Corneliu Robe: debut la națională cu Uruguay la Mondialul din 1930, 14 selecții și Cupa Balcanică din 1933

Luni, 21 iulie 1930, stadionul Centenario din Montevideo. România joacă al doilea meci al grupei de la primul Campionat Mondial, iar adversar este gazda, Uruguay. Pe foaia de joc a tricolorilor apare un nume care nu mai fusese trecut până atunci în nicio formulă a naționalei: Corneliu Robe, mijlocașul de 22 de ani al echipei Olympia București. Cu o săptămână înainte, la victoria cu 3-1 împotriva Peruului, stătuse pe margine. Acum debutează la echipa națională direct la un turneu final, în fața echipei care avea să câștige acel Mondial.

Până la pauză, uruguayenii au marcat de patru ori, prin Pablo Dorado, Héctor Scarone, Juan Anselmo și Pedro Cea. După pauză nu s-a mai marcat, iar scorul a rămas 0-4. Robe a jucat toate cele 90 de minute, ca toți ceilalți zece coechipieri: pe atunci nu existau schimbări. A fost prima dintre cele 14 selecții ale lui și singurul lui meci la un Campionat Mondial.

Bucureșteanul de la Olympia

Corneliu Robe s-a născut pe 23 mai 1908, la București, dată trecută la fel de RSSSF, RomanianSoccer.ro și baza de date National Football Teams. Locul lui pe teren era în linia de mijlocași, în sistemul epocii, cu doi fundași, trei mijlocași și cinci atacanți.

Cariera lui de club din anii 1920 este legată de Olympia București. RomanianSoccer.ro îl ține la Olympia din 1925 până în 1932, iar National Football Teams îl trece în lotul clubului în fiecare sezon dintre 1926-27 și 1931-32. Tot Olympia București este clubul trecut în dreptul lui în lista jucătorilor români de la Mondialul din 1930 publicată de RSSSF.

În vara lui 1930, Robe nu jucase niciodată pentru România. A fost totuși unul dintre cei 15 jucători care au făcut drumul până în Uruguay. În lot mai era un mijlocaș fără selecții, Alfred Eisenbeisser, care a debutat chiar în primul meci, cu Peru. Robe a mai avut de așteptat o săptămână.

Debut pe Centenario

Primul meci, cel din 14 iulie, de pe Estadio Pocitos, l-a urmărit de pe bancă: fișa de pe RomanianSoccer.ro îl trece printre jucătorii nefolosiți, iar RSSSF îi numără la acel turneu un singur meci. România a învins Peru cu 3-1, dar fundașul Adalbert Steiner a ieșit de pe teren cu o dublă fractură, iar echipa a trebuit refăcută pentru meciul cu Uruguay. Iosif Czako a intrat în apărare, Ladislau Raffinsky a fost mutat în atac, iar în linia de mijloc a intrat Robe, alături de Emerich Vogl și Alfred Eisenbeisser. Formula apare la fel în fișele de meci de pe RSSSF și RomanianSoccer.ro.

Cele două meciuri sunt povestite pe larg în portretul portarului Jean Lăpușneanu, iar schimbările dintre ele în portretul lui Iosif Czako. Pentru Robe, rezumatul e scurt: a debutat într-o înfrângere cu 0-4 în fața gazdelor, arbitrată de brazilianul Gilberto de Almeida Rego. România a încheiat grupa pe locul al doilea, în spatele Uruguayului, care a câștigat apoi primul titlu mondial din istorie.

Paisprezece selecții în cinci ani

Debutul de la Montevideo nu a rămas un episod izolat. În următorii patru ani și jumătate, Robe a devenit un om folosit des în linia de mijloc a naționalei. RSSSF îi numerotează selecțiile de la 1 la 14, între 21 iulie 1930 și 1 ianuarie 1935, fără niciun gol, iar National Football Teams și RomanianSoccer.ro dau același total de 14 meciuri. Până în vara lui 1932 a jucat ca om al Olympiei, iar din toamna aceluiași an, ca jucător al echipei Unirea Tricolor București. Meciurile lui, după fișele RSSSF:

• 1930: Uruguay – România 4-0 (Montevideo, Campionatul Mondial)
• 1931: Iugoslavia – România 2-4 (Zagreb, Cupa Balcanică) și România – Cehoslovacia (amatori) 4-1 (Oradea, Cupa Central-Europeană pentru amatori)
• 1932: România – Austria (amatori) 4-1 (București), Bulgaria – România 2-0, România – Grecia 3-0 și Iugoslavia – România 3-1 (toate la Belgrad, Cupa Balcanică), România – Polonia 0-5 (București, amical)
• 1933: România – Bulgaria 7-0 și România – Grecia 1-0 (București, Cupa Balcanică)
• 1934: Cehoslovacia (amatori) – România 2-2 (Pardubice), Grecia – România 2-2 și România – Bulgaria 3-2 (Atena, Cupa Balcanică)
• 1935: Iugoslavia – România 4-0 (Atena, Cupa Balcanică)

Împărțirea pe ani, unul, două, cinci, două, trei și unul, este aceeași în tabelul de la National Football Teams. Robe nu a mai prins însă un turneu final: în lista RSSSF a jucătorilor români de la Mondialele dinainte de război, numele lui apare doar la ediția din 1930.

