Dinamo 1956: primul meci românesc în Cupa Campionilor, 1-8 la Sofia și locul 2 după CCA

Duminică, 26 august 1956, Stadionul „23 August” din București. Pe buletinul Pronosport al etapei, primul meci de pe listă nu e unul de campionat: „Din. Buc. – Galatasaray (Turcia), Cupa Camp. Europ.”. Dinamo, campioana din 1955, joacă primul meci al unei echipe românești în Cupa Campionilor Europeni, competiție ajunsă abia la a doua ediție. Pe bancă stă Angelo Niculescu, antrenorul titlului. În teren intră Florea Birtașu, frații Gheorghe și Ladislau Băcuț, Florian Anghel, Valeriu Călinoiu, Nicușor Dumitru, Ion Nunweiller, Vasile Anghel, Alexandru Ene, Gheorghe Voica și Ion Suru.

Voica deschide scorul în minutul 10, iar la pauză Dinamo conduce cu 1-0. În minutul 66, același Voica înscrie din nou. Metin Oktay reduce diferența pentru turci, dar Ene stabilește scorul final în minutul 82: 3-1. Arbitru a fost italianul Francesco Liverani. A doua zi, Sportul popular scria că Dinamo „putea să-și asigure un avantaj și mai mare” și îl cita pe portarul oaspeților, Turgay, despre al doilea gol al lui Voica: „Nimic de zis despre acest gol!”. Turgay spunea că vrea să-l felicite pe tânărul atacant român pentru frumusețea și plasamentul loviturii.

Peste ani, Niculescu și-a amintit ziua aceea într-un interviu pentru Adevărul: „A fost un eveniment internațional pentru noi.” Despre adversar a spus: „O echipă puternică, dar noi jucam mai mult din elan, din sclipirea fotbaliștilor.”

Ultimul campionat pe an calendaristic

Dinamo intra în anul 1956 ca deținătoarea primului titlu din istoria clubului, câștigat în ultima etapă a campionatului din 1955. Divizia A se juca tot într-un singur an calendaristic, cu 13 echipe și 26 de etape, așa că fiecare echipă stătea o dată pe tur și juca în total 24 de meciuri. Victoria valora două puncte. Dinamo a jucat primul meci pe 18 martie și ultimul pe 18 noiembrie.

Startul a fost bun: 1-0 la Bacău, cu Dinamo de acolo, apoi 2-1 cu Dinamo Orașul Stalin, cum se numea atunci echipa din Brașov, și 3-1 pe terenul Progresului București. Pe 11 aprilie, o miercuri, a venit însă derby-ul cu CCA, echipa armatei, care avea să se numească Steaua abia din 1961. Militarii au câștigat cu 4-0, într-un meci în care Dinamo era gazdă.

Turul a continuat cu rezultate amestecate: 0-0 cu echipa din Petroșani, 2-2 la Cluj cu Știința, 0-1 la Oradea cu Progresul, 3-2 pe terenul Locomotivei București, 1-0 cu Locomotiva Timișoara, 1-3 la Timișoara cu Știința, 3-2 cu Flamura Roșie Arad și 2-1 cu Flacăra Ploiești, pe 21 iunie. După 12 meciuri, Dinamo avea 7 victorii, 2 egaluri și 3 înfrângeri, cu un golaveraj de 18-17. Returul a început pe 12 august, cu un 2-1 cu Dinamo Bacău. Două săptămâni mai târziu venea Galatasaray.

Cinci înfrângeri la rând

Toamna a adus meciurile europene în mijlocul campionatului. La patru zile după victoria cu Galatasaray, pe 30 august, a pierdut acasă cu Progresul București, 2-3. Pe 16 septembrie a urmat returul cu CCA, pierdut cu 3-4 pe terenul militarilor. După 0-4 din primăvară, Dinamo rămânea fără niciun punct în cele două derby-uri.

În octombrie au venit alte trei înfrângeri: 2-3 acasă cu Locomotiva București, 0-1 la Orașul Stalin și 0-1 la Timișoara, cu Locomotiva, pe 14 octombrie. Au fost cinci meciuri de campionat pierdute la rând.

