Alfred Eisenbeisser: titular la Mondialul din 1930, trei titluri cu Venus și patinaj la Jocurile Olimpice din 1936

Vara lui 1930, pe drumul de întoarcere din Uruguay. Pe vaporul care aducea lotul României înapoi spre Europa, unul dintre titularii de la primul Campionat Mondial era grav bolnav. Alfred Eisenbeisser, mijlocașul de 22 de ani venit de la Dragoș Vodă Cernăuți, făcuse pneumonie. Rudolf Wetzer, coleg de lot, a notat în jurnalul lui, publicat mai târziu de Ioan Chirilă și citat de Newsweek România și de Playtech: „A făcut pneumonie, scuipa sânge.”

Potrivit acelorași relatări, starea lui s-a agravat într-atât încât la căpătâiul lui a fost adus un preot, iar colegii și-au luat rămas-bun de la el. Când vaporul a acostat la Genova, ceilalți și-au continuat drumul spre casă, iar Eisenbeisser a rămas internat într-un sanatoriu. La Cernăuți a ajuns între timp vestea că murise într-un spital din Italia, iar familia a început pregătirile de înmormântare. După aproximativ o lună de spital, mijlocașul s-a întors acasă, mult slăbit, dar viu. Mama lui, care îi pregătea pomenirea, a leșinat când l-a văzut intrând pe ușă. Omul pe care familia îl credea pierdut avea să mai trăiască încă 61 de ani și să joace fotbal încă mulți ani.

Un sportiv din Cernăuți

Alfred Eisenbeisser s-a născut pe 7 aprilie 1908, la Cernăuți, oraș care pe atunci aparținea Austro-Ungariei, iar astăzi se află în Ucraina. În unele documente apare și sub numele de Alfred Fieraru. A început fotbalul la Jahn Cernăuți și a trecut în 1930 la Dragoș Vodă, tot din Cernăuți.

Nu juca doar fotbal. Iarna era pe gheață, ca hocheist și ca patinator. Ca jucător al lui Dragoș Vodă, a făcut parte din echipa de hochei a României la Campionatul European din 1932, unde a jucat patru meciuri. Despre cariera lui pe patine e vorba mai jos, pentru că a dus-o până la Jocurile Olimpice.

Debut direct la Mondial

În vara lui 1930, Eisenbeisser nu jucase niciodată pentru echipa națională. A fost totuși unul dintre cei 15 jucători duși în Uruguay, la bordul vasului Conte Verde, iar în lista lotului publicată de RSSSF clubul trecut în dreptul lui este Dragoș Vodă Cernăuți. Debutul l-a făcut chiar la turneul final.

Pe 14 iulie 1930, pe Estadio Pocitos din Montevideo, a fost titular în linia de mijloc, alături de Emerich Vogl și Ladislau Raffinsky, la victoria cu 3-1 împotriva Peruului. Pe 21 iulie, pe Estadio Centenario, a început și meciul cu Uruguay, de data aceasta lângă Vogl și Corneliu Robe, iar România a pierdut cu 0-4 în fața gazdelor, viitoarele campioane mondiale. Cum la acel Mondial nu se făceau schimbări, a jucat toate cele 180 de minute ale României. Fișele de meci de pe RSSSF și RomanianSoccer.ro îl trec titular în ambele partide, iar National Football Teams îi numără aceleași două meciuri. Cele două jocuri sunt povestite pe larg în portretul portarului Ion Lăpușneanu, iar dubla fractură suferită de fundașul Adalbert Steiner cu Peru și intrarea lui Iosif Czako în apărare cu Uruguay au și ele poveștile lor.

Pentru Eisenbeisser, Mondialul din 1930 a rămas singurul turneu final. Urmarea lui a fost drumul spre Genova și luna petrecută în sanatoriu.

