Sari la conținut

Fotbal românesc, european și sud-american, spus ca o poveste

miercuri, 4 noiembrie 2026

Povești

Anul 1998 în fotbalul românesc: titlul Stelei decis în ultima etapă, Cupa Rapidului, Anglia învinsă la Mondial și începutul erei Pițurcă

Steaua a luat al șaselea titlu la rând abia în ultima etapă, la două puncte de Rapid, care și-a luat revanșa în finala Cupei. Vara a adus victoria cu Anglia, părul blond și eliminarea cu Croația, apoi plecarea lui Iordănescu și debutul lui Victor Pițurcă în preliminariile Euro 2000.

Sorin Avram · Povești -
Anul 1998 în fotbalul românesc: titlul Stelei decis în ultima etapă, Cupa Rapidului, Anglia învinsă la Mondial și începutul erei Pițurcă

Sâmbătă, 2 mai 1998, ultima etapă a Diviziei A. Steaua și Rapid intră în ea cu câte 77 de puncte, după 33 de etape în care niciuna nu s-a putut desprinde. Steaua joacă acasă cu Gloria Bistrița, Rapid merge la Craiova. Pe teren propriu, campioana câștigă cu 5-2. În Bănie, giuleștenii nu trec de 2-2 cu Universitatea. Diferența finală, două puncte: 80 la 78. Steaua își păstrează titlul, al șaselea la rând. „Ne consideram deja campioni”, avea să-și amintească, ani mai târziu, rapidistul Adrian Iencsi, într-un podcast citat de ProSport.

Titlul decis în ultima etapă a fost doar primul capitol al unui an în care tricolorii au bătut Anglia, s-au vopsit blonzi, au pierdut în optimi cu Croația și și-au luat rămas-bun de la Anghel Iordănescu. Anul precedent, cu tripla lui Sabin Ilie și calificarea fără înfrângere la Mondial, e povestit în Anul 1997 în fotbalul românesc.

Un campionat pe muchie

Pe banca Stelei stătea Mihai Stoichiță, iar Rapidul era pregătit de Mircea Lucescu. Cele două echipe s-au întâlnit de două ori și nu și-au luat puncte: 2-2 pe terenul Stelei, în toamnă, și 1-1 pe terenul Rapidului, la 1 aprilie. Bilanțurile finale arată cât de strânsă a fost cursa. Steaua a terminat cu 25 de victorii, 5 egaluri, 4 înfrângeri și golaveraj 83-36. Rapid a avut 24 de victorii, 6 egaluri, tot 4 înfrângeri și cea mai bună apărare, cu doar 24 de goluri primite.

Finalul de sezon a fost o cursă cu schimbări de lider. La începutul lui aprilie, Steaua a pierdut cu 2-3 la Pitești, iar Rapid a trecut pe primul loc. Pe 25 aprilie, Rapid a pierdut cu 0-1 la Bacău, în timp ce Steaua a bătut Farul, 1-0, și a revenit în față. Pe 29 aprilie, Steaua a făcut doar 1-1 cu Sportul Studențesc, iar Rapid a câștigat cu 3-0 cu Foresta. Așa s-a ajuns la egalitatea de dinaintea ultimei etape.

În spatele celor două bucureștene, FC Argeș a terminat a treia, cu 65 de puncte, iar Oțelul Galați a patra, cu 64. Chindia Târgoviște, Sportul Studențesc și Jiul Petroșani au retrogradat. Golgheterii sezonului au fost Constantin Barbu, de la Argeș, și Vasile Oană, de la Gloria Bistrița, amândoi cu peste 20 de goluri. Cel mai bun marcator al campioanei a fost Cătălin Munteanu, cu 17.

Cupa merge în Giulești

Rapid și-a luat revanșa patru zile mai târziu. Pe 6 mai, la București, a jucat finala Cupei României cu Universitatea Craiova, pregătită de spaniolul José Ramón Alexanko. Steaua ieșise încă din sferturi, eliminată la penalty-uri de Argeș, după 1-1. Rapid trecuse în semifinale de Dinamo, cu 2-1, iar Craiova câștigase cu 1-0 cu Argeș.

Finala a fost tensionată. A decis un penalty transformat de Lucian Marinescu în repriza a doua, iar arbitrul Marcel Lică a eliminat trei jucători: Ștefan Nanu de la Rapid, Nicu Năstăsie și Valentin Suciu de la Craiova. Scor final 1-0, iar Lucescu ridica trofeul cu Rapid. Echipa din finală îi avea pe Bogdan Lobonț în poartă și pe Daniel Pancu în atac.

