Gheorghe Hagi, „Regele”: de la Săcele la Real Madrid, Barcelona și Galatasaray, și înapoi la națională

Stade Louis II, Monaco, 24 februarie 1987. Steaua București, campioana Europei, joacă Supercupa cu Dinamo Kiev, câștigătoarea Cupei Cupelor. Mai e un minut până la pauză, iar Steaua are o lovitură liberă. La minge se duce un tânăr de 22 de ani, abia venit la echipă. Lovește cu stângul, iar mingea se oprește în plasa lui Dinamo. Steaua câștigă cu 1-0 și mai adaugă un trofeu european în palmares.

UEFA avea să-l numească pe marcator, ani mai târziu, „viitorul băiat de aur al naționalei României”. Numele lui era Gheorghe Hagi, iar în acea seară de iarnă Europa abia începea să-l cunoască.

Un copil din Săcele

Gheorghe Hagi s-a născut pe 5 februarie 1965, în comuna Săcele, din județul Constanța. A fost descoperit de antrenorul Iosif Bükössy și a crescut la centrul de copii și juniori al Farului, echipa orașului. La 17 ani, pe 11 septembrie 1982, a debutat în Divizia A, jucând tot meciul pierdut de FC Constanța la Bacău, 0-3.

Un an mai târziu a ajuns la București, la Sportul Studențesc. Acolo a devenit, foarte repede, cel mai periculos jucător din campionat. În sezonul 1984-1985 a fost golgheterul Diviziei A, cu 20 de goluri. În sezonul următor a marcat 31 de goluri, a fost din nou golgheter și a dus-o pe Sportul pe locul al doilea. Tot cu „studenții” a jucat primele meciuri în cupele europene, inclusiv victoria cu 1-0 împotriva lui Inter, în Cupa UEFA, în toamna lui 1984.

Între timp, debutase și la echipa națională. Pe 10 august 1983, la Oslo, într-un amical cu Norvegia, Hagi a îmbrăcat pentru prima dată tricoul României. Avea 18 ani. Un an mai târziu era deja la primul turneu final, Campionatul European din Franța.

Anii de la Steaua

După Monaco, Hagi a rămas la Steaua. Se spune adesea că transferul fusese gândit inițial doar pentru finala Supercupei, dar că, după golul din Monaco, Steaua nu l-a mai lăsat să plece. Oricum ar fi fost, anii care au urmat i-au aparținut. Steaua a câștigat campionatul în 1987, 1988 și 1989, iar Hagi a fost motorul echipei.

În 1989, Steaua a ajuns din nou în finala Cupei Campionilor. Pe drum, Hagi a marcat și în semifinala cu Galatasaray, în victoria cu 4-0, un adversar care avea să conteze enorm în viața lui peste câțiva ani. În finala de pe Camp Nou, Steaua a pierdut cu 0-4 în fața lui AC Milan. Hagi a jucat tot meciul.

Madrid, Brescia și o vară în America

După Cupa Mondială din Italia, din 1990, Hagi a plecat în străinătate. L-a luat Real Madrid, în vara lui 1990. A câștigat Supercopa Spaniei încă din primul sezon, dar campionatul nu a venit în cei doi ani petrecuți la Madrid. În 1992 s-a mutat în Italia, la Brescia, echipa antrenată atunci de Mircea Lucescu, omul despre care Hagi avea să spună că a fost „profesorul meu”.

Vara lui 1994 a schimbat totul. La Cupa Mondială din Statele Unite, Hagi a fost căpitanul unei echipe care a jucat cel mai frumos fotbal din istoria naționalei. A marcat golul de la peste 30 de metri cu Columbia, a dat pasa decisivă și a înscris în victoria cu 3-2 împotriva Argentinei, la Pasadena, iar România a ajuns, în premieră, în sferturile de finală.

Barcelona, la cererea lui Cruyff

După turneul din America, Hagi a revenit în Spania, de data aceasta la Barcelona, la cererea lui Johan Cruyff. A devenit astfel unul dintre puținii jucători care au îmbrăcat atât tricoul lui Real Madrid, cât și pe al Barcelonei. Cu catalanii a câștigat încă o Supercopa a Spaniei, în 1994.

A stat doi ani pe Camp Nou. Avea 31 de ani când, în 1996, a ales o destinație nouă: Istanbul.

Anii de aur de la Galatasaray

La Galatasaray, Hagi a trăit cea mai bună parte a carierei de club. În primele patru sezoane, echipa a câștigat patru titluri consecutive în Turcia, între 1997 și 2000, plus două Cupe ale Turciei. Alături de el au jucat și alți români, printre care Gheorghe Popescu, vechiul lui coleg de la națională.

Marea seară a venit pe 17 mai 2000, la Copenhaga, pe stadionul Parken, în finala Cupei UEFA cu Arsenal. Pe drum, Hagi marcase cu Borussia Dortmund și cu Leeds United, la Elland Road, în semifinale. Finala s-a terminat 0-0 după 120 de minute. Hagi nu a mai prins loviturile de departajare: fusese eliminat în prelungiri. Galatasaray a câștigat la penalty-uri, cu 4-1, iar ultima lovitură a transformat-o tocmai Popescu. Era primul trofeu european câștigat vreodată de o echipă din Turcia. Hagi avea 35 de ani.

