CCA în 1952: al doilea titlu la rând, o singură înfrângere și a patra Cupă consecutivă

Februarie 1952, o ședință a Consiliului de Miniștri. Printre subiectele zilei se află și un fotbalist: Iosif Petschovschi, căpitanul naționalei și atacantul echipei Flamura Roșie din Arad. Potrivit stenogramei publicate de Adevărul, Nicolae Ceaușescu, care reprezenta acolo Ministerul Forțelor Armate, a spus scurt: „Petschovschi vrea să vină la noi, noi vrem să-l luăm.” Iosif Chișinevschi, vicepreședinte al Consiliului, a vrut să știe cât i s-a promis jucătorului.

Discuția s-a terminat cum își dorea armata. Petschovschi a plecat de la Arad la CCA, clubul armatei, cel care avea să se numească mai târziu Steaua. Câteva luni mai târziu, militarii aveau din nou campionatul și, pentru a patra oară la rând, Cupa României.

Petschovschi, de la Arad la București

CCA era campioana en-titre. În 1951 câștigase primul titlu din istoria ei, la golaveraj în fața lui Dinamo, apoi și Cupa, după prelungiri cu Flacăra Mediaș, o poveste spusă în anul 1951 al clubului. Pe bancă stătea tot Gheorghe Popescu, numit în epocă Popescu I, fost jucător al clubului.

Venirea lui Petschovschi a adăugat în linia de atac un om pe care naționala îl folosea drept căpitan. În 1951 juca pentru echipa din Arad, iar în primăvara lui 1952, când România a învins Cehoslovacia cu 3-1 pe Stadionul Republicii, pe 11 mai, a intrat pe teren ca jucător al CCA, tot cu banderola de căpitan. Potrivit lpf.ro, cu militarii avea să câștige titlurile din 1952 și 1953.

Șase etape, apoi o vară lungă

Campionatul din 1952 s-a jucat, ca și cel din anul precedent, într-un singur an calendaristic: 12 echipe, 22 de etape, două puncte pentru o victorie. Prima etapă s-a jucat pe 16 martie.

După numai șase etape, pe 20 aprilie, campionatul s-a oprit. A urmat o pauză de aproape patru luni, ocupată de meciurile echipei naționale și de Jocurile Olimpice. Divizia A s-a reluat abia pe 17 august, cu etapa a 7-a, iar în calendar a apărut chiar primul derby al anului: CCA – Dinamo.

Derby-urile: un egal și singura înfrângere

Duminică, 17 august, pe Stadionul Republicii, Alexandru Ene a deschis scorul pentru Dinamo în minutul 37. Militarii au egalat, iar meciul s-a terminat 1-1. A fost unul dintre cele șase egaluri ale campionilor în acel an.

Restul toamnei a trecut pentru CCA fără nicio înfrângere. Echipa lui Popescu I a trecut neînvinsă prin primele 17 etape ale campionatului și a ajuns la returul cu Dinamo, duminică, 2 noiembrie, ca lider care nu pierduse niciun meci. Acolo, golul lui Titus Ozon din minutul 83 a adus singura înfrângere a militarilor din toată ediția: 0-1. Cum s-a văzut acea după-amiază din cealaltă tabără se poate citi în anul 1952 al lui Dinamo.

Înfrângerea a strâns cursa, dar nu a schimbat liderul. Cu trei etape înainte de final, CCA avea în continuare două puncte avans, iar Dinamo nu a mai reușit să o ajungă până la ultima etapă, jucată joi, 27 noiembrie.

36 de puncte și 16 goluri primite

Clasamentul final a arătat-o pe CCA pe primul loc, cu 36 de puncte: 15 victorii, 6 egaluri și o singură înfrângere, golaveraj 46-16. Dinamo a terminat a doua, cu 34 de puncte și golaverajul 51-23. Pe locul 3, la 11 puncte de lider, s-a clasat o altă echipă a armatei, cea din Câmpulung Moldovenesc, cu 25 de puncte.

Ca și în 1951, diferența a făcut-o apărarea. Dinamo a avut cel mai bun atac, cu cinci goluri mai mult decât CCA, dar militarii au primit doar 16 goluri în 22 de meciuri, cele mai puține din campionat. Pe teren propriu nu au pierdut niciun meci, pentru că singura înfrângere a venit în deplasare, pe terenul lui Dinamo. Golgheterul ediției a fost tot un dinamovist, Titus Ozon, cu 17 goluri.

La celălalt capăt al tabelului, Flacăra Ploiești a terminat pe locul 11, cu 15 puncte, și a retrogradat împreună cu Metalul Câmpia Turzii. Detaliul avea să conteze peste câteva zile, în Cupă.