Cupa Balcanică, de două ori

Cea mai mare parte a meciurilor lui la națională s-au jucat în Cupa Balcanică, competiția dintre România, Iugoslavia, Grecia și Bulgaria. Primul meci de acest fel l-a jucat pe 28 iunie 1931, la Zagreb, unde România a câștigat cu 4-2 în fața Iugoslaviei, cu două goluri ale lui Iuliu Bodola. Era unul dintre meciurile primei ediții, 1929-31, pe care România a încheiat-o pe primul loc. Finalul acelei ediții, la Atena, este povestit în portretul lui Samuel Zauber.

Momentul cel mai bun al lui Robe la națională a venit însă în iunie 1933, la București, unde s-a jucat a treia ediție a Cupei Balcanice. Robe a fost titular în primele două meciuri ale României: 7-0 cu Bulgaria, pe 4 iunie, și 1-0 cu Grecia, pe 6 iunie. Turneul s-a încheiat cu România pe primul loc, cu trei victorii din trei și 13-0 la golaveraj, clasament publicat la fel de RSSSF și de RomanianSoccer.ro. Robe nu a jucat în ultimul meci, 5-0 cu Iugoslavia, dar a fost parte din echipa care a câștigat turneul acasă fără să primească niciun gol.

Ultimele lui trei selecții au venit tot în Cupa Balcanică, la Atena, la cumpăna dintre 1934 și 1935: 2-2 cu Grecia, 3-2 cu Bulgaria și, pe 1 ianuarie 1935, 0-4 cu Iugoslavia, care a câștigat acea ediție. Meciul cu iugoslavii a fost ultimul lui pentru România.

Unirea Tricolor și sezonul 1933-34

În 1932, când s-a înființat Divizia A, Robe trecuse deja la Unirea Tricolor București. RomanianSoccer.ro și National Football Teams îi dau aceleași cifre pentru cele patru sezoane petrecute acolo: 11 meciuri și un gol în 1932-33, 9 meciuri în 1933-34, 15 în 1934-35 și 5 în 1935-36. În total, 40 de meciuri în Divizia A și un gol.

Cel mai bun sezon al echipei din această perioadă a fost 1933-34. Divizia A se juca atunci în două serii, iar Unirea Tricolor a terminat pe locul al doilea în seria ei, cu nouă victorii, două egaluri și trei înfrângeri, 20 de puncte, la două puncte în spatele Ripensiei Timișoara, care a mers în finala campionatului. Clasamentul apare la fel la RSSSF și pe RomanianSoccer.ro. Robe nu a câștigat niciun titlu de campion.

Ultimul club trecut în dreptul lui este Sportul Studențesc, în sezonul 1936-37, când echipa juca în eșalonul secund. Acolo se opresc înregistrările ambelor baze de date.

Ce rămâne

Din cariera lui Corneliu Robe au rămas puține povești, dar foile de joc sunt clare. A debutat la națională într-un meci de Campionat Mondial, cu viitoarea campioană a lumii, și a fost unul dintre cei unsprezece tricolori care au jucat pe Centenario în 1930. A strâns 14 selecții în aproape cinci ani, a jucat în două ediții ale Cupei Balcanice câștigate de România și a jucat patru sezoane de Divizia A pentru Unirea Tricolor. Povestea celorlalți oameni din lotul de la Montevideo se poate citi în portretele lui Emerich Vogl, Alfred Eisenbeisser, Ladislau Raffinsky, Rudolf Bürger și Adalbert Steiner.

Surse: RSSSF – jucătorii României la turneele finale; RSSSF – naționala României 1930–1939, fișele meciurilor; RSSSF – selecțiile jucătorilor României; RSSSF – Cupa Balcanică; RSSSF – campionatul României 1933-34; RomanianSoccer.ro – Corneliu Robe; RomanianSoccer.ro – naționala în 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1935; RomanianSoccer.ro – Divizia A 1933-34; National Football Teams – Corneliu Robe; ProSport – România la Mondialul din 1930.