Steaua 1965-66: locul 12 în campionat, Cupa României câștigată cu 4-0 în finala cu UTA

Duminică seara, 17 iulie 1966, la București, Steaua și UTA joacă finala Cupei României în fața a aproximativ 30.000 de spectatori. Arbitrul e un est-german, Erwin Vetter. Prima repriză se termină 0-0, deși, potrivit cronicii din Sportul popular de a doua zi, militarii au ratat ocazie după ocazie, iar Voinea a nimerit bara. Arădenii au avut și ei momentele lor.

După pauză, barajul cade. Gavril Raksi marchează în minutul 63 și din nou în minutul 70, Florea Voinea înscrie în minutul 75, iar Lajos Sătmăreanu închide scorul în minutul 88: 4-0. „Steaua a oferit aseară o compensație deplină susținătorilor săi pentru locul modest pe care l-a ocupat în acest campionat”, a scris în ziar Jack Berariu, autorul cronicii.

Fraza rezumă tot sezonul. În campionat, Steaua a terminat pe locul al 12-lea din 14, cu două puncte peste zona retrogradării. În Cupă, nu a primit niciun gol în cinci meciuri și a trecut, pe rând, de Dinamo și de Rapid.

Ilie Savu, același antrenor

Pe bancă a rămas Ilie Savu, antrenorul din sezonul precedent, povestit aici, în care Steaua terminase pe locul 3, cu 31 de puncte. RomanianSoccer.ro îl trece în fișa finalei, iar Sport.ro îl numără printre antrenorii care au câștigat Cupa României cu Steaua în 1966.

Lotul era, în mare, cel cunoscut: Carol Haidu și Vasile Suciu în poartă, Mircea Petescu, Lajos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae și Bujor Hălmăgeanu în apărare, Emeric Jenei (Ienei) și Dumitru Popescu la mijloc, iar în atac Sorin Avram, Gheorghe Constantin, Cornel Pavlovici, Florea Voinea, Gavril Raksi și Carol Creiniceanu. Echipa din finală a fost aceasta: Suciu (Haidu) – Petescu, D. Nicolae, Jenei, Sătmăreanu – Negrea, D. Popescu – S. Avram, Constantin, Voinea, Raksi.

O toamnă cu multe egaluri

Campionatul a început pe 15 august 1965 chiar cu UTA, adversara din finala de peste 11 luni, și cu o înfrângere acasă, 1-2. Au urmat trei egaluri: 2-2 la Oradea, cu Crișul, 0-0 la Cluj, cu Știința, și 0-0 cu CSMS Iași. Prima victorie a venit abia pe 26 septembrie, un 5-1 cu Siderurgistul Galați.

Pe 3 octombrie, derby-ul cu Dinamo s-a încheiat 3-3. Cronicarul Sportului popular a fost sever cu amândouă echipele: meciul ar fi avut „doar START și FINIȘ”, momentele în care s-au marcat patru dintre cele șase goluri, iar în rest partida a fost „slabă”. După șase etape, Steaua avea șase puncte, din o victorie, patru egaluri și o înfrângere. Partea dinamovistă a acestei toamne este în Dinamo 1965-66.

Pe 13 octombrie a venit un 6-0 cu Farul. În rest, toamna a adus puține goluri: 0-1 la Ploiești, cu Petrolul, 0-2 cu Rapid, 0-0 la Brașov, 0-0 cu Știința Craiova, 0-1 la Pitești și 1-1 la Timișoara, pe 5 decembrie, într-o etapă amânată. La pauza de iarnă, Steaua avea 11 puncte din 13 meciuri: două victorii, șapte egaluri, patru înfrângeri, golaveraj 18-14.

Treisprezece deplasări fără victorie

Primăvara a început cu 1-1 la Arad, pe 20 martie 1966, urmat de trei victorii acasă: 1-0 cu Crișul, 1-0 cu Știința Cluj și, după un 0-2 la Iași, 4-0 cu Știința Timișoara, pe 17 aprilie. Pe 8 mai, returul cu Dinamo s-a terminat 1-1.

Finalul de campionat a fost însă greu. Steaua a pierdut cu 0-1 ambele meciuri cu Petrolul, viitoarea campioană, a cedat cu 0-1 la Constanța și, după o victorie cu 3-2 cu Rapid pe 5 iunie, a mai strâns un singur punct în ultimele patru etape: 2-2 la Galați, 0-2 cu Steagul roșu, 1-2 la Craiova și 2-3 cu Dinamo Pitești, pe 10 iulie.