Primăvara în care Europa a tăcut

Pe plan european, 1998 a început fără echipe românești. Steaua, ultima rămasă, fusese eliminată în decembrie 1997 de Aston Villa, în turul al treilea al Cupei UEFA. Primăvara a fost a naționalei, care și-a pregătit Mondialul cu cinci amicale: 0-1 cu Israelul și 2-1 cu Grecia, la București, 1-1 la Bruxelles cu Belgia, apoi 3-2 cu Paraguay, cu două goluri ale lui Adrian Ilie, și 5-1 cu Republica Moldova, la Ploiești.

Lyon și Toulouse

În Franța, România a fost repartizată în grupa G, cu Columbia, Anglia și Tunisia. Primul meci s-a jucat pe 15 iunie, la Lyon, pe stadionul Gerland. Adrian Ilie, atacantul ajuns în iarnă la Valencia, a marcat chiar înainte de pauză, iar 1-0 a rezistat până la final.

Pe 22 iunie, la Toulouse, a venit Anglia lui Glenn Hoddle. Viorel Moldovan a deschis scorul imediat după pauză. Englezii au egalat prin Michael Owen, cu mai puțin de zece minute înainte de final, dar Dan Petrescu, jucătorul lui Chelsea, a marcat în minutul 90: România – Anglia 2-1. Cu șase puncte din două meciuri, tricolorii erau calificați în optimi înaintea ultimei etape.

Pariul și părul blond

Calificarea a avut un preț pus pe masă dinainte. Jucătorii făcuseră un pariu cu Iordănescu: dacă trec de grupă după primele două meciuri, selecționerul se tunde zero, iar ei își vopsesc părul. Iordănescu s-a ținut de cuvânt după meciul cu Anglia, iar jucătorii și-au decolorat părul înaintea meciului cu Tunisia. Pe 26 iunie, pe Stade de France, tricolorii au ieșit pe teren blonzi.

Meciul nu a semănat cu primele două. Tunisia a condus după un penalty transformat de Skander Souayah în prima repriză, iar Moldovan a egalat în a doua: 1-1. România a câștigat grupa cu 7 puncte, înaintea Angliei, cu 6. „Nu știu ce a fost în capul nostru! Am avut minte de copii”, avea să spună mai târziu Dorinel Munteanu, potrivit ProSport. Iordănescu a rezumat altfel momentul, potrivit Vice: „L-am supărat pe Dumnezeu.”

Bordeaux, 30 iunie

În optimi, la Bordeaux, a venit Croația lui Miroslav Blažević. Meciul s-a decis chiar înainte de pauză, printr-un penalty transformat de Davor Šuker. România nu a mai egalat, iar 0-1 a încheiat turneul. Croația a mers până în semifinale și a terminat Mondialul pe locul al treilea.

Eliminarea a închis și un capitol. Gheorghe Hagi și-a anunțat retragerea de la națională, iar Iordănescu, selecționerul din 1993, a plecat după Mondial. Avea să preia apoi naționala Greciei.

Pițurcă și un început fără înfrângere

Noul selecționer a fost Victor Pițurcă. A debutat pe 19 august, la Oslo, cu un 0-0 cu Norvegia. Preliminariile Euro 2000 au început pe 2 septembrie, la București, cu Liechtensteinul: 7-0, cu trei goluri ale lui Adrian Ilie și câte unul marcat de Gică Popescu, Cătălin Munteanu și Moldovan, plus un autogol. Trei zile mai târziu, într-un amical jucat în Malta, România a remizat 1-1 cu Germania.

Meciul toamnei s-a jucat pe 10 octombrie, la Porto. Laurențiu Roșu a fost eliminat în repriza a doua, dar tricolorii au rezistat, iar în ultimele minute Dorinel Munteanu a marcat golul victoriei: Portugalia – România 0-1. Patru zile mai târziu, la Budapesta, Moldovan a deschis scorul, iar János Hrutka a egalat pe final: Ungaria – România 1-1. După trei meciuri în grupa a 7-a, alături de Portugalia, Slovacia, Ungaria, Azerbaidjan și Liechtenstein, România avea 7 puncte și niciun meci pierdut.

Vara și toamna cluburilor

În cupele europene, vara a început bine și s-a terminat repede. Steaua a trecut de Flora Tallinn în primul tur preliminar al Ligii Campionilor, 4-1 acasă și 1-3 în Estonia. În turul următor a dat peste Panathinaikos: 2-2 acasă, pe 12 august, și 3-6 în Grecia. Trecută în Cupa UEFA, a întâlnit-o pe Valencia, echipa lui Adrian Ilie, și a pierdut ambele manșe, 3-4 acasă și 0-3 în Spania.