Nouă selecții în nouă ani

După ce s-a refăcut, mijlocașul a revenit la națională în toamna lui 1931, încă jucător al lui Dragoș Vodă. A jucat două meciuri în Cupa Central-Europeană pentru amatori: o victorie cu 4-1 cu selecționata de amatori a Cehoslovaciei, pe 20 septembrie, la Oradea, și o înfrângere cu 0-4 la Budapesta, cu amatorii Ungariei, pe 4 octombrie.

A urmat o pauză de patru ani. Ca jucător al lui Venus, a mai strâns cinci selecții, după lista meciurilor publicată de RSSSF:

• 3 noiembrie 1935, București: România – Polonia 4-1, amical;
• 10 mai 1936, București: România – Iugoslavia 3-2, Cupa Regele Carol al II-lea, cu trei goluri marcate de Iuliu Bodola;
• 17 mai 1936, București: România – Grecia 5-2, Cupa Balcanică;
• 4 decembrie 1938, Praga: Cehoslovacia – România 6-2;
• 7 mai 1939, București: România – Iugoslavia 1-0, ultimul lui meci la națională.

Totalul este de nouă selecții, fără gol, între 14 iulie 1930 și 7 mai 1939. Aceeași cifră o dau RSSSF și National Football Teams, care împart meciurile pe ani la fel: două în 1930, două în 1931, unul în 1935, două în 1936, unul în 1938 și unul în 1939.

Trei titluri cu Venus

În 1932, Eisenbeisser s-a mutat la București, la Venus, clubul cu care și-a legat restul carierei. Acolo a prins trei titluri de campion. În sezonul 1933-34 a jucat 15 meciuri și a marcat un gol, într-un lot în care se afla și portarul Ion Lăpușneanu, colegul lui de la Montevideo. În 1936-37 și în 1938-39 a mai adăugat câte opt meciuri în sezoanele încheiate cu titlul. Cifrele apar la fel în loturile campioanelor publicate de RomanianSoccer.ro și în statisticile de club de la National Football Teams.

A jucat pentru Venus până în sezonul 1943-44, ultimul în care apare în statisticile clubului.

Pe patine, până la Garmisch-Partenkirchen

În paralel cu fotbalul, Eisenbeisser a făcut performanță în patinajul artistic, la perechi, unde a fost campion al României. Cu Irina Timcic a terminat pe locul 7 la Campionatul European din 1934. Doi ani mai târziu, aceeași pereche a concurat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen, în 1936, și a încheiat pe locul 13. Ultima lui competiție internațională importantă pe gheață a fost Campionatul European din 1939, unde, alături de Ileana Moldovan, a terminat pe locul 9.

Așa se face că un mijlocaș care fusese titular la primul Campionat Mondial de fotbal a ajuns, șase ani mai târziu, și la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, într-un cu totul alt sport.

Ultimii ani

Alfred Eisenbeisser a murit pe 1 iulie 1991, la Berlin, la 83 de ani. În urma lui au rămas un debut la națională făcut direct la un Campionat Mondial, o boală care era să-l coste viața la întoarcere, nouă selecții, trei titluri cu Venus și o participare olimpică pe patine.

Seria portretelor jucătorilor de la primul Mondial continuă. Până acum au fost spuse și poveștile lui Samuel Zauber, portarul de rezervă, ale fundașului Rudolf Bürger și ale lui Emerich Vogl, partenerul lui Eisenbeisser din linia de mijloc la Montevideo.

Surse: RSSSF – Campionatul Mondial 1930, RSSSF – jucătorii României la Mondiale, RSSSF – meciurile naționalei 1930-1939, RSSSF – campioanele României, RomanianSoccer.ro – naționala 1930, 1931, 1936, 1939, RomanianSoccer.ro – campioanele și loturile lor, National Football Teams – Alfred Eisenbeisser, Olympedia – Alfred Eisenbeisser, Hockey Archives – Freddy Eisenbeisser, International Hockey Wiki, Newsweek România, Playtech, Kevin Baxter, Los Angeles Times (republicat de West Hawaii Today).