2-0 cu Jiul și un 3-3 la Arad, cu UTA, pe 6 mai. Pe 16 mai, Steaua a învins Olimpia Satu Mare cu 8-2. Derby-ul retur, pe 23 mai, s-a terminat 1-1, iar trei zile mai târziu Steaua a făcut 2-2 la Timișoara. De la 7 decembrie, de la înfrângerea de la Iași, echipa nu mai pierduse în campionat.

30 mai: campioană cu trei etape înainte de final

Pe 30 mai, pe teren propriu, în fața a aproximativ 20.000 de spectatori, după cifra Sportului, Steaua a învins FC Bihor cu 3-1. În aceeași zi, Dinamo a remizat acasă cu UTA. Cu opt puncte avans și trei etape rămase, titlul era decis. A doua zi, Sportul a titrat „Steaua virtuală campioană” și a scris că echipa câștigase locul întâi „cu 270 de minute înainte de încheierea competiției”.

Singura înfrângere din campionat a anului 1976 a venit pe 9 iunie, 2-0 la Craiova, cu Universitatea. Au urmat 3-0 cu Politehnica Iași și, pe 20 iunie, 1-0 la Cluj, cu CFR, în ultima etapă.

Clasamentul final: Steaua pe primul loc, cu 21 de victorii, 9 egaluri și 4 înfrângeri, golaveraj 79-33 și 51 de puncte. Dinamo a terminat a doua, cu 44, iar ASA Târgu Mureș a treia, cu 38. Cele 79 de goluri au fost cele mai multe din campionat. În retur, Steaua a strâns 27 de puncte, cu trei mai mult decât în tur, și a pierdut un singur meci.

Oamenii sezonului

Anghel Iordănescu a marcat 23 de goluri în campionat și a fost al doilea marcator al Diviziei A, după dinamovistul Dudu Georgescu, cu 31. În poartă și-au împărțit sezonul Dumitru Moraru și Vasile Iordache.

În finala Cupei, Steaua a jucat cu Iordache – Anghelini, Agiu, Sameș, Vigu – Ion Ion, Dumitru, Iordănescu – Troi, Răducanu, Zamfir. Viorel Năstase a intrat în minutul 63, în locul lui Răducanu. Chirilă l-a scos în evidență pe Ion Dumitru, care încerca, scria el, „să rupă țesătura de pase a outsiderului”, și a încheiat cronica vorbind despre „travaliul de clasă al lui Dumitru” și despre „inspiratul șut al lui Iordănescu”.

Drumul spre finala Cupei

Cupa a început pentru Steaua pe 29 februarie 1976, cu o săptămână înaintea reluării campionatului, cu un 4-1 cu Olimpia Satu Mare, în șaisprezecimi. Optimile s-au jucat abia în iunie: pe 16 iunie, la Deva, Steaua a învins FIL Orăștie cu 8-1.

Pe 23 iunie, în sferturi, a eliminat-o pe Rapid, deținătoarea trofeului, cu 2-0, scor stabilit încă din prima repriză. Semifinala s-a jucat pe 27 iunie, pe teren neutru, la Târgu Mureș: 4-2 cu FC Bihor. În cealaltă semifinală, CSU Galați a trecut cu 1-0 de Universitatea Craiova, după ce în sferturi eliminase și ASA Târgu Mureș, a treia clasată în Divizia A. Sportul o numea „revelația competiției”. Trei zile mai târziu, la București, Steaua a închis seria cu golul lui Iordănescu.

Ce a urmat

Cu titlul și Cupa, Steaua și CSU Galați au intrat în cupele europene ale toamnei lui 1976. Steaua a jucat în Cupa Campionilor cu Club Brugge: 1-2 în Belgia, pe 15 septembrie, și 1-1 la București, pe 29 septembrie. Galați a jucat în Cupa Cupelor cu Boavista și a fost eliminată după 2-3 acasă și 0-2 în Portugalia.

În campionatul 1976-77, Steaua a terminat pe locul doi, cu 45 de puncte, în urma lui Dinamo, care a strâns 49. Steaua a ajuns din nou și în finala Cupei, dar de data aceasta a pierdut-o, cu 2-1, în fața Universității Craiova.

Surse: RSSSF – Divizia A 1975-76, RSSSF – Divizia A 1976-77, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – finalele Cupei României, RSSSF – cupele europene 1975-76, RSSSF – cupele europene 1976-77, labtof.ro – Steaua București, 1975-1976, labtof.ro – antrenorii Stelei, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1975-76, RomanianSoccer.ro – Divizia B 1975-76, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1975-76, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1976-77, National Football Teams – Steaua București 1975/76, UEFA – Cupa Campionilor 1976-77, UEFA – Cupa Cupelor 1976-77, Olympedia – Emerich Jenei, Digi24 – Emeric Ienei a murit la vârsta de 88 de ani, Sportul, 3 noiembrie 1975, Sportul, 31 mai 1976, Sportul, 15 iunie 1976, Sportul, 24 iunie 1976, Sportul, 25 iunie 1976, Sportul, 28 iunie 1976, Sportul, 1 iulie 1976.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.