Cifrele din deplasare arată unde a pierdut Steaua puncte. Acasă, Steaua a avut șase victorii, trei egaluri și patru înfrângeri, cu golaveraj 26-14. În deplasare nu a câștigat niciun meci din 13: șapte egaluri și șase înfrângeri, cu doar opt goluri marcate.

Clasamentul final

Petrolul Ploiești a câștigat titlul cu 38 de puncte, urmată de Rapid (32) și de Dinamo (28). Steaua a terminat pe locul al 12-lea, cu 22 de puncte: 6 victorii, 10 egaluri, 10 înfrângeri, golaveraj 34-30. Golaverajul a rămas pozitiv, ceea ce în acel clasament au mai avut doar primele cinci echipe. Crișul Oradea și Siderurgistul Galați, cu câte 20 de puncte, au retrogradat.

Pavlovici, 11 goluri

Golgheterul echipei în campionat a fost Cornel Pavlovici, cu 11 goluri. Titlul de golgheter al Diviziei A l-a câștigat Ion Ionescu, de la Rapid, cu 24 de goluri.

Cupa: cinci meciuri fără gol primit

Drumul a început pe 9 martie 1966, în șaisprezecimi, la Călan, cu Victoria: 3-0 pentru Steaua. Din optimi, toate meciurile s-au jucat pe teren neutru. Pe 11 mai, în optimi, Steaua a trecut de Soda Ocna Mureș, 2-0.

În sferturi, pe 22 iunie, la București, a venit al treilea derby al sezonului cu Dinamo, câștigat de Steaua cu 2-0, după 1-0 la pauză. Pentru cronicarul Sportului popular, Voinea și mai ales Raksi au fost „în sfârșit, ei înșiși, după un întreg campionat de permutări șovăielnice”.

Semifinala s-a jucat pe 13 iulie, tot la București, cu Rapid, vicecampioana. Steaua a câștigat cu 3-0, după 1-0 la pauză. Mircea Tudoran a scris în Sportul popular că militarii au fost mai atenți în apărare, mai preciși la mijloc și mai incisivi în atac și că „au meritat victoria”. Patru zile mai târziu a venit finala cu UTA, care trecuse în cealaltă semifinală de Farul, cu 3-2.

Fără cupe europene

În ediția 1965-66, Steaua nu a jucat în competițiile europene. România a fost reprezentată de Dinamo, campioana, în Cupa Campionilor, și de Știința Cluj, câștigătoarea Cupei României din 1965, în Cupa Cupelor. Clujenii au trecut de SC Wiener Neustadt (1-0 în Austria, 2-0 la Cluj) și au fost eliminați de Atlético Madrid (0-2 la Cluj, 0-4 la Madrid).

Cupa câștigată în iulie 1966 a adus însă Steaua înapoi în Europa. În Cupa Cupelor 1966-67, militarii aveau să dea peste RC Strasbourg, care s-a calificat după 1-0 în Franța și 1-1 la București.

Ce a urmat

Sezonul 1965-66 a lăsat două fețe ale aceleiași echipe: una fără nicio victorie în deplasare în campionat și una care, în Cupă, a trecut de Dinamo, Rapid și UTA fără să primească gol. Echipa lui Savu a pornit în ediția următoare cu trofeul în vitrină și cu un adversar francez în Cupa Cupelor. Același sezon, văzut din tabăra lui Dinamo, cu dubla cu Inter și eliminarea din sferturile Cupei, e în Dinamo 1965-66, iar drumul de până aici în Steaua 1964-65.

Surse: RSSSF – Divizia A 1965-66, RSSSF – golgheterii Diviziei A, RSSSF – Cupa României, ediții complete, RSSSF – finalele Cupei României, RSSSF – competițiile europene 1965-66, RSSSF – competițiile europene 1966-67, labtof.ro – Steaua București, 1965-1966, labtof.ro – Steaua București, 1966-1967, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1965-66, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1965-66, National Football Teams – Steaua București 1965/66, Asociația Steliștilor 1947 – sezonul 1965-1966, Actual de Cluj – Știința în Cupa Cupelor, Sport.ro – antrenorii câștigători ai Cupei României, Sportul popular, 4 octombrie 1965, Sportul popular, 23 iunie 1966, Sportul popular, 14 iulie 1966, Sportul popular, 18 iulie 1966.

Fotografii în buline: Emerich Jenei: dan_avraham2000, Flickr, CC BY 2.0.