Finalul de sezon a arătat altfel. Pe 25 octombrie, Dinamo a învins Știința Cluj cu 8-0, iar trei zile mai târziu Știința Timișoara cu 4-1. Au urmat 0-0 la Petroșani, 3-2 la Arad, 3-0 cu Progresul Oradea și, în ultima etapă, 3-1 la Ploiești. Din ultimele șase meciuri, Dinamo nu a pierdut niciunul.

Locul 2, la patru puncte de CCA

Clasamentul final: CCA 33 de puncte, cu un golaveraj de 64-28, Dinamo 29, Știința Timișoara tot 29. Dinamo a terminat pe locul 2 cu 13 victorii, 3 egaluri și 8 înfrângeri, golaveraj 48-34, înaintea timișorenilor, care aveau 40-31. Acasă, bilanțul a fost de 8 victorii, un egal și 3 înfrângeri. În deplasare, 5 victorii, 2 egaluri și 5 înfrângeri.

Alexandru Ene a marcat 17 goluri în campionat, cu unul mai puțin decât golgheterul Diviziei A, Ion Alecsandrescu de la CCA, care a terminat cu 18. Cu Știința Cluj, Locomotiva Timișoara și Dinamo Bacău pe ultimele locuri, campionatul s-a încheiat la jumătatea lui noiembrie. Dinamo mai avea însă un meci european de jucat.

Istanbul: 1-2 și calificarea

Returul cu Galatasaray s-a jucat pe 30 septembrie, la Istanbul. Trimisul special al Scînteii, citat de Sportul popular, scria că biletele se vânduseră cu cinci zile înainte și că spectatorii veniseră la stadion cu patru ore înainte de fluierul de start al austriacului Gustav Jiranek. Dinamo a jucat cu Iuliu Uțu în poartă.

Suru a deschis scorul în minutul 30. Kadri Aytaç a egalat zece minute mai târziu. După pauză, Dinamo s-a apărat, cu frații Băcuț și cu Florian Anghel, despre care corespondentul scria că l-a anihilat pe Isfendiyar, „creierul” atacului gazdelor. Metin Oktay a marcat al doilea gol al turcilor abia în minutul 90. Scor 1-2, la general 4-3 pentru Dinamo.

Niculescu a ținut minte altfel faza golului: „Puteam face o remiză și acolo. În minutul 90 ne-au dat golul doi”, a spus el pentru Adevărul, adăugând că a fost o acțiune pe partea dreaptă, în care Florian Anghel a fost depășit înainte de centrare. Golul nu a contat pentru calificare. În optimile de finală, adversara era campioana Bulgariei, CDNA Sofia, astăzi ȚSKA Sofia.

Sofia: 1-8

Meciul tur s-a jucat duminică, 21 octombrie, pe stadionul Vasil Levski. Dinamo a intrat cu Birtașu în poartă și cu Ene, Voica, Valeriu Neagu și Suru în atac. Ivan Kolev a deschis scorul în minutul 12, iar la pauză CDNA conducea cu 3-0. După pauză, Kolev a mai marcat de două ori, în minutele 56 și 64, ajungând la patru goluri. Dimitar Milanov a înscris de două ori, iar Panayot Panayotov și Georgi Dimitrov câte o dată. La 7-0, în minutul 71, Gheorghe Băcuț a transformat un penalty, singurul gol al lui Dinamo. Scor final 8-1.

Corespondentul Sportului popular, Toma Hristov, scria că bucureștenii au greșit jucând „pe zonă și nu la om”. Peste o zi, ziarul publica un comentariu despre „multă consternare” printre iubitorii de fotbal. Textul nota că dinamoviștii „nu erau nici în forma lor obișnuită (și acest lucru era cunoscut de mult timp)” și întreba de ce nimeni nu a încercat să închidă jocul „la 3-0, 4-0”. La patru zile după Sofia, Dinamo învingea cu 8-0 Știința Cluj în campionat.

Returul de pe zăpadă: 3-2

Returul nu s-a jucat în noiembrie. Potrivit Sportului popular, Dinamo nu a putut accepta datele propuse de bulgari la începutul lunii, din cauza campionatului, iar CDNA nu a putut accepta datele din a doua jumătate a lui noiembrie, din cauza turneului olimpic. Cu aprobarea UEFA, meciul s-a mutat pe 30 decembrie, pe Stadionul Republicii.