Trei luni mai târziu, pe 25 august 2000, Galatasaray a jucat Supercupa Europei cu Real Madrid. Locul era același stadion din Monaco unde Hagi marcase în 1987, iar pe bancă era Mircea Lucescu. Galatasaray a câștigat cu 2-1, după un gol de aur al lui Mário Jardel în prelungiri. Pentru Hagi a fost a doua Supercupă a Europei, la 13 ani după prima, pe același gazon.

S-a retras în 2001, la 36 de ani.

Recordurile de la națională

Hagi a jucat pentru România la trei Cupe Mondiale, în 1990, 1994 și 1998, și la trei Campionate Europene, în 1984, 1996 și 2000. S-a retras de la națională după Mondialul din Franța, dar a revenit în 1999 și a ajutat echipa să se califice la Euro 2000.

A marcat 35 de goluri pentru națională. Din septembrie 1997 a fost singur pe primul loc în clasamentul golgheterilor României, iar în 2013 Adrian Mutu a ajuns și el la 35 de goluri. Cei doi împart și azi recordul. La numărul de selecții, statisticile diferă: RSSSF îi numără 124 de meciuri oficiale, iar alte surse românești ajung la 125 sau 126, în funcție de meciurile luate în calcul. Oricum le-am număra, Hagi a avut recordul de selecții al României din 1997 până în 2005, când l-a depășit Dorinel Munteanu.

A fost desemnat fotbalistul român al anului de șapte ori, în 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 și 2000. În 2003, la jubileul UEFA, Federația Română de Fotbal l-a ales „Jucătorul de Aur” al României, cel mai bun fotbalist român din ultimii 50 de ani. În 2004, Pelé l-a trecut pe lista celor mai buni 125 de fotbaliști în viață, alcătuită pentru FIFA.

Antrenorul și academia

Prima experiență ca antrenor a venit imediat după retragere, chiar la națională, în 2001. România a ajuns la barajul pentru Mondialul din 2002, dar a fost eliminată de Slovenia. Au urmat Bursaspor, Galatasaray, cu care a câștigat Cupa Turciei în 2005, Politehnica Timișoara, Steaua, pe care a dus-o în grupele Ligii Campionilor în 2007, și din nou Galatasaray, între 2010 și 2011.

Cel mai important proiect al lui nu a fost însă o echipă preluată, ci una construită de la zero. În 2009, Hagi a înființat la Constanța Academia de Fotbal care îi poartă numele, iar odată cu ea clubul Viitorul. Echipa a urcat până în prima ligă, iar din 2014 Hagi s-a așezat el însuși pe bancă. În sezonul 2016-2017, la opt ani de la înființare, Viitorul a devenit campioana României, cu cel mai tânăr lot din campionat și, potrivit clubului, cu 21 de jucători crescuți în propria academie folosiți de-a lungul sezonului. Au urmat Cupa României și Supercupa, în 2019.

În iunie 2021, Viitorul a fuzionat cu Farul, clubul la care Hagi învățase fotbalul, iar noua echipă a păstrat numele și istoria Farului. Cu Hagi antrenor, Farul a câștigat titlul în sezonul 2022-2023. Pe 2 iunie 2025, „Regele” a anunțat că nu mai antrenează echipa de seniori.

Înapoi la națională

În 2025, la 60 de ani, Hagi și-a lansat cartea autobiografică, „Hagi – Drumul meu”, iar în martie același an a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României”. Pe 20 aprilie 2026 a fost prezentat oficial ca selecționer al naționalei, la 25 de ani după primul mandat, cu un contract al cărui obiectiv este calificarea la Euro 2028.

„Este o onoare și o mare responsabilitate să reprezint încă o dată România. Așa cum am făcut-o ca jucător, sper să o fac și ca antrenor”, a spus Hagi la prezentare, potrivit Agerpres. Băiatul din Săcele care a marcat în Monaco la 22 de ani conduce acum naționala la care a scris istorie. În noiembrie, tricolorii lui joacă ultimele două meciuri din grupa de Liga Națiunilor, cu Polonia și cu Bosnia și Herțegovina. Pentru Hagi, e încă un început.

Surse: UEFA (Supercupa 1986), RSSSF (Hagi în cupele europene), RSSSF (Hagi la națională), RSSSF (golgheterii Diviziei A), RSSSF (campioanele României), Agerpres (Hagi, 60 de ani), News.ro, via G4Media, UEFA (Galatasaray’s greatest European nights), RTÉ (finala Cupei UEFA 2000), UEFA (Supercupa 2000), Sport.ro (Mutu, 35 de goluri), RSSSF (golurile lui Mutu), Euronews România, Spotmedia, Agerpres (decorarea), Agerpres (cartea), Agerpres (selecționer), Antena 3 CNN, Flashscore, Wikipedia.