FC Argeș a pornit din primul tur preliminar al Cupei UEFA. A trecut de formația azeră din Baku, 5-1 și 2-0, apoi de Istanbulspor, cu 2-0 acasă și 2-4 în Turcia, calificată la golurile marcate în deplasare. În primul tur, Celta Vigo a câștigat cu 1-0 în deplasare și cu 7-0 acasă. Oțelul Galați a trecut de Sloga Jugomagnat din Skopje, 3-0 și 1-1, dar a pierdut ambele meciuri cu Vejle, câte 0-3. În Cupa Cupelor, Rapid a remizat 2-2 acasă cu Vålerenga și 0-0 în Norvegia, iar norvegienii au mers mai departe datorită golurilor din deplasare.

Acasă, cele două rivale s-au revăzut pe 9 septembrie, în Supercupa României. Steaua a câștigat cu 4-0, iar Stoichiță a adăugat trofeul la titlul din primăvară. La începutul lui decembrie, Lucescu a plecat de la Rapid la Inter, unde l-a înlocuit pe Luigi Simoni.

Transferurile anului

Vara lui 1998 a dus mai mulți tricolori în străinătate. Viorel Moldovan a plecat de la Coventry City la Fenerbahçe, Cătălin Munteanu a trecut de la Steaua la Salamanca, iar Gheorghe Craioveanu a schimbat Real Sociedad cu Villarreal. La Istanbul, Hagi, Gică Popescu și Iulian Filipescu câștigaseră cu Galatasaray titlul Turciei în sezonul 1997-98.

Oamenii anului

Adrian Ilie a fost desemnat fotbalistul anului 1998 în România. A marcat șase goluri pentru națională în acel an: două cu Paraguay, golul victoriei cu Columbia și trei cu Liechtenstein.

Viorel Moldovan a marcat de opt ori pentru tricolori în 1998, inclusiv cu Anglia și Tunisia la Mondial. Dan Petrescu a dat golul care a bătut Anglia. Mihai Stoichiță a câștigat titlul și Supercupa cu Steaua, iar Mircea Lucescu a luat Cupa cu Rapid înainte să plece în Serie A. Anghel Iordănescu a încheiat un mandat de aproape cinci ani cu o grupă câștigată la Mondial, iar Victor Pițurcă a început preliminariile Euro 2000 cu două victorii și un egal.

Hagi nu avea să rămână departe de națională. Povestea lui e în Gheorghe Hagi, Regele, iar generația care trecuse de Argentina în 1994 (Pasadena, 3 iulie 1994) mai avea în față un turneu final: Euro 2000, din Belgia și Olanda.

Surse: RSSSF (România 1997/98: clasament, golgheteri, Cupa, Supercupa), RomanianSoccer.ro (Divizia A 1997-98), labtof.ro (Divizia A 1997-98), RomanianSoccer.ro (golgheterii), ProSport (Constantin Barbu), RomanianSoccer.ro (Cupa României 1997-98), labtof.ro (Cupa României 1997-98), RSSSF (campioanele României), UEFA (Mihai Stoichiță), România TV (Mihai Stoichiță), labtof.ro (Supercupa 1998), RomanianSoccer.ro (naționala în 1998), labtof.ro (naționala în 1998), RSSSF (naționala României 1990-1999), RSSSF (CM 1998), ProSport (Generația de Aur vopsită în galben), Vice (părul blond al tricolorilor), FC Barcelona (România la CM 1998), EVZ (retragerea și revenirea lui Hagi), Adevărul (mandatele lui Iordănescu și Pițurcă), Mediafax (Anghel Iordănescu), UEFA (Iordănescu și Pițurcă), RSSSF (preliminariile Euro 2000), RSSSF (cupele europene 1998-99), labtof.ro (Liga Campionilor 1998-99), labtof.ro (Cupa UEFA 1998-99), labtof.ro (Cupa Cupelor 1998-99), The Irish Times (Lucescu la Inter), Inter (Mircea Lucescu), ProSport (Rapid la Craiova, 2 mai 1998), Sky Sports (Viorel Moldovan), Soccerway (transferurile lui Viorel Moldovan), 11v11 (Cătălin Munteanu), Soccerway (transferurile lui Gheorghe Craioveanu), RSSSF (Turcia 1997/98), National Football Teams (Galatasaray 1997-98), RSSSF (fotbalistul anului în România), ProSport (Adrian Ilie).

Fotografii în buline: Mircea Lucescu: Давиденко Валерий, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0; Dan Petrescu: Dan_Petrescu.jpg: John_Dobbo derivative work: thumperward (talk), Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.0; Gheorghe Hagi: Gheorghe_Hagi3.jpg: User:Dan avraham2000 derivative work: Ionutzmovie (talk), Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Citește și