Antrenorul campioanei, la Helsinki

Anul 1952 l-a adus pe Gheorghe Popescu și pe banca echipei naționale. În această calitate a mers la turneul de fotbal al Jocurilor Olimpice de la Helsinki, unde România a avut un singur meci. Marți, 15 iulie, la Turku, a pierdut cu 1-2 în fața Ungariei, echipa care avea să câștige medaliile de aur. Zoltán Czibor și Sándor Kocsis au marcat pentru maghiari, iar Ion Suru a redus diferența spre final.

Clubul lui Popescu a avut trei oameni în primul unsprezece de la Turku: portarul Ion Voinescu, fundașul Vasile Zavoda și Iosif Petschovschi, din nou căpitan.

Cupa: 16 goluri în cinci meciuri

Drumul în Cupa României a început în plin campionat. Joi, 11 septembrie, în șaisprezecimi, CCA a câștigat cu 3-0 la Cluj, cu Casa Armatei. Miercuri, 1 octombrie, în optimi, a trecut cu 6-2 de Dinamo Bacău, la Bacău, după ce la pauză conducea deja cu 3-0.

Sfertul de finală, jucat pe 15 octombrie la București, a fost mai greu: Locomotiva Oradea a condus la pauză, dar militarii au întors scorul și au câștigat cu 2-1.

Semifinala a adus al treilea meci al anului cu Dinamo, la doar o lună după 0-1 din campionat. Miercuri, 3 decembrie, la București, CCA a condus cu 2-1 la pauză și s-a impus cu 3-2. Revanșa pentru singura înfrângere din campionat a venit așadar în Cupă, iar Dinamo a rămas fără finală.

Finala cu o echipă retrogradată

În cealaltă semifinală, Flacăra Ploiești a învins Progresul Oradea cu 4-0. Echipa antrenată de Ilie Oană tocmai retrogradase din Divizia A, dar în Cupă eliminase, în optimi, Locomotiva București, adică Rapidul, cu 3-1, apoi Spartac București, cu 3-2, în sferturi.

Finala s-a jucat duminică, 7 decembrie, de la ora 13:15, pe Stadionul Republicii, în fața a aproximativ 15.000 de spectatori, cu Andrei Bölöni din Brașov la centru. Victor Moldovan a marcat în minutul 9, iar Nicolae Drăgan a stabilit scorul final, 2-0, în repriza a doua. Înainte de pauză, Alexandru Apolzan a ieșit de pe teren, iar locul lui a fost luat de Traian Ivănescu.

Echipa CCA din finală: Costică Toma – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan (Traian Ivănescu), Victor Dumitrescu – Ștefan Balint, Tiberiu Bone – Victor Moldovan, Francisc Zavoda, Nicolae Drăgan, Iosif Petschovschi, Petre Moldoveanu. Față de finala din 1951, în poartă apărea Toma, nu Voinescu, în apărare juca Dumitrescu, iar în atac erau doi oameni noi, Moldovan și Petschovschi.

Pentru club a fost a patra Cupă a României consecutivă, după cele din 1949, 1950 și 1951, și al doilea event la rând. În cele cinci meciuri de Cupă, militarii au marcat 16 goluri și au primit cinci.

Cupele europene: încă nu existau

Nici în 1952 un titlu de campioană nu ducea mai departe de granițe: competițiile europene oficiale între cluburi aveau să apară abia câțiva ani mai târziu, Cupa Campionilor Europeni din 1955.

Spre 1953

În două ediții la rând, cele două cluburi ale Capitalei își disputaseră titlul până aproape de ultima etapă, iar de fiecare dată militarii au terminat în față: la golaveraj în 1951, la două puncte în 1952.

Seria nu s-a oprit aici. În 1953, CCA a câștigat din nou campionatul, iar Dinamo a terminat iar pe locul 2. Echipa care în 1952 pierduse un singur meci de campionat pornea în noul sezon cu Petschovschi în atac și cu apărarea care făcuse diferența.

Surse: labtof.ro – CCA București, sezonul 1952, labtof.ro – Divizia A 1952, labtof.ro – Cupa României 1952, RomanianSoccer.ro – clasament 1952, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1952, RomanianSoccer.ro – Dinamo București în 1952, RSSSF – Romania, campionate, RSSSF – golgheteri, RSSSF – finalele Cupei României, RSSSF – naționala României 1950-1959, Olympedia – Ungaria – România, 1952, fcsteaua.ro – Biata Cupa. Biata Steaua. (1947-1955), Tribuna Dinamo – 1952, Adevărul – transferul lui Petschovschi la CCA, lpf.ro – Trofeul Petschowski, National Football Teams – CCA 1952, Wikipedia – sezonul 1952, Wikipedia – finala Cupei 1952.