Ladislau Raffinsky, de la Juventus la Rapid: 20 de selecții, Mondialele din 1930 și 1938 și golul care a decis Cupa din 1938

Duminică, 19 iunie 1938, stadionul Giulești din București. Rapid și CAM Timișoara joacă finala Cupei României în fața a 7.000 de spectatori. Timișorenii deschid scorul prin Ioan Gerber în minutul 8, Ștefan Auer egalează un minut mai târziu, Alexandru Cuedan îi pune pe giuleșteni în avantaj în minutul 39, iar Nicolae Reuter aduce egalarea în minutul 70. Cu zece minute înainte de final, golul care decide Cupa îl marchează un jucător de 33 de ani: Ladislau Raffinsky. Scor final 3-2, consemnat la fel, cu aceiași marcatori și aceleași minute, de RSSSF și de RomanianSoccer.ro.

Cu doar zece zile înainte, Raffinsky jucase la Toulouse, cu Cuba, ultimul lui meci pentru echipa națională. Era al doilea Campionat Mondial al lui, după cel din Uruguay, din 1930. Între cele două turnee jucase în trei orașe și în două țări.

De la Miskolc la Timișoara

Ladislau Raffinsky s-a născut pe 23 aprilie 1905, la Miskolc, în Ungaria. Data și locul apar la fel în fișa lui de la National Football Teams și într-un articol ProSport despre jucătorii naționalei născuți în afara granițelor României. Potrivit Actual de Cluj, familia s-a mutat apoi la Timișoara, orașul în care a început să joace fotbal.

Primii ani i-a petrecut la cluburile timișorene. Actual de Cluj și National Football Teams îl trec la CA Timișoara și apoi la Chinezul, clubul care domina fotbalul românesc în anii ’20. De la Chinezul a ajuns și la națională. Pe 10 mai 1929, pe stadionul ONEF din București, România a pierdut cu 2-3 în fața Iugoslaviei, într-un meci din Cupa Regele Alexandru, iar Raffinsky a jucat de la început. RSSSF și fișa de meci de pe RomanianSoccer.ro îl trec în echipă, alături de Adalbert Steiner și Emerich Vogl. A doua selecție a venit pe 6 octombrie 1929, tot la București, la victoria cu 2-1 împotriva Iugoslaviei.

Zece goluri într-un meci

Tot în 1929, Raffinsky și Vogl s-au mutat la București. Adevărul scrie că Vogl a luat drumul capitalei împreună cu Raffinsky, iar cei doi au ajuns la Juventus. Primul sezon acolo, 1929-30, s-a încheiat cu titlul: Juventus a câștigat campionatul, după o finală cu Gloria CFR Arad, iar în lotul campioanei Raffinsky apare cu 14 meciuri și 18 goluri, cifre identice pe RomanianSoccer.ro și la National Football Teams. Lotul îl trece printre atacanți.

O bună parte din acele goluri au venit într-o singură zi. În meciul cu echipa din Brăila, Dacia Unirea, Raffinsky a marcat zece goluri. RSSSF notează performanța în dreptul meciului, iar Actual de Cluj o amintește ca pe un record de goluri într-un singur meci.

Biletul spre Uruguay

În primăvara lui 1930, Raffinsky a mai jucat de două ori pentru România. Pe 4 mai, la Belgrad, Iugoslavia a câștigat cu 2-1. Pe 25 mai, la București, România a învins Grecia cu 8-1, iar în minutul 57 Raffinsky a marcat singurul lui gol la echipa națională. RSSSF și RomanianSoccer.ro îl trec la fel, cu același minut.

Drumul spre Mondial a fost însă cât pe ce să se oprească înainte de port. Raffinsky și Vogl erau funcționari la compania Astra Română, iar conducerea firmei a refuzat să-i lase să plece în Uruguay. Problema s-a rezolvat abia după ce federația a prezentat o scrisoare cu lotul României semnată de regele Carol al II-lea, episod povestit de Adevărul și de Tikitaka.ro și spus pe larg în portretul lui Emerich Vogl.

Despre drumul cu vaporul Conte Verde, Actual de Cluj păstrează o întâmplare cu Raffinsky în centru. Potrivit publicației, Raffinsky a scăpat o minge peste bord și a vrut să sară după ea, iar Vogl i-ar fi strigat: „Stai, nebunule, te crezi pe Bega?”. A fost oprit în ultima clipă.

Montevideo, 1930

La Mondial, Raffinsky a jucat ambele meciuri ale României, toate cele 180 de minute, potrivit RSSSF, TheSoccerWorldCups și fișelor de pe RomanianSoccer.ro. În lotul publicat de RSSSF, clubul trecut în dreptul lui e Juventus București, care mai avea în Uruguay alți doi jucători, pe Vogl și pe Rudolf Wetzer.

Pe 14 iulie, pe Estadio Pocitos, la victoria cu 3-1 împotriva Peruului, a jucat în linia de mijloc, alături de Vogl și Alfred Eisenbeisser. Pentru meciul cu Uruguay, de pe 21 iulie, pe stadionul Centenario, echipa a fost refăcută după accidentarea lui Steiner, iar Raffinsky a fost mutat în linia de atac. Gazdele, viitoarele campioane mondiale, au câștigat cu 4-0. Ambele meciuri sunt povestite pe larg în portretul lui Jean Lăpușneanu, iar schimbările de echipă dintre ele, în portretul lui Iosif Czako.

De la acel turneu a rămas și un album al lui Raffinsky, intitulat „Primer campeonato Mundial de Football”. Actual de Cluj scrie că albumul, editat în 1930, e unul dintre puținele obiecte autentice păstrate de la primul Mondial, iar fiica lui Raffinsky, Rodica Colceriu, își amintește în același articol de tatăl ei.

Campion cu Ripensia

La începutul anilor ’30, Raffinsky s-a întors la Timișoara, la Ripensia. Atât RSSSF, cât și RomanianSoccer.ro îl trec ca jucător al Ripensiei la cele patru selecții din 1932: 6-3 cu Franța, pe 12 iunie, la București, apoi trei meciuri de Cupă Balcanică la Belgrad, 0-2 cu Bulgaria, 3-0 cu Grecia și 1-3 cu Iugoslavia. Meciul cu iugoslavii, de pe 3 iulie 1932, a fost pentru el ultimul la națională pentru aproape cinci ani.

La club, sezonul 1932-33 a adus al doilea titlu de campion al carierei lui. Ripensia a câștigat campionatul, iar Raffinsky a jucat 13 meciuri și a marcat 11 goluri, potrivit RomanianSoccer.ro și National Football Teams. Doar Ștefan Dobay, cu 16, a marcat mai mult în acel lot. Tot acolo era și Rudolf Bürger, colegul lui de la Montevideo.

Anii din Cehoslovacia

După titlul cu Ripensia, Raffinsky a plecat din țară. Actual de Cluj scrie că a jucat doi ani în Cehoslovacia, la SK Židenice, clubul din Brno, iar National Football Teams îl trece la Židenice în sezoanele 1933-34 și 1934-35. În acești ani, numele lui nu mai apare în formulele naționalei.

Rapid și întoarcerea la națională

Revenit în România, Raffinsky a ajuns la Rapid București, ultimul club al carierei lui, iar de acolo a fost chemat din nou la echipa națională. Pe 18 aprilie 1937, la București, România a remizat 1-1 cu Cehoslovacia, iar Raffinsky, acum jucător al Rapidului, a jucat din nou pentru tricolori. RSSSF și RomanianSoccer.ro îi numără opt selecții în 1937, cel mai bogat an al lui la națională, cu victorii cu Belgia și Polonia, un egal cu Suedia și un turneu în Lituania, Letonia și Estonia.

Cu Rapid a prins o serie de patru Cupe ale României la rând: 5-1 cu Ripensia în 1937, 3-2 cu CAM Timișoara în 1938, 2-0 cu Sportul Studențesc în 1939 și, după rejucări, trofeul din 1940, câștigat în fața lui Venus. Pe una dintre ele și-a pus semnătura chiar el: finala din 1938, de la Giulești.

Toulouse, 1938

La Mondialul din Franța, Raffinsky, jucătorul Rapidului, a fost titular în ambele meciuri cu Cuba, în linia de mijloc, alături de Gheorghe Rășinaru. Pe 5 iunie, la Toulouse, s-a terminat 3-3 după prelungiri. Pe 9 iunie, în rejucare, Cuba a câștigat cu 2-1, deși Dobay deschisese scorul pentru România. RSSSF îi trece lui Raffinsky toate cele 210 minute, iar TheSoccerWorldCups îl are titular în ambele partide. Cele două meciuri, cu jumătate de echipă schimbată între ele, sunt povestite în portretul lui Rudolf Bürger.

Rejucarea de la Toulouse a fost a 20-a și ultima lui selecție. Bilanțul, identic la RSSSF și pe RomanianSoccer.ro, este de 20 de meciuri și un gol, între 10 mai 1929 și 9 iunie 1938, iar National Football Teams dă aceleași cifre.

Ce rămâne

Ladislau Raffinsky a murit pe 31 iulie 1981, la 76 de ani, dată consemnată de National Football Teams și de Actual de Cluj. În urma lui au rămas două titluri de campion, cu Juventus și cu Ripensia, golul care a decis finala Cupei din 1938 și un loc rar în istoria naționalei: e unul dintre cei trei jucători care au fost pe teren pentru România și la Mondialul din Uruguay, și la cel din Franța, alături de Rudolf Bürger și Nicolae Kovács, potrivit RSSSF.

La Montevideo juca pentru Juventus, la Toulouse pentru Rapid. Între cele două turnee a fost campion la Timișoara, a jucat în Cehoslovacia și s-a întors la tricolori după aproape cinci ani. Albumul lui din Uruguay a rămas una dintre puținele urme ale primului drum al naționalei la un Campionat Mondial.

Surse: RSSSF – selecțiile jucătorilor României; RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – rezultatele naționalei, 1920-1929, 1930-1939; RSSSF – World Cup 1930; RSSSF – World Cup 1938; RSSSF – campionatul României 1929-30; RSSSF – Cupa României, ediții complete; RomanianSoccer.ro – naționala în 1929, 1930, 1932, 1937, 1938; RomanianSoccer.ro – campioanele României și loturile lor; RomanianSoccer.ro – Cupa României 1936-37, 1937-38, 1938-39, 1939-40; National Football Teams – Ladislau Raffinsky; National Football Teams – Ripensia Timișoara 1932-33; TheSoccerWorldCups – Ladislau Raffinski; Actual de Cluj – „Albumul lui Rafinschi”, Cătălin Suciu; Adevărul – „Fabuloasa poveste a lui Emerich Vogl”; Tikitaka.ro – Emerich Vogl; ProSport – fotbaliști ai naționalei născuți în afara granițelor.