Emerich Vogl, de la Chinezul la Trieste: cinci titluri, 29 de selecții și banderola de căpitan la Mondialul din 1934
Mijlocaș al Chinezului și apoi al lui Juventus București, Emerich Vogl a câștigat cinci titluri de campion și a strâns 29 de selecții între 1924 și 1934. A jucat toate minutele României la Mondialele din 1930 și 1934, la al doilea ca fundaș și căpitan, apoi a stat pe banca naționalei.

Duminică, 27 mai 1934, stadionul Littorio din Trieste. România joacă primul ei meci la al doilea Campionat Mondial din istorie, în primul tur, cu Cehoslovacia. Arbitrează belgianul John Langenus. În minutul 10, Ștefan Dobay înscrie, iar tricolorii intră la pauză în avantaj. După reluare, Antonín Puč egalează în minutul 50, iar Oldřich Nejedlý dă golul victoriei în minutul 67. Scor final 1-2, eliminare după un singur meci.
În apărarea României, alături de Gheorghe Albu, joacă un om de 28 de ani care poartă banderola de căpitan: Emerich Vogl, de la Juventus București. RSSSF și RomanianSoccer.ro îl trec la fel, fundaș și căpitan. A fost ultimul lui meci la națională, a 29-a selecție, la capătul a aproape zece ani în echipa României.
Mijlocașul Chinezului
Emerich Vogl s-a născut pe 12 august 1905, la Timișoara, dată trecută la fel de RSSSF și RomanianSoccer.ro. Porecla lui, „Ciogli-Baci”, apare atât în Adevărul, cât și pe Tikitaka.ro, în poveștile despre el.
A ajuns de tânăr la Chinezul, clubul care domina atunci campionatul României. RomanianSoccer.ro și National Football Teams îl trec în lotul Chinezului din sezonul 1923-24, iar sezoanele care au urmat au fost, toate, sezoane de titlu. Chinezul a câștigat campionatul în 1923-24, 1924-25, 1925-26 și 1926-27, ani consemnați atât de RSSSF, cât și de lista campioanelor de pe RomanianSoccer.ro. Pentru Vogl au fost patru titluri de campion, numărătoare pe care o face și Tikitaka.ro.
În ultimele două sezoane de titlu era deja un om de bază. RomanianSoccer.ro îl trece printre mijlocașii loturilor campioane, cu 16 meciuri în 1925-26 și 15 în 1926-27, aceleași cifre ca la National Football Teams. Locul lui pe teren era în centrul liniei de mijlocași, ca „half-centru”, în sistemul cu doi fundași, trei mijlocași și cinci atacanți al epocii. Pe același teren juca și Adalbert Steiner, fundașul care avea să plece cu el spre Uruguay.
Debut la Praga, căpitan la a treia selecție
La națională, Vogl a debutat pe 31 august 1924, la Praga, pe stadionul Slaviei, în fața a 20.000 de spectatori. Cehoslovacia a câștigat cu 4-1. Era abia al nouălea meci din istoria echipei României, iar Vogl avea 19 ani. RSSSF și fișa de meci de pe RomanianSoccer.ro îl trec în echipa de start.
Al doilea meci a venit în mai 1925, la Sofia, o victorie cu 4-2 în fața Bulgariei. Al treilea, pe 7 mai 1926, la Istanbul, s-a încheiat cu 3-1 pentru România în fața Turciei, iar atunci Vogl a jucat pentru prima dată cu banderola de căpitan. Atât RSSSF, cât și RomanianSoccer.ro îl trec căpitan în acel meci, iar Tikitaka.ro notează și el că a devenit căpitan la a treia selecție. Avea 20 de ani.
De atunci, numele lui a apărut constant pe foaia de joc. Până la plecarea spre Mondialul din 1930 a strâns 14 selecții, cu meciuri cu Iugoslavia, unele în Cupa Regele Alexandru, cu Polonia, Turcia și Bulgaria. Singurul lui gol la națională l-a marcat pe 25 mai 1930, la București, într-un 8-1 cu Grecia. Golul apare la fel în lista selecțiilor de la RSSSF și în fișa de meci de pe RomanianSoccer.ro.
Campion cu Juventus București
În 1929, Vogl a schimbat orașul. RomanianSoccer.ro și National Football Teams îl trec la Juventus București din sezonul 1929-30, iar RSSSF îl înregistrează ca jucător al Juventusului încă din septembrie 1929, la meciul naționalei de la Sofia. Primul sezon în capitală a adus titlul: Juventus a ajuns în finala campionatului și a învins-o pe Gloria CFR Arad. Vogl a jucat 14 meciuri și a marcat un gol în acel sezon, cifre identice în cele două baze de date. A fost al cincilea titlu de campion al carierei lui și primul din istoria clubului.
A rămas la Juventus mult după aceea. Cele două baze de date îl țin în lotul clubului fără întrerupere până în sezonul 1936-37. În 1932-33, Juventus n-a făcut parte din Divizia A, nou înființată, dar a intrat în ea din sezonul următor. Cel mai bun rezultat al ei din acești ani a fost locul al treilea din 1935-36, sezon în care Vogl a strâns 19 meciuri.
Biletul spre Montevideo
Momentul care spune cel mai mult despre fotbalul acelor ani a venit în vara lui 1930. Vogl nu trăia din fotbal. Era funcționar la compania Astra Română, la fel ca Ladislau Raffinsky, colegul lui de la Juventus. Când federația i-a convocat pe amândoi pentru Mondialul din Uruguay, conducerea firmei a refuzat să-i lase să plece. Ambele detalii, convocarea și refuzul, sunt povestite la fel de Adevărul și de Tikitaka.ro.
Potrivit Tikitaka.ro, compania a răspuns că „Domnul Vogl ocupă un post de la care ar putea lipsi cel mult 4-5 zile”, în timp ce deplasarea în Uruguay cerea mult mai mult. Blocajul s-a rezolvat doar după ce federația a dus la Astra Română o scrisoare care purta semnătura regelui Carol al II-lea. Cei doi au primit învoirea și au plecat cu lotul spre Uruguay, la bordul vasului Conte Verde.
1930: half-centru în ambele meciuri
În Uruguay, Vogl a jucat tot ce se putea juca. RSSSF îi trece două meciuri și 180 de minute, iar fișele de meci de pe RomanianSoccer.ro îl au titular la mijlocul terenului în ambele partide. Pe 14 iulie, pe Estadio Pocitos, România a învins Peru cu 3-1, cu Adalbert Steiner și Rudolf Bürger fundași în spatele lui. Pe 21 iulie, pe Centenario, gazdele și viitoarele campioane mondiale au câștigat cu 4-0. Cele două meciuri sunt povestite pe larg în portretul lui Jean Lăpușneanu.
Din lotul de 15 jucători, trei veneau de la Juventus București: Vogl, Raffinsky și Rudolf Wetzer. Toți trei au jucat ambele meciuri.
Anii de căpitan
După Mondial, Vogl a fost din nou căpitan în multe dintre meciurile naționalei, de pildă la 4-2 cu Iugoslavia, la Zagreb, pe 28 iunie 1931, în Cupa Balcanică pe care România a câștigat-o în acel an, poveste spusă în portretul lui Samuel Zauber. Doi ani mai târziu a venit un trofeu câștigat acasă. În iunie 1933, Cupa Balcanică s-a jucat în întregime la București, iar România a câștigat toate cele trei meciuri: 7-0 cu Bulgaria pe 4 iunie, 1-0 cu Grecia pe 6 iunie și 5-0 cu Iugoslavia pe 11 iunie. Golaveraj 13-0 și trofeul. RSSSF și RomanianSoccer.ro îl trec pe Vogl căpitan în toate cele trei meciuri.
Tot el a condus echipa în preliminariile pentru Mondialul din Italia. Pe 29 octombrie 1933, la Berna, România a remizat 2-2 cu Elveția. Pe 29 aprilie 1934, la București, a urmat meciul decisiv cu Iugoslavia: Alexandru Schwartz a deschis scorul în minutul 38, Vladimir Kragić a egalat în minutul 71, iar Dobay a dat golul victoriei în minutul 74. Cu 2-1, România mergea la turneul final, iar căpitanul ei era, în ambele meciuri, Vogl.
În Italia, rolul lui pe teren era altul decât la Montevideo. La Trieste a jucat fundaș, în linia de doi din fața portarului William Zombory, alături de Albu. Meciul cu Cehoslovacia, viitoarea finalistă a turneului, a încheiat cariera lui la națională. Bilanțul, identic la RSSSF și pe RomanianSoccer.ro: 29 de selecții și un gol, între 31 august 1924 și 27 mai 1934.
Pe banca naționalei
După ce s-a retras, Vogl a rămas în fotbal ca antrenor. Adevărul și Tikitaka.ro notează că a pregătit Juventus, clubul la care își încheiase cariera. Apoi a ajuns pe banca naționalei. Primul lui meci ca antrenor al României a fost pe 13 iunie 1943, la București, un 2-2 cu Slovacia, în plin război. RSSSF și RomanianSoccer.ro îl trec la fel pe banca tricolorilor.
A revenit la începutul anilor ’50. Ambele surse îl trec pe banca României la 6-0 cu Albania, pe 8 octombrie 1950, la București, la 2-2 cu Cehoslovacia, pe 20 mai 1951, la Praga, și la 3-1 cu Cehoslovacia, pe 11 mai 1952, la București.
Rapid, 1967, și Mexicul
Ultimul capitol l-a scris departe de Juventus. Din 1963, Vogl a fost consultant tehnic la Rapid București, potrivit Adevărul și Tikitaka.ro, iar în 1967 Rapid a câștigat primul titlu de campioană din istoria ei. Adevărul îi atribuie, după acel titlu, o frază despre generația giuleșteană: „Am spulberat un mit! Jucătorii noștri au trecut de faza talentelor care încântă. Putem, în sfârșit, să contăm pe ei.”
Apoi a revenit la națională, ca sfătuitor al antrenorului. La Mondialul din Mexic, în 1970, prima calificare a României la un turneu final după 1938, Vogl a făcut parte din staff-ul lui Angelo Niculescu. RSSSF îl trece antrenor secund în lotul de la acel turneu, iar Adevărul și Tikitaka.ro îl pun și ele în staff-ul tehnic din Mexic. Era un drum care începuse cu 40 de ani înainte, pe vasul Conte Verde.
Ce rămâne
Emerich Vogl a murit pe 29 octombrie 1971, la 66 de ani. În urma lui au rămas cinci titluri de campion, patru cu Chinezul și unul cu Juventus, 29 de selecții, două Cupe Balcanice câștigate pe teren, două Mondiale jucate și un al treilea trăit de pe bancă. Despre el circulă și o legendă, pe care Adevărul o pune în gura magazionerului Juventusului: că „Ciogli-Baci” ar fi jucat la Campionatul Mondial „cu două ghete pe același picior”. Fișele de meci spun ceva mai simplu și mai sigur: că din primele două turnee finale ale naționalei, Vogl n-a lipsit niciun minut, iar la al doilea a jucat cu banderola de căpitan pe braț.
Surse: RSSSF – Emerich Vogl, selecțiile la națională; RSSSF – selecțiile jucătorilor României; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – rezultatele naționalei, 1920-1929, 1930-1939, 1940-1949, 1950-1959; RSSSF – campionatul României 1929-30; RSSSF – campioanele României; RSSSF – Cupa Balcanică; RSSSF – World Cup 1934; RomanianSoccer.ro – Emerich Vogl; RomanianSoccer.ro – naționala în 1924, 1926, 1930, 1933, 1934, 1943, 1950, 1951, 1952; RomanianSoccer.ro – campioanele României; RomanianSoccer.ro – Gloria CFR Arad; National Football Teams – Emerich Vogl; Adevărul – „Fabuloasa poveste a lui Emerich Vogl”; Tikitaka.ro – Emerich Vogl; ProSport – selecționerii României.