Înaintea lui, Ene vorbea deschis despre șanse: „8-1 înseamnă 7 goluri handicap și oricât s-ar spune este o distanță greu de acoperit. Pentru noi, acum este important să ne revanșăm și să ne reabilităm.” Niculescu a vorbit despre „un joc de prestigiu, în care singura noastră dorință este să ne revanșăm”.

Terenul era acoperit de un strat subțire de zăpadă înghețată, iar în tribune au venit aproape 20.000 de spectatori. Dinamo a jucat cu Uțu în poartă, cu Popa și Iosif Lazăr în apărare, cu Ion Nunweiller la mijloc și cu Remus Lazăr în atac. Gavril Stoyanov a deschis scorul pentru bulgari în minutul 22. Nicușor Dumitru a egalat din penalty în minutul 58, Krum Yanev a readus CDNA în avantaj, dar Remus Lazăr și Neagu au întors rezultatul. Scor final 3-2.

Antrenorul bulgarilor, Krum Milev, a declarat pentru Sportul popular: „Mă așteptam ca Dinamo să joace cu multă ambiție.” Tot el a spus că „un rezultat de egalitate era mai just”. Arbitrul a fost din nou Jiranek, care a declarat: „Dinamo a meritat victoria.” CDNA a mers mai departe cu 10-4 la general și a fost eliminată în sferturi de Steaua Roșie Belgrad, cu 3-4 la general.

Cupa: oprită la Brașov

În Cupa României, Dinamo a jucat doar două meciuri, ambele în deplasare. Pe 13 septembrie, între Galatasaray și derby-ul cu CCA, a câștigat cu 5-1 la Ploiești. Pe 15 noiembrie, în turul următor, a pierdut cu 3-4 la Brașov, pe atunci Orașul Stalin, cu Steagul Roșu, echipă care nu juca în Divizia A.

Finala s-a jucat pe 9 decembrie, pe Stadionul Republicii, și a câștigat-o Progresul Oradea, cu 2-0 în fața Energiei Câmpia Turzii. Era aceeași echipă din Oradea care o eliminase pe Dinamo în semifinalele din 1955.

Ce a urmat

La sfârșitul lui octombrie 1956, Comisia Centrală de Fotbal a anunțat că, din toamna lui 1957, toate competițiile oficiale se vor juca după sistemul toamnă–primăvară. Printre motive, comunicatul publicat de Sportul popular pomenea și greutățile de a armoniza calendarul intern cu cel internațional, cu exemplul „Cupa campionilor europeni”. În primăvara și vara lui 1957 nu s-a jucat campionat. Locul lui l-a luat un turneu de tranziție, „Cupa Primăverii”, înaintea primului campionat toamnă–primăvară, cel din 1957–58.

Pentru Dinamo, 1956 a rămas anul primelor patru meciuri europene ale unei echipe românești: două victorii și două înfrângeri, 8 goluri marcate și 13 primite. Ene, golgheterul echipei în campionat, a marcat unul dintre ele, în primul meci, cu Galatasaray.

Surse: labtof.ro – Divizia A 1956, labtof.ro – Dinamo București, sezonul 1956, RomanianSoccer.ro – Divizia A 1956, pe etape, RomanianSoccer.ro – Dinamo – Steaua, istoric, RomanianSoccer.ro – Cupa României 1956, RSSSF – campionatele României, RSSSF – golgheteri, RSSSF – Cupa Campionilor 1956-57, RSSSF – Stadionul 23 August, claudionicoletti.eu – Champions’ Cup 1956-57, CSKA Sofia – Cupa Campionilor 1956-57, CSKA Sofia – Dinamo – CDNA 3-2, UEFA.com – Memories to flood back in Istanbul, DFB Datencenter – Dinamo, Cupa Campionilor 1956-57, Adevărul – „Câinii” fără frică!, Adevărul – A murit Ene I, Fanatik – Prima echipă din România în Cupa Campionilor, Mediafax – Istoricul confruntărilor Steaua – Dinamo, Sportul popular, 27 august 1956, Sportul popular, 1 octombrie 1956, Sportul popular, 20 octombrie 1956, Sportul popular, 22 octombrie 1956, Sportul popular, 23 octombrie 1956, Sportul popular, 25 octombrie 1956, Sportul popular, 29 decembrie 1956, Sportul popular, 3 ianuarie 1957.