CCA în 1954: titlul pierdut la un punct de Flamura Roșie și semifinala de Cupă de la Reșița

Duminică, 7 noiembrie 1954, Arad. Mai sunt patru etape până la finalul campionatului, iar CCA conduce clasamentul. După 22 de meciuri, militarii au 30 de puncte, cu unul mai mult decât Flamura Roșie Arad, echipa care i-a primit acum pe terenul ei. Pentru clubul armatei, campion în 1951, 1952 și 1953, ar fi al patrulea titlu la rând.

Seara, socoteala arată altfel. Flamura Roșie câștigă cu 3-0 și trece pe primul loc, cu 31 de puncte, cu unul peste CCA. Cele două echipe nu se vor mai întâlni, iar până la final fiecare va depinde de propriile meciuri și de rezultatele celeilalte. La 24 noiembrie, după ultima etapă, diferența rămâne exact cea din seara de la Arad: un punct.

Un campionat cu 14 echipe și o pauză lungă

Ca și ediția precedentă, campionatul din 1954 s-a jucat într-un singur an calendaristic. Față de 1953, formatul s-a lărgit: 14 echipe în loc de 12, deci 26 de etape, cu două puncte pentru o victorie. Prima etapă s-a jucat pe 21 martie, ultima pe 24 noiembrie. Între ele a fost o pauză de vară, iar pentru CCA ea a fost deosebit de lungă: după derby-ul cu Dinamo din 16 iunie, militarii au mai jucat în campionat abia pe 26 septembrie.

CCA venea după un 1953 cu două fețe, povestit în anul 1953 al clubului: al treilea titlu consecutiv, dar și prima finală de Cupă pierdută, cu 0-1 după prelungiri, chiar în fața Flamurei Roșii Arad.

Pe bancă: Ronnay, apoi Savu

Francisc Ronnay, care preluase echipa în a doua parte a lui 1953, a început și sezonul 1954. Nu l-a terminat. Site-ul clubului, într-o evocare a acelor ani, notează că a fost demis în timpul campionatului, fără un motiv cunoscut. În septembrie 1954, banca a fost preluată de Ilie Savu, potrivit unui portret publicat de Adevărul. Avea 34 de ani și era un om al casei: fusese portarul clubului încă de la începuturile lui, înainte să treacă la antrenorat.

Oamenii

Lotul a rămas în mare parte cel care câștigase titlul în 1953. În poartă a jucat de cele mai multe ori Constantin Toma, cu Ion Voinescu ca rezervă. În apărare, Alexandru Apolzan, Vasile Zavoda și Traian Ivănescu, iar la mijloc Ștefan Onisie și Tiberiu Bone. În atac, Iosif Petschovschi, Ion Alecsandrescu, Nicolae Tătaru, Francisc Zavoda, Alexandru Karikas și Petre Moldoveanu.

Problema anului a fost atacul. CCA a marcat 35 de goluri în 26 de meciuri, cu două mai puțin decât campioana și cu 27 mai puțin decât Dinamo, care a avut 62. Din cele 13 victorii, zece au fost la diferență de un singur gol. Cele mai clare au fost 4-1 la Câmpia Turzii și 3-0 cu Locomotiva București. Aceeași evocare de pe site-ul clubului pune ratarea titlului pe seama a trei factori: lipsa de eficacitate a atacului, punctele pierdute acasă în meciuri considerate ușoare și instabilitatea de pe bancă.

Primăvara: 18 puncte din 13 meciuri

Startul a fost perfect. CCA a câștigat cu 1-0 la Ploiești, cu Flacăra, pe 21 martie, apoi cu 2-0 la Târgu Mureș, cu Locomotiva, și cu 3-2 pe terenul Locomotivei București. După trei etape, militarii aveau punctaj maxim, la egalitate cu Flamura Roșie.

A urmat o săptămână proastă. Miercuri, 7 aprilie, Știința Cluj a câștigat cu 1-0 la București, iar patru zile mai târziu Metalul Hunedoara s-a impus cu 2-1. CCA a rămas la 6 puncte, cu patru mai puțin decât Flamura Roșie, care aduna victorie după victorie: după șase etape, arădenii aveau 12 puncte din 12 posibile.

Militarii au revenit în mai. Au învins Locomotiva Timișoara și Dinamo Orașul Stalin, ambele cu 2-1, au remizat 1-1 la Oradea, iar pe 30 mai au câștigat cu 2-1 duelul direct cu Flamura Roșie, la București. A fost prima înfrângere a arădenilor în campionat. Pe 2 iunie a venit 4-1 la Câmpia Turzii, apoi un 2-2 acasă cu Minerul Petroșani și un 0-0 la Timișoara, cu Știința.

Prima parte s-a încheiat miercuri, 16 iunie, cu derby-ul cu Dinamo, restanța etapei a 6-a, jucat pe terenul dinamoviștilor. S-a terminat 0-0. Bilanțul după 13 meciuri: 7 victorii, 4 egaluri, 2 înfrângeri, 18 puncte și golaverajul 20-12. Flamura Roșie avea 21, după tot atâtea meciuri.

Derby-urile cu Dinamo: 0-0 și 2-2

După ce pierduse ambele derby-uri în 1953, CCA nu a mai pierdut cu Dinamo în 1954, dar nici nu a câștigat. Returul s-a jucat duminică, 17 octombrie, pe terenul militarilor, și s-a terminat 2-2. Pentru dinamoviști au marcat Alexandru Ene, în minutul 42, și Iosif Szőkő, în minutul 73. Cum au arătat aceste meciuri și tot anul din tabăra cealaltă se poate citi în anul 1954 al lui Dinamo, încheiat pe locul 3, la un punct în spatele CCA.

Toamna: de pe primul loc pe al doilea

Returul a început, pentru CCA, cu 3-0 cu Locomotiva București, pe 26 septembrie. Până la 31 octombrie, echipa lui Savu a jucat nouă meciuri de campionat: cinci victorii, două egaluri, 1-1 cu Locomotiva Târgu Mureș și 2-2 cu Dinamo, ambele acasă, și două înfrângeri, 0-1 la Cluj și 0-2 la Timișoara, cu Locomotiva.

În același timp, Flamura Roșie s-a împotmolit. Pe 24 octombrie a pierdut cu 0-2 la Cluj, iar trei zile mai târziu cu 0-4 la Timișoara, cu Știința. CCA a câștigat în aceeași zi, 2-1, pe terenul echipei Dinamo Orașul Stalin, și a egalat-o pe Flamura la 28 de puncte. Pe 31 octombrie, militarii au învins cu 1-0 Progresul Oradea, iar arădenii au remizat acasă cu Minerul Petroșani, 2-2. Cu patru etape înainte de final, CCA era singură pe primul loc, cu un punct avans.

Ultimele patru etape

Apoi a venit Aradul și acel 0-3 din 7 noiembrie. Trei zile mai târziu, Flamura Roșie a pierdut cu 0-5 la Dinamo, dar CCA nu a profitat pe deplin: la Petroșani, pe 14 noiembrie, a făcut 0-0, iar Flamura a învins Metalul Hunedoara cu 2-1. Pe 21 noiembrie, în meciul din etapa a 24-a, militarii au remizat 2-2 acasă cu Metalul Câmpia Turzii, penultima clasată la final.

În ultima etapă, miercuri, 24 noiembrie, CCA a câștigat cu 1-0 cu Știința Timișoara. Nu a fost de ajuns: Flamura Roșie a învins cu 2-0 la Timișoara, cu Locomotiva, și a păstrat punctul de avans. În ultimele patru etape, CCA a strâns patru puncte din opt.

Clasamentul final: Flamura Roșie Arad 35 de puncte (15 victorii, 5 egaluri, 6 înfrângeri, golaveraj 37-29), CCA 34 (13 victorii, 8 egaluri, 5 înfrângeri, golaveraj 35-25), Dinamo 33. Acasă, militarii au avut 8 victorii, 4 egaluri și o singură înfrângere, cu Știința Cluj. Cele patru egaluri de pe teren propriu, cu Minerul Petroșani, Locomotiva Târgu Mureș, Dinamo și Metalul Câmpia Turzii, au costat patru puncte.

Cupa: trei victorii, apoi Reșița

Drumul în Cupa României a început miercuri, 11 august, la Iași. Locomotiva a condus la pauză, CCA a egalat până la final, iar în prelungiri a câștigat cu 3-1. Pe 20 octombrie, în optimi, militarii au trecut cu 1-0 de Locomotiva Constanța, la Constanța, după o primă repriză fără goluri. În sferturi, duminică, 28 noiembrie, la București, au eliminat Locomotiva București, adică Rapidul, tot cu 1-0, cu golul marcat după pauză.

Semifinala s-a jucat miercuri, 1 decembrie, la Reșița. Adversara, Metalul, era o echipă din eșalonul secund, dar eliminase deja trei formații din prima divizie, toate acasă: Știința Timișoara cu 5-1, Locomotiva Târgu Mureș cu 4-0 și Locomotiva Timișoara cu 2-0. Reșițenii au marcat în prima repriză și au câștigat cu 1-0.

Evocarea de pe site-ul clubului descrie un meci jucat „pe un timp câinos și pe un teren groaznic”, acoperit de zăpadă, în care CCA a dominat fără să egaleze, cu ratări mari ale lui Petre Moldoveanu și Karikas. Patru zile mai târziu, Metalul Reșița a câștigat finala cu 2-0 în fața lui Dinamo, prin cele două goluri ale lui Ștefan Szeleș. După cinci ani la rând cu cel puțin un trofeu, Cupele din 1949 și 1950 și titlurile din 1951, 1952 și 1953, CCA încheia un an fără niciunul.

Cupele europene: încă nu existau

Locul 2 nu ducea nicăieri dincolo de granițe: Cupa Campionilor Europeni avea să se joace pentru prima dată abia în sezonul 1955-56.

Spre 1955

Ilie Savu a rămas pe bancă. În 1955, campionatul a fost câștigat de Dinamo, iar CCA a terminat doar pe locul 6, cu 23 de puncte. Revanșa a venit în Cupă: pe 18 decembrie 1955, pe Stadionul Republicii, militarii au învins Progresul Oradea cu 6-3, după prelungiri, și au recâștigat trofeul pierdut în 1953 și 1954. Un an mai târziu, clubul armatei avea să revină și în fruntea campionatului.

Surse: labtof.ro – CCA București, sezonul 1954, labtof.ro – Divizia A 1954, labtof.ro – Cupa României 1954, RomanianSoccer.ro – clasament 1954, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1954, etapa 23, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1954, RSSSF – Romania, campionate, RSSSF – Cupa României, toate edițiile, National Football Teams – CCA București 1954, fcsteaua.ro – Biata Cupa. Biata Steaua. (1947-1955), Adevărul – Nea Ilie „Parașută”, ProSport – Steliștii au depus o coroană lângă trupul lui Ilie Savu, Tribuna Dinamo – CCA – Dinamo 2-2, Wikipedia – sezonul